805 matches
-
am primit, ca mai apoi a norilor nedreaptă ură să mi-o trimiți, prea luminatul meu iubit? N-a fost de-ajuns să-mi usuci a ochilor plânsoare cu ploaia strânsă-n griul zdrențăros?! Sau crezi că poți cu-o prefăcută floare s-alini a sufletului rană, iubirea ce m-a ros?! Cu razele-ți tardive nicicând rușinea-mi surdă nu vei putea-o duce în lan făr’ de păcat Îndrăgosteala vieții nicicum nu e absurdă nu încerca s-o mesteci
SONET 34 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370828_a_372157]
-
o mai poate lua nimeni: Voi săruta în schimb imaginea ta/ de pe retina ochilor mei,/ știind că de acolo nu te poate fura nimeni.” p. 6) Jocul iubirii (cu tandrețe și cu neînțelegeri, cu pasiune incandescentă și cu momente de prefăcută indiferență) și iubirea sinceră, curată, aproape adolescentină, sunt prezente în mai mult de jumătate dintre poemele volumului. Uneori sentimentele femeii iubite nu se ridică la nivelul celor trăite de eul liric, iar acesta se simte trădat. El nu se resemnează
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
visării,/ De poți gândi, fără să faci din asta un țel,/ De poți să nu cazi pradă nicicând dezesperării,/ Succesul și dezastrul privindu-le la fel;/ De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,/ Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut,/ De poți să-ți vezi idealul distrus și din ruine/ Să-l reclădești cu-ardoarea fierbinte din trecut;/ De poți risca pe-o carte întreaga ta avere,/ Iar tot ce-ai strâns în viață să pierzi într-un minut/ Și-
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
aplecat spre stânga, roșesc, de câtă îndrăzneală am avut. Ticăloasă luna, o vară întreagă a râs de mine și mi-a șoptit, iar odată mi-a strigat în față tot adevărul de am început să plâng în hohote: „Ești o prefăcută când spui că nu-l iubești decât pe Dumnezeu, nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele?”. Te-am iubit o vară întreagă, o toamnă, și încă te doresc, te voi dori
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
în față, pe la spate, de altul, ia în râs, batjocoritor, de/cu, este de tot râsul, și/sau de batjocora și de râsul lumii; (stări de fapt); Surâde: blând, parșiv, rece, calculat, cald, învăluitor, îngăduitor. .etc), râde (în hohote, sincer, prefăcut, deschis... etc; (nivelul trăirilor emoționale); Râde: în silă, de nevoie, din toată inima, cu toată ființa, ochii râd-inima plânge, gura râde-ochii plâng... etc; (nivelul de satisfacție); Se sparge de râs, moare de râs, se umflă de râs. ..etc; (exprimări vulgare
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
vesel, bine dispus, epicurian, puțin superficial, bun la suflet; He, he, he... = nevrotic, zeflemitor, inteligent, ascuns, ironic; Hi, hi, hi... = meschin, avar, interiorizat, schizoid; Hâ, hâ, hâ... = rău, răzbunător, ranchiunos; Hă, hă, hă... = grosolan, găman, demonstrativ, paranoic; Hu, hu, hu ... = prefăcut, mincinos, trădător, intrigant; Așadar, atenție la felul în care râd cei cu care dorim să avem o relație și, mai ales, dacă râd! Mihai Batog-Bujeniță Referință Bibliografică: Mihai Batog-Bujeniță / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
că nu-i dorește rău, se trezi cumătra capră, taman în bârlogul său. - Iar acuma, draga mea, să-mi permiți o-mbrățișare ca să alungăm pe veci orice fel de supărare! Și nici una și nici două, apucând-o cât mai bine prefăcutul, nemilos, o trase fără rușine și o-nchise-n mare grabă într-un beci întunecos săpat chiar sub patul său și-apoi râse bucuros. N-apucă sărmana capră nici să strige „ajutor” sau să-și plângă iezișorii rămași fără mama
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
cu niciun chip, nu pot fi socotite ca fiind eretice sau primejdioase, iar Roma este dispusă a-i îngădui toată libertatea de a vorbi și este îndreptățit prin faptele sale. Irod a surâs cu ironie și salutându-mă, cu respect prefăcut, s-a depărtat. Se apropia marea sărbătoare a evreilor; conducătorii religioși plănuiau să se folosească de această ocazie și de excitarea populară, care are loc întotdeauna, la sărbătoarea Paștilor lor. Orașul era arhiplin de o populație turbulentă care dorea moartea
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
rânjea un munte negru, slinos, păros și nădușit. Era doamna Marcela, vecina lor de la parter, o mahalagioaică recunoscută, o bârfitoare și o turnătoare exemplară! Inima domnului T intră în grevă, domnul scoase un scâncet, iar balena neagră miorlăi cu glas prefăcut: - Vaiii, dragă vecinicule, ce bine că te întâlnii, că iote, făcui nește cumpărături și me că întârzie autobuzul și m-așteaptă ai meiii cu masa... Mersi, dăn suflet! Abia acum observă domnul T că monstrul ducea într-o mână un
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
nepăsare și seninătate. Nu poți să mă mai bagi în seamă fiindcă ești fericit, în lumea viselor pe care nu le mai ții minte. Ceasurile-mi toarnă tot felul de scorneli despre timp... De parca nu le știu cât sunt de prefăcute?! Cum le scoți bateria sau se epuizează, cum nu mai există timp. Dar mai existăm noi, eu, ca un secundar, tu, ca un minutar, descărnând spiritele noastre, încet, încet. Scriu și tot aștept să-mi treacă această criză... să pot
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
a treia ar fi cei care se fac că te înțeleg, mânați de anumite interese de ei știute. Ultima ar fi cea mai ingrată stare, deoarece poți fi dus in eroare în așa măsură, încât, să numești prieteni niște oameni prefăcuți, care de fapt te disprețuiesc în inimile lor și urăsc când descoperă că ai putea fi respectat în societate. Ei ar dori să dețină controlul destinului tău. Când nu pot controla, încep cu bârfele pentru a-ți prejudicia imaginea ca
DESPRE PREŢUIRE ŞI DISPREŢUIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352966_a_354295]
-
un copil, cu autoritatea unui om matur. Ea făcea tot ce-i stătea în putință, ca înfățișarea să-i fie lui pe plac, zâmbind cochetă, ca o fată care se străduiește să fie cuceritoare cu tot dinadinsul, dând impresia acelei prefăcute supuneri în fața unei persoane cu multă prestanță. După câteva clipe de studiere reciprocă, în timpul cărora se duceau adevărate lupte de atitudine pentru a fi cât mai mult unul pe placul celuilalt, fata a fost prima care a zis: - Sunteți profesorul
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
din partea ei? - De ce? Nu crezi că mai sunt fete cu moralitate în ziua de astăzi? Fete care nu se aruncă în brațele și patul primului întâlnit? Imaginează-ți că nici eu nu m-am lăsat cucerită de vorbele mieroase sau prefăcute ale tinerilor de teapa ta, așa că nu te mai minuna. Mai bine bagă la cap și ia aminte. Dacă vei încerca printr-un mod sau altul să îi schimbi acest statut fără voia ei, eu voi merge personal la poliție
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
al lui Costan, unul Ilia Polec, un hâtru și jumătate. Se prăpădea de râs văzând cele întâmplate vecinului său . - Pani Costan, ce-ați pățit? De ce sunteți așa de mânjit de iarbă și de noroi pe ițari și pe bundiță!... întrebă prefăcut Ilia, ca și cum n-ar fi știut nimica. - Ah ce să fie nu mă mai înțeleg deloc cu iapa asta a mea bătrână!... S-a făcut tare sperioasă de la o vreme!... răspunse cu amărăciune gospodinul Costan. Referință Bibliografică: Sfințirea cozonacilor / Viorel
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
procuratorului. Rosti deci calm și stăpân pe sine. -Mărite, rosti apăsat arhiereul, ucenicii acestui fals Mesia sau Hristos cum îi spun elinii, vor încerca să-i fure trupul tocmai pentru a adeveri cuvintele spuse de acesta. -Hm! zâmbi cu o prefăcută îngăduință Ponțiu Pilat. Dar cine ar dori să fure un corp fără viață și însângerat, doar pentru că s-au spus nu știu ce vorbe? Arhiereul Caiafa recunoscu în sine că uneori procuratorul avea răspunsuri dezarmante. Din fericire, gândi el, era ușor de
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat în colțul acela de suflet ce-l
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
au rouă caldă... Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa vremuri numai de boală nu mai aveam nevoie, dar avea ea nevoie de mine. Venise înserarea. Avea să cânte Maria Șalaru pe scena buhușeană. Avea să aducă o pală de răcoare și o
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
înghițit de creștinul evlavios era cu nevinovat. Lumea cuprinsă de bucurie începu să strige și să laude pe Dumnezeu! Dar creștinul nostru scoase atunci din gură de sub limbă celălalt bilet și-l arătă mulțimii. Văzând mulțimea marea înșelătorie făcută de prefăcutul judecător puseră mâna pe el și-l luară la întrebări, îl judecară și aflară adevărul acestei crime odioase. Așa a lucrat Dumnezeu și a arătat cum își apără fii de uneltirile nemernicilor. Iată că acest creștin nu a deznădăjduit și
ADEVĂR ŞI NUMAI ADEVĂR de IONEL CADAR în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357332_a_358661]
-
zâmbet pe buze, ținându-și toga pe mâna stângă. Doi legionari înarmați mergeau în spatele lui, dar când Pilat ajunse lângă arhiereu acesta le făcu semn acelora să se oprească. -Oh! ce surpriză luminate, tocmai de Pesah! spuse el cu o prefăcută bunăvoință. -E mai rău decât crezi procuratorule, răspunse arhiereul fără nici o introducere. Ce s-a întâmplat vă va afecta și pe voi într-un fel sau altul, mai spuse acesta. -Ce-mi pasă mie! spuse dintr-o dată Pilat cu dispreț. Nu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
dar iau sărutul lor, uit sânii, dar duc căldura și forma lor întreagă, fur neagra avalanșă din păr ce se dezleagă, din trup îmbrâțișarea de vrej amețitor, zvârl inima stricată ce șchioapătă alene, cu scopuri nepătrunse, țesute-n lingușiri, când prefăcute lacrimi, când răsete viclene, capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri. Cu tot ce am strâns din tine curat ca Prometeu, am să te alcătuiesc altfel, dar suflet, suflet îți dau eu!... Pa, Dulcineea! ”CCXXIX (75) Nu spun niciun
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
idol, ci iau sărutul lor, Uit sânii, duc căldura și forma lor întreagă, Fur neagra avalanșă de păr când se dezleagă, Din trup, îmbrățișarea de vrej amețitor; Zvârl inima stricată, ce șchioapătă alene, Cu scopuri nepătrunse țesute-n lingușiri, Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene, Capcană-n chip de suflet, ascunsă-n amăgiri... Cu tot ce-am strâns din tine, curat, ca Prometeu, Am să te-alcătui altfel, dar suflet îți dau eu...” 311.XII.1956 (Vasile Voiculescu) Post scriptum: Ai
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
mult și le vedeai șefe de birou, șefe de lucrări, șefe de proiect, erau trimise la specializări, avansau, își croiau o carieră, apoi începeau să îmbătrînească și alte obrăznicuțe apăreau în jurul lor și se frecau de șefi ca niște mîțe prefăcute, care nu te lasă pînă nu le dechizi frigiderul și nu le îndopi cu salam. Ce să-i fi spus eu lu' taică-tău? Era bărbat și se simțea rănit, degeaba îl lămuream eu că, uite, uită-te și tu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Cine știe dacă în temniță, fără soare, Nu așteaptă o rază de soare ... Un semn de iubire!? Nu te cutremură din fire, Eu știu prea bine că mâine seară Voi fi nimic. Afară... Voi fi scrum În brazda din drum Prefăcută de Dava, meșter iscusit, 19 În urna sacră a unui...mit. Și totuși mă gândesc cât mai bine Să mă bucur de restul zilei care vine. DOCHIA Adevărat, Zada... Un....totuși, stă greu cât un munte... Alături prăpastia deschisă...fără
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
maci de jar Pătrunde-n universul ei cuminte Născut în munți, la umbră de stejar. Iar de visezi, poate-ți aduci aminte Când arzi tăcerea-n taincu-ți altar... Tu, vis pribeag... S-a rezemat pe umăr, o clipită, Nădejdea zilei prefăcută-n scrum Și-ntr-un răvaș, uitat la colț de drum, Un vis pribeag prin pânze de ispită. Trudind, cu-nsingurarea-i hărăzită, Deșiră umbre dintr-un vechi album Și-ascultă șoapte pline de parfum Sfidând chemări din lacrima zorită. Când un
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
trei buldogi ținuți pe sârmă și de-un sistem sofisticat de alarmă. Ți-am lăsat urme de noroi peste tot: Pe parchet, pe covoare și pe gresia adusă cu mult efort din Spania. Mi-ai aruncat priviri piezișe, dar zâmbeam prefăcut. Mi-ai turnat un whisky. Atât. Și aveam o sete... Ți-am aruncat pe geam multe lucruri inutile: Blănuri în care colhăiau molii, Vopsele care te făceau blondă Și un braț de telecomenzi, pe care oricum le-ncurcai; Chiar ai
SUNT ULTIMUL CĂLĂTOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358632_a_359961]