2,230 matches
-
să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la rădăcina nasului, taman când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându-se la ele zdruncinat, clipind des din felinare, înlăcrimat de durere. Își vârî mâna în buzunar și scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură domnul Gherasim. Ce-i drept, e drept, avea o mână incredibil de ușoară. Nici n-a simțit când i-a scos șomoioagele de hârtie. Imediat a început însă să se prelingă și sângele. Medicul îi verifică cu gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nucșoară, cuișoare, scorțișoară și ghimbir din India, tămâie și smirnă din Abisinia. Ce spectacol, ce nobilă activitate! Trecând În pas milimetric de-a lungul unei țâțâni ruginite, caravana s-a pierdut Întâi prin desișul tropical al unui ghiveci de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care le va fi apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se răsuci pe o parte În fotoliu, făcîndu-se covrig și ținîndu-se cu amîndouă mîinile de burtă, ca și cum ar fi avut o criză de apendicită sau ocluziune intestinală. Trupul Îi Înțepeni. Tremura din ce În ce mai tare, iar pe tîmple Începură să i se prelingă broboane de transpirație. Mi-e frig, zise, mi-e al naibii de frig. Dacă mi se Întîmplă ceva rău... să o cauți pe Christina... Și să-i dai neapărat sacoșa aia!... Ah, ce mă mai doare capul!... Începuse deja să delireze. Urmă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În direcția contrară. Nu știu dacă Întîlnirea durase o jumătate de oră sau mai mult. Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spate. Se poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
singuri căciula? — Șase, cel tîrziu șase și jumătate, zice Sena înjurînd de toți sfinții, m-am ușurat de toți banii pe care-i mai aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci care-i explicația, întreabă Monte Cristo, exact în clipa în care automobilul încremenește inert pe macadam. — Nu-mi vine să cred că am rămas fără benzină, nu reușește să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava în direcția celor doi. — Ți-ai pierdut mințile? zise Bulgarul dîndu-și seama că se îngroașă gluma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În dreptul ficatului, și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ei, Doamne, uite-așa, pur și simplu? — Da. Așa că i-am spus, răspunse Georgie. — I-ai spus tot? — Tot. — De ce? — Pentru că n-am putut să o mint, zise Georgie. Își îndreptă piciorul și-și frecă glezna. Apoi coborî de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care nu se mai simțea decât un gol elastic și am ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În programul din seara respectivă, ci și peste câteva bobine, proprietate personală a șefului. Dacă n-ar fi fost Else Oloaga, care și-a asumat vina, sunt convins că m-ar fi dat afară. Cu o rapiditate diabolică, lichidul se prelingea pe fâșiile de celuloid. Chiar dacă am folosit o grămadă de hârtie igienică pe post de sugativă, bobina de deasupra s-a blocat În proiector, costându-ne o mică avere. Probabil că filmele personale ale lui Stegemann erau complet distruse. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi Întinse mâna stângă. Sper că am reușit să mă fac Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i de apă, strălucind în lumina ultimelor raze curate ale zilei, ce se preling peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet. Doar îți vorbesc despre mama și tatăl meu. Da’... da’... da’... stai puțin, să m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer, bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
face, în cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un prieten, zice ea - fii atent că toate detaliile astea îmi parvin printr-un translator - are un prieten care, zice ea, ar fi încântat să o fută pe signorina. Văd cum de sub ochelarii de soare ai Maimuței încep să se prelingă lacrimile în clipa când mă-ntreabă: — Ei, ce să-i spun, da sau ba? — Bine-nțeles că nu. Urmează un schimb de replici între Maimuța și Lina, după care cea dintâi mă anunță: — Zice că n-ar fi pe bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]