8,040 matches
-
-n vis, șampania dansează în pahare, cum vinul se des trama, în cais se-ntemnițează mentă, busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și dumnezeire, ca să izbăvească din moarte și sufletul și trupul ca un Dumnezeu<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a patra, cap. 59, în Filocalia..., vol. IV, p. 37. footnote> și El făcându-Se trup, nici ceea ce era n-a prefăcut, nici ceea ce a devenit n-a preschimbat<footnote Ibidem, suta a doua, cap. 94, p. 26. footnote>, având toate câte le are Tatăl, afară de nenaștere, având și toate câte le are Adam cel dintâi, afară de păcat. Această Taină a Întrupării
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
cu lucruri pe care nu le-am admirat în original. La Rochefoucauld Nu socotim oameni de bun simț decât pe cei de aceeași părere cu noi. Invidia noastră durează mai muilt decât fericirea celor pe care-i invidiem. Cochetele se prefac geloase pe amanți, ca să ascundă că sunt invidioase pe alte femei. Dacă n-am avea defecte nu ne-ar face atâta plăcere să le observăm la alții. Când viciile ne părăsesc, ne place să credem că noi suntem cei care
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
seama că deveniseră ținta bătăii de joc. Ca un asemenea truc să reușească e nevoie de o artă a disimulării, spiritul ironic trebuind musai să poarte o mască a seriozității naive. Socrate trebuie să facă pe prostul, trebuie să se prefacă, și astfel am ajuns la cea de-a treia trăsătură a ironiei: prefăcătoria. Atîta doar că un spirit ironic e cel la care prefăcătoria nu atinge niciodată pragul ipocriziei, deosebirea fiind cea dintre mascarada ce nu depășește suprafața ființei unui
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
e cel la care prefăcătoria nu atinge niciodată pragul ipocriziei, deosebirea fiind cea dintre mascarada ce nu depășește suprafața ființei unui om și pervertirea care îl molipsește cu totul. Și, pentru că e deformat pînă în străfunduri, ipocritul ajunge să se prefacă chiar și față de el însuși, caz în care ironia, pierzîndu-și condiția detașării, încetează să mai fie ironie. A patra trăsătură a ironiei este amuzamentul. Ironicul e omul căruia amuzamentul pe care îl trăiește în fața vanității adversarului îi procură o plăcere
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
se contrage în șoaptă: "încerc să-mi fac prietenă/ oboseala ce mă cuprinde/ toate gesturile lîncezesc/ într-o rezonanță a șoaptei" (Proporții). Sau: "Memoria mea/ e plină de umbre/ chipuri cu pete decolorate de timp// veștile care îmi vin/ se prefac și ele în umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
Ciobanu: în studiul din 1966<footnote Ciobanu, Gheorghe - Aportul lui G. Breazul; în: st. cit., loc cit.; footnote> și în prefața celui de-al V - lea volum al Paginilor din istoria muzicii românești, amintită mai sus<footnote Ciobanu, Gheorghe - Prefață - Preface; în: Breazul, George - Pagini din istoria muzicii românești, vol. V..., pp. 5 - 52; footnote> , Iordan Datcu, în lexiconul din 1983<footnote Datcu, Iordan - Dicționarul folcloriștilor, vol. II, București, Editura Litera, 1983, pp. 49 - 54; footnote> , în cel din 1998<footnote
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
își mișcă undele de cositor/ în fluctuanta oglindă împrejmuită cu sânge". Mereu surprinzător în privința logodnei cuvintelor tip "Lyra de nicotină", autorul își bazează arta poetică pe propriul aforism, conform căruia "între cine a trăit cu adevărat și cine/ s-a prefăcut că trăiește, într-o zi/ o mlaștină de netrecut îi va despărți". Aforism dar și viziune artistică, în virtutea căreia unele concesii lexicale izvorâte dintr-un perpetuu teribilism juvenil își dau mâna cu tragismul oarecum macabru, citatul eminescian cu climatul eroto-tanatic
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
și Tehnologie. Secretomanie de stat Ediția americană a revistei „Trezește-te“, editată de Martorii lui Iehova, vede în O.Z.N. ceva satanic, invocând pentru aceasta Noul Testament, în „A doua epistolă către Corinteni“: „Și nu este de mirare, căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină“. Să fie acesta motivul pentru care guvernele diferitelor state nu adoptă o poziție clară? Ba, chiar mai mult, susțin fanii fenomenului O.Z.N. , ascund și mușamalizează dovezi și documente care ar atesta existența în realitate a
Agenda2004-6-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282027_a_283356]
-
Otilia Hedeșan. Cercetătorii l-au explicat pe priculici drept „un bărbat care se transformă în lup”, „mort ieșit din groapă, în chip de lup sau de câine”, „licantrop; spirit malefic care ia formă de câine”, „ființă imaginară în care se preface (după moarte) un bărbat sau un animal care a mâncat oameni, luând diferite înfățișări, mai ales de animale, sub care pricinuiește tot felul de neplăceri celor pe care îi întâlnește”. Bosorcoiul oșenilor, spune Ion Mușlea în 1932, citat de Otilia
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
Acesta începe a cânta până la Sânziene sau la Sfântul Petru, când se îneacă cu orz. Cucul, pasăre cu numeroase valențe simbolice, cântă de la echinocțiul de primăvară până la solstițiul de vară. În tradiția populară, se spune că, de la Sânziene, cucul se preface în uliu până la Buna Vestire, când redevine cuc.
Care sunt cele mai răspândite tradiţii de Buna Vestire () [Corola-journal/Journalistic/23258_a_24583]
-
Periam. Z. VARGA din presa vremii acum... 100 ani „Gimnasiu de fete în Beiuș... la toamnă se va deschide pe seama fetelor. Profesori vor fi cei de la Gimnasiu de băieți. Realizarea planului e ușoară, deoarece școala superioară de acolo va fi prefăcută în gimnasiu, iar puterile didactice și edificiul vor fi folosite pentru școala secundară, unică în felul ei la noi, la români“. (Controla din 26 iunie 1904). 75 ani „A luat ființă Societatea comercianților de semințe din România. În 23 iunie
Agenda2004-26-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282575_a_283904]
-
că se joacă: "Afară, prin pajiștea rară,/ pe coclauri cu maci și lauri,/ moartea adună poeții pe făraș/ îi face căpițe și le da foc,/ iar cenușă o-mprăstie aiurea./ Și-n vremea asta, vedeți?, eu scot limba de-un cot,/ prefăcându-mă nebun sadea/ poate va trece și noaptea de Anul Nou/ fără ca îngerul meu blând și alcoolic/ să-mi bea cianură din stilou." (Poem pentru noaptea de Anul Nou) Un ortodoxism ludic În cartea lui Cristian Bădilită putem identifica diferite
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
ii semăn; b. prin ce ne deosebim; c. cum stăm noi de vorbă". Iar de la meditații profunde autorul trece rapid la adevărate declarații de dragoste: "Împărtășesc cu Cioran până și prostul gust". Livius Ciocârlie suferă (sau, ca și Cioran, se preface că suferă) de o lipsă de nebunie: "Quand l^habitude de regarder leș choses en face tourne à la mânie, on pleure le fou qu^on a été et qu^on n^est plus". În acest caz apare tehnică omisiunii
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
San Francisco - capitala cerșetorilor lumii) ar rămâne muți de uimire în fața noii și ingenioasei „invenții”. Numai să găsească o... „mamă”. Deci, iată despre ce este vorba: O bătrână galbenă la față, întinsă pe o pătură, trage să moară, sau se preface. Lângă ea, un tânăr în genunchi, face plecăciuni la pământ, repede, repede - amețitor de repede, rugând pe trecători să-l ajute să-și salveze mama. Ce trecător ar avea așa inima de piatră să nu fie impresionant de o astfel
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
privirile noastre înmărmurite stârvul defunctei ideologii comuniste, au tot interesul să mențină țara în beznă. Pescuind în ape tulburi, ei sunt dispuși la cele mai hidoase aranjamente și la cele mai înspăimântătoare tranzacții cu sprijinitorii de la Răsărit. Să nu ne prefacem, însă, că nu știm pe ce se bazează respingătoarea zglobioșenie a acestor rebuturi ale istoriei. Ea este imputabilă, sută la sută, învingătorilor din 1996. Nu răzbunare, ci dreptate așteptam atunci din partea lor. Nu dinte pentru dinte, ci eliminarea măselelor cariate
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor, timidul nevrotic adulmecă, rapid, o intrusă, în persoana unei brune palide, cu zulufii zbîrliți (Helena Bonham Carter): "Te prefaci! Nu ești pe moarte! Ești turistă!", îi aruncă el în față, după care, ca să nu se mai vadă, își împart parohiile terapeutice ("Vreau cancerul intestinal! - Nu! Eu vreau cancerul intestinal!"). Filmul începe să se dezechilibreze, din clipa în care naratorul
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
simțămîntul limpede montat al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
zare în jegul și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari și plasatori de tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari și plasatori de tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie să fie citite doar
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
ar fi semnat scrisoarea, odată cuvântul dat, iată ce rămâne cu adevărat important! c) În după-amiaza zilei de 16 decembrie 1989 se află din nou înaintea unei case supravegheate, cea a pastorului Tökes și, ca și în prima situație, se preface că a ajuns acolo "în trecere". Mai târziu, rușinat, se va alătura tinerilor care ieșiseră în stradă. 5. "Aceștia am fost noi, cei mulți, și nu are nici un sens ca acum, après la guerre, să pozăm în eroi și să
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
politic marcant. De fapt, mă exprim greșit: doar unei jumătăți din România, ai cărei reprezentanți se află momentan la putere. Pe câtă vreme oamenii raționali reacționau normal la frazele d-lui Blair, echipa din jurul lui Ion Iliescu și aliații săi tradiționali se prefaceau că nu înțeleg despre ce e vorba. Trebuie, într-adevăr, să fii nesimțit rău de tot dacă șeful executivului uneia din marile puteri mondiale îți acorda calificative din cele mai măgulitoare, întinzându-ti o mană salvatoare, iar tu să te
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
cîntec nesuferit?" (Zi). Una din figurile simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează un epic enigmatic prin multiplicarea de sine. Ființă i se preface într-o suită de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine/ ci tu-acela-despre-care-nici-nu-stii./ În visul altora e și mai și...(...) În mintea mamei îmi tot fac bagaje./ În mintea lui iubita sînt peste mare/ cu fulgi
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
doar de liberă voința e vorba: e obligatoriu că jucătorul să știe că se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat enorm pe această temă, dar mai ales din perspectiva nebuniei personajului: dacă e nebun, atunci nu știe, dacă se preface, atunci știe. Întrebarea însă merită să fie pusă direct. Huizinga e de părere că jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție, că e numai în glumă. N-aș bagă mîna în
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
lui Hegel". Nu se sfiește să afirme, afin cu ideologia legionara (sic!), ca "Nu oricine e la înălțimea suferinței pe care o indura. Nu oricine e vrednic de tragedia pe care o trăiește" pentru a conchide: "Opera, ca și moartea, preface viața în destin. Opera are caracter soteriologic". Este ceea ce mă face să cred (bănuisem încă din Jurnal o asemenea "criză") că N. Steinhardt pare a fi încercat o dublă salvare: a sufletului, prin religia pe care a adoptat-o, si
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]