430 matches
-
de iresponsabil? Să aducă femei acasă și să le lase să umble bine mersi în pielea goală când avea un fiu adolescent? Jack Allen era probabil exact cum își închipuise ea, ba chiar mai rău. Tandrețea lui fusese doar o prefăcătorie. Jack era numai un seducător extrem de subtil, care știa cum să atragă prada. Cu fata aceea, Miriam, probabil că folosea o cu totul altă strategie. Figura paternă care o putea ajuta să avanseze în carieră, nu în sensul că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Camillei și-și dori, ca întotdeauna, să-i poată răspunde. Cerea atât de puțin de la el, dar el nu-i putea oferi nici măcar atât. Își dăduse toată silința, dar în el nu se trezise niciodată un sentiment spontan de afecțiune. Prefăcătoria va trebui să-i țină locul. Era, la urma urmei, un lucru mai bun decât adevărul. Întinse mâna și o strânse pe a ei. Sunt doar ceea ce tu ai făcut din mine. Camilla se îmbujoră de mândrie. — Nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lor Îi rămâneau mereu necunoscute. Poate că era lipsa ei de Înțelegere, crescândă, pentru literatură. Poate că era doar oboseala sau neliniștea, sau gândul la copiii de pe canapea - sau la Antonio, jos În stradă. Îi răsunau În urechi cuvintele Olimpiei. Prefăcătorie. Și ipocrizie. Și totuși nu reușea să scape de ele. Un tată fără copii, carne din carnea lui, e un lucru Într-adevăr urât, lasă naibii divorțul, că-s numai cheltuieli, las-o baltă, te iartă, Îl ierți și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe profesor calm și angelic. — Merg mai departe? Întrebă politicos. La urma urmelor, profesorul nici măcar nu-l asculta. Își făcea notițe În palmbook, avea lucruri mai bune de făcut decât să evalueze pregătirea umililor săi studenți. Totul era doar o prefăcătorie, o farsă - dar apelul acela o demascase, Îi demascase și asta nu putea s-o admită. Trebuia să-l pedepsească. Zero Își dădu seama că avea să fie respins. Ideea Îl necăji, căci Își dorise să meargă la Barcelona mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Își pierdea firele de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur? Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta, ce ești tu, stăpânul Olimpului? Mereu te uiți de sus la toată lumea, mereu judeci, parcă tu ai fi Galaad cel fără de prihană, curvar, bețiv spurcat ce ești, citești numai porcării, Bataille și toți ăia, zici că n-ai simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
uită rujul, sutienul sau chiloții în casa celui care-i oploșește și pe care vrea să-l preia. Bărbatul de trecere, refugiul dintre cei doi amanți, cel care oricum le știe secretul și față de care nu mai au nici un rost prefăcătoriile. A venit. Nici nu apucase să facă puțină curățenie după petrecerea din seara trecută, să-și așeze pânzele așa cum îi plăcea, nu cum le răspândise prin toată odaia, să le admire invitații. „Cred că te-ai prins că nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să aducă o anume pace, după mici, dar tot mai dese războaie: armistițiile vremelnice prelungeau, de fapt, stări aproape insuportabile: Thomas știa și excepții, dar tocmai acestea - considera - Întăreau regula, făcîndu-l tot mai sigur de faptul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere. Într-o friguroasă miazănoapte de iarnă - eu citeam, ceilalți colegi dormeau horăind care-ncotro - bate cineva la ușă. - Intră! strig. Într-o mantă ce părea [a] nu mai putea susține lupta cu vântul, intră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
generalizarea lipsurilor. Spiritul de corp, spiritul public se întemeiază pe această răsturnare: renunți la ceea ce jinduiești, pui o cruce celor mai dragi ambiții cu scopul de a îi obliga pe toți să facă același sacrificiu. Aceasta se traduce adesea prin prefăcătorie și înșelătorie. Fericiți sau nefericiți, principalul este că sîntem împreună, fără ca vreunul să cunoască vreo soartă diferită de cea a concetățeanului, vecinului, prietenului său. În această revendicare de egalitate se află rădăcina conștiinței sociale și a sentimentului datoriei. Tot în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de viața nemuritoare a celuilalt, corpul guvernat acum de pulsiunile dorinței nu ajunge decât să-și exercite dominația temporară asupra unui corp străin. Întâlnirea cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează prin obiectivarea reciprocă, dar retorica prefăcătoriei o poate substitui cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai întâlniri din care Viața transcendentală a dispărut împreună cu orice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cel bărbătesc asupra facultăților reproductive (existent în contextul patriarhatului tradițional), statulxe "„stat" totalitar își putea manifesta ubicuitatea, precum și parentalitatea represivă. Acest mod de acțiune din partea statului a generat mecanismele cotidiene ale duplicității (schizofrenia între discursul oficial și cel particular), o prefăcătorie generalizată de tipul: „Zi ca ei și fă ca tine”34. Aceste mecanisme ale supraviețuirii prin duplicitate, argumentează Kligmanxe "„Kligman,Gail", au transformat populația într-una de complici ai partidului-stat. Traiul în condițiile respectării tuturor legilor nu era posibil. În
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
din moment ce roagă pe cititorul său să nu se grăbească să-l „criticarisească” dacă va intîlni „vreo noimă ori neplăcută sau nepotrivită atît la ideea sa și la a obștii”. Absența totală a ambiției și, deci, a conștiinței estetice, ori binecunoscuta prefăcătorie a creatorului care scrie una pentru a sugera contrariu!? Nicolae Văcărescu, fratele celui dinainte, n-are nici măcar asemenea scrupule. El mărturisește că, neavînd „duh născocitor”, adică talent, va folosi stihurile lui Alecu pentru necesitățile sale amoroase, fără a avea sentimentul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Alecu, că totul este o scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, În orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă. Găsim, cel puțin, o prefăcătorie care nu mai este cusută cu ața albă a moralei. III Nicolae Văcărescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei „Să plîngi cu inima Înfîntă și cu duh slobod”. Nicolae, al doilea fiu al lui Ienăchiță Văcărescu, folosește și el armele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să afli meșteșugul cu care să Însuflețază stihurile; te sfătuiesc să-l iei de la ochii dumitale, pentru că de la dînșii l-am furat.” Nimeni n-a exprimat mai limpede decît C. Conachi această obediență a poeziei față de eros. Este o mare prefăcătorie În frazele de mai sus, este Încă și un adevăr: iubirea descoperă și Întemeiază ființa individului. („căci orice idee de om este o idee de dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi. Însă drumul spre noimă trece prin teritoriul Amorului. Amorul cuprinde totul, exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților, dar să nu ignorăm faptul că din prefăcătoriile pasiunii se naște adevărul poeziei. Dar ce este acest Amoriu care nu lasă În pace pe postelnicii, logofeții și marii noștri vistiernici? Pentru cei vechi, spune același Denis
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților, dar să nu ignorăm faptul că din prefăcătoriile pasiunii se naște adevărul poeziei. Dar ce este acest Amoriu care nu lasă În pace pe postelnicii, logofeții și marii noștri vistiernici? Pentru cei vechi, spune același Denis de Rougemont, Erosul era un zeu, pentru moderni erosul este o problemă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luat drept ceea ce vrea să fie. În cazul lui Conachi: un om atins de o maladie incurabilă, un suflet chinuit care, culmea!, se simte bine În chinul lui. O posibilitate de lectură este de a lua În serios această complicată prefăcătorie și de a vedea, din interior, mecanismul ei liric. Altfel zis: figurile crosului bolnav. O primă observație pe care o putem face este că suferința a fost totdeauna scutierul iubirii. Numai dragostea nefericită are istorie (Rougemont). Iubirea fericită se mistuie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
procedeu. Fuga lui simulată (În plan sentimental) duce la crearea unui peisaj liric ce anunță reliefurile romantice de mai tîrziu. Nu este un poet al interiorului, cum greșit s-a zis. E mai degrabă un poet al universului dinafară. Prin prefăcătoria lui erotică, În poezia română intră, În orice caz, cîteva elemente noi. CÎnd nu mai poate jura pe el Însuși, poetul Înamorat jură pe copaci, stînci, pe astre... Să le luăm pe rînd. Întîi iatacul. „Sfînt loc”, zice Conachi. Loc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
promisiunii: viitorul („giurămînt iți fac... că și ceriul și pămîntul de s-or strămuta, Zulnie, eu nu mi-oi schimba cuvîntul”). Traduse În gramatica afecțiunii, timpurile lui Conachi sînt următoarele: prezentul (timpul durerii, al absenței, al fugii; timpul bocetului, timpul prefăcătoriei, seducției și timpul scriiturii); trecutul, care, de regulă, este timpul petrecerii și al plenitudinii, timpul la care a fost redactat (rostit) jurămîntul de vasalitate; timpul memoriei, timpul martorilor; În fine, viitorul, timpul, cum ziceam, al marilor promisiuni, timpul prin care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a schimbat prea mult: Închinăciunea, umilința, jertfirea, discreția intră În eticheta ibovnicului serios. A apărut totuși ceva nou: limbul de foc, anticamera torturii, complicatul laborator al suferinței. Odată cu această voluptate a durerii intră, În poezie, și o fină prefăctorie. O prefăcătorie și o rețea de figuri ale petrecerii În chinuri și suspinuri. Mai este ceva: neparticipînd la cruciade, turniruri, nefiind În genere, oameni de arme, Îndrăgostiții moldo-valahi trebuie să facă dovada bărbăției și devotamentului lor În chip mai puțin spectaculos: prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interveni și Bunelu, ăsta ar fi orașul de-adevăratelea. Celălalt e prefăcut, oamenii își ascund păcatele prin dulapuri, lustruiesc ferestrele, să sclipească și să nu se vadă înăuntru. Aicea nimica nu se ascunde și nu se înfrumusețează. Nu e nicio prefăcătorie, adevărul gol-goluț. Aicea e viața, celălalt e ca la muzeu’ cu statui de ceară. — Comunism, să moară mama, repetă Iadeș, ca să se convingă că înțelesese bine. Și tocmai de aceea Calu, după ce mușcă zdravăn din cârnat, se hotărî să taie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu reconciliat cu acesta, ci și mai indispus în fundul sufletului. Nu mai simțea ură împotriva arhitectului, ci un fel de ciudă. Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea până la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa de infernal după o dramă zguduitoare. La întoarcere, Pomponescu se întîlni cu Gaittany, care, venit cine știe de unde, era așteptat de automobilul lui. Avea fizionomia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mi-ar ieși stomacul afară din burtă. Mie mi se apleacă numai de la spălatul pe dinți. Și când Herrmann vede cum mi se apleacă mie la spălatul pe dinți face așa ca și cum și lui i s-ar apleca. Și lungește prefăcătoria atât de mult, până când chiar scuipă afară chifla lui cu pateu. Și pe urmă porcul de câine îmi spune cu privire nevinovată: Uite, mamă, eu chiar că nu pot să suport pateul. GRETE: Fugi de aici, Erna, de ce trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mă gândesc, că sper să aibă loc cât mai curând alt concert... ăsta-i felul meu de-a fi, că altfel trebuie să mă gândesc la mine ca la o valvă stricată a inimii. La naiba, totul a fost o prefăcătorie, și la nimic nu mă gândesc mai în amănunțime ca la MINE. IMPRESARUL: Cum vorbiți voi cu voi? Vorbiți corect între voi. Cu noi nu vorbiți niciodată o limbă plăcută, cu noi vorbiți numai despre moarte. Și vă aruncați afară
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]