27,702 matches
-
aibă o discuție cu tatăl său, dar n-a izbutit. Și mai refractară clarificării lucrurilor s-a arătat bunica lui Gottfried, Winifried, nora lui Wagner și apropiată a Führerului care, în 1930, o și ceruse în căsătorie. Chiar dacă Winifried a preferat să rămînă o Wagner și nu să devină o Hitler, între Führer și familia de la Bayreuth s-au păstrat excelente raporturi. Hitler participa la Festivaluri în loja familiei Wagner. Gottfried a aflat o mulțime de lucruri scociorînd în arhiva familiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
de asta. Dar ca să găsești oameni buni trebuie să fii dispus să-i cauți. Cînd pleci de la ideea că ești înconjurat numai de impostori, secături, ticăloși, hoți etc. ratezi întîlnirea cu un om cumsecade. Și viața începe să devină scîrboasă. Prefer să fiu înșelat de un escroc luîndu-l drept ceea ce vrea să pară, decît să-mi refuz confortul interior de a-i crede pe cei din jur înzestrați măcar cu un grăunte de bunătate. Să nu ne urîțim viața mai mult
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
lui Cornel Nistorescu din Evenimentul zilei despre eventualele temeri ale ministrului Pașcu, ne-am fi așteptat ca ministrul însuși să fi dat un răspuns clar editorialiștilor la proxima conferință de presă la care a luat parte. Or dl Pașcu a preferat un "no comment" oficial, după care a admis că s-a făcut o glumă cu ziariștii. Cum Cronicarul nu cunoaște mecanismul potrivit căruia se fac asemenea glume cu ziariștii la MAPN-ul condus de dl Pașcu, dar un asemenea comunicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
este un spațiu de libertate. Din principiul comunicării teatrale triunghiulare, școala elimină un termen: publicul. El este uitat pentru a ajunge mai întâi la adevărul elevului, fiindcă, la început, acest adevăr poate să nu fie vizibil pentru cineva dinafară. Și prefer să nu-i cer elevului să-i dea o formă... lucru posibil doar datorită absenței totale a spectatorilor. În școala noastră, la Malmö, la examenele din primul an, nu asistă nici măcar elevii din clasele superioare. Ca să nu existe nici o privire
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
Face un scandal mediatic, din cauza turismului sexual. Este acuzat de practicarea și încurajarea turismului sexual. Ar fi putut fi subiectul unei mari cărți dar atunci scandalul ar fi trebuit să fie literar (reapare rîsul sardonic). R.B.: Revenind deci la literatură, preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost romancier și prin eseurile și poemele
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
în aceste circumstanțe, scriitorul-jurnalist de cultură din presa cotidiană? Absolut nici una, deocamdată! Scriu în această zonă doar cei care tot trebuie să-și câștige pâinea, într-un fel sau altul, și n-au o altă alternativă mai norocoasă. Iată de ce prefer, de câțiva ani buni, să scriu cu predilecție despre altă zonă a vieții spirituale decât cultura, unde n-am avut vreo satisfacție deosebită, sau vreun semn de respect memorabil (înafara faptului că nu se pot ține relații omenești, normale, cu
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
medicul care îi vindecă trebuie să primească ceva în schimb. La noi, generozitatea e apanajul celor bogați. Generozitatea unui om sărac e o insultă pentru majoritatea compatrioților noștri care nu numai că nu-și acceptă sărăcia - ceea ce e firesc -, dar preferă o pomană insignifiantă din partea unui om bogat, decît darul unei vindecări din partea unui om sărac. Dacă acest om ieșit din comun s-ar metamorfoza în vreunul dintre taumaturgii care fac mai mult rău, pretinzînd că te pot vindeca de orice
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
neratîndu-și decît lipsa de talent). Cum te poți aștepta de la ei să gîndească ori să acționeze altfel decît o fac? Altora nu le pasă nici cît negru sub unghie de un patrimoniu, în definitiv, irecuperabil dacă e neglijat la nesfîrșit. Preferă să construiască Dracula Land (ce stupiditate!) în loc să refacă Sighișoara ori Sibiul, cu monumente medievale ce stau să se prăbușească. Le lipsește doar etica? În mod cert le lipsește și profesionalismul. Au fost puși în funcții pentru care n-au cultura
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
Nicolae Manolescu Deși s-a numărat printre poeții mei preferați în adolescență (și al lui Nichita Stănescu!), n-am scris niciodată despre autorul Parodiilor originale ori al Baladelor vesele și triste. Cînd aveam 15-16 ani îi știam o groază de versuri pe dinafară. L-am recitit și mai tîrziu, cu
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă era luată drept poezie adevărată. În definitiv, Topîrceanu n-a fost citit tocmai pentru poeziile lui bune și originale. Rapsodistul a fost preferat liricului. O etichetă pripită, reflectînd o proastă idee de poezie, a scos în față ce nu trebuia, ascunzînd fondul real și momentele literar fericite ale poetului. Pînă și parodiile de la debutul său au fost greșit interpretate, ca un gen minor
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
nu putea suferi alegoriile: "Alegoria îmi displace, în mod cordial - ce-i drept, în toate manifestările ei și lucrul acesta s-a petrecut încă de cînd am crescut suficient de mult pentru a fi în stare să-i detectez prezența. Prefer de departe istoria, adevărată sau inventată [...]"). Cît despre autor, el ar fi fost hărțuit telefonic de sute de admiratori ai operei sale, pregătiți chiar și la miezul nopții să-i pună întrebări de genul: "Domnule Tolkien, avea Balrogul șmonstru al
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
bun caz, au scris despre ea, au găsit-o plictisitoare, absurdă sau demnă de dispreț; și nu văd nici un motiv să mă plîng, din moment ce și eu am păreri similare despre operele lor sau despre tipurile de scrieri pe care le preferă într-un mod atît de ostentativ." La urma-urmei, poate că, așa cum observă ironic și auto-ironic chiar autorul, singurul mare regret rămîne acela că, mai devreme sau mai tîrziu, orice poveste se încheie și toată așteptarea (plăcută sau iritantă) ne pare
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
a eurocentrismului. La noi, înregistrăm o deplasare a accentului de pe estetic (Maiorescu, Lovinescu, Călinescu) pe spiritual. Sub egida lui Nae Ionescu, actul cultural devine la "criterioniști" în speță experiență, autenticitate, inițiere, surclasînd construcția migăloasă, sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
și poate chiar de laborator; inițial, Nae Ionescu mergea la palat - pînă în 1934 - sau în mediile aristocratice ori ale puterii economice (Malaxa), dar renumele său, pînă în 1938, n-a depășit universitatea, ziaristica, high-life-ul și serele snobilor; el însuși prefera culisele agorei și arenei. La fel, sînt convins că e mult mai cunoscut azi Mircea Cărtărescu decît erau în anii '30 Eliade, Vulcănescu ori Cioran. Eliade, în confesiuni și memorii, susține cu gingășie că a fost în România interbelică un
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
cele mai comode. Ca și moartea, handicapul este pentru mulți o problemă care îi privește exclusiv pe ceilalți. Așa cum nu toată lumea dă buzna să vadă victimele unui accident auto, se vor găsi mulți care sub un pretext sau altul vor prefera să ocolească o astfel de carte născută din prea multă durere. Trebuie să spun că și eu, cunoscînd istoria acestei cărți, m-am decis destul de greu să o citesc, nefiind deloc un mare amator de povești melodramatice. Or, această carte
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
de pluș, liniștindu-ne: nu a dispărut încă dimensiunea concretă, tactilă și afectivă a jocului; e minunat contrastul între pseudonimele crunte - Devil, Nightmare, Oribilul - și detaliile din descrierea propriilor ursuleți de pluș, evocați în genere cu ironie afectuoasă; termenul generic preferat de autori e animăluțe. Mesajele conțin în primul rînd cîteva indicații în privința surselor onomastice: una dintre acestea este chiar denumirea comercială, numele de pe etichetă: „Lupul albastru pe care îl cheamă Blaubar (așa scria pe etichetă)”. Comercial sau spontan, se preiau
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
oct.) aflăm că un tînăr turc a primit din partea unui judecător o sentință mai puțin obișnuită. În loc să-și ispășească fapta (tulburarea ordinii publice) în închisoare, el și-a ispășit-o într-o bibliotecă. Alternativa fiind așadar pușcărie-bibliotecă, tînărul ar fi preferat pușcăria, deși judecătorul a decis altfel. Tînărul a considerat că lectura obligatorie e la fel de umilitoare ca spălatul vaselor. Comparația îi aparține. N-a avut totuși încotro și a trebuit să citească, o oră și jumătate pe zi, timp de 15
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
familiile polițiștilor deveniți spectatori. Un condamnat pentru jaf armat a fost desemnat cîștigător și eliberat. Alți cîțiva, la fel de buni, se vede, ca poeți sau cantautori, au fost și ei grațiați. Își vor putea începe noua carieră artistică. Dar dacă vor prefera să se întoarcă la aceea de hoți, violatori sau ucigași? Niciodată frontiera dintre artă și crimă n-a fost mai lesne trecută. Pe vremea îndepărtată a lui Sade ori chiar pe aceea apropiată a lui Genet nu se organizau asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
o bancă în Plaza Once. Mario împlini nouăsprezece ani, Delia așteptă fără nici o petrecere - era încă în doliu - să facă douăzeci și doi. Soții Mañara găseau că doliul pentru un logodnic n-avea nici un rost, până și Mario ar fi preferat o durere doar lăuntrică. Era neplăcut să vezi zâmbetul ascuns al Deliei când își punea pălăria în fața oglinzii, atât de blondă și toată în negru. Se lăsa adorată de Mario și de părinți, se lăsa luată la plimbare și la
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cleștișorul. Acum bomboanele o preocupau într-atât încât renunțase la lichioruri; acum nu-i mai dădea decât arareori să guste din invențiile ei. Părinților ei, niciodată; Mario bănuia fără temei că soții Mañara ar fi refuzat să guste arome noi; preferau bomboanele obișnuite și dacă Delia lăsa pe o masă o cutie, fără să-i invite, dar parcă ademenindu-i, ei alegeau formele simple, cele cunoscute, ba chiar tăiau bomboanele ca să examineze umplutura. Pe Mario îl amuza nemulțumirea mocnită a Deliei
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cină acasă la Delia și stăteau de vorbă, plimbându-se prin grădinița din spate sau pe străzile din preajmă. Pe căldură mâncau mai puține bomboane, nu fiindcă Delia ar fi renunțat la încercările ei, dar aducea puține mostre în salon, prefera să țină bomboanele în cutii vechi, ocrotite în mici forme, cu un gazon subțire de hârtie verde deschis pe deasupra. Mario o văzu neliniștită, parcă în alertă. Uneori se uita în spate pe la coțuri de stradă, și în seara în care
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Delia bănuia ceva fiindcă îl primi altfel, aproape vorbăreață și iscoditoare. Poate că părinții îi spuseseră de întâlnirea de la berărie, Mario speră ca ea să aducă vorba de asta ca s-o ajute să iasă din tăcerea aceea, însă ea prefera să cânte Rose Marie și puțin Schumann, tangouri de Pacho cu un ritm sacadat și plin de avânt, până când soții Mañara își făcură apariția cu fursecuri și malaga și aprinseră toate luminile. Vorbiră de Pola Negri, de o crimă din
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
văd/ Se uită unii la alții/ Făr’ a ști, ca printr-un văl/ Coborît lin din înalții/ Nouri cruzi în formă de/ Coapse pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor, stratagemele timorării. Erosul preferă a se exprima prin galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]