466 matches
-
economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
civilizației europene, conceptul de epocă modernă acoperă perioada de la Secolul Luminilor și până în prezent. Despre „perioada modernă a curriculumului” însă nu putem vorbi decât referindu-ne la secolul XX. Dar și această perioadă este marcată de câteva etape succesive: - etapa premodernă se extinde aproximativ între 1902 (anul apariției lucrării lui Dewey The Child and the Curriculum) și 1949 (anul apariției lucrării lui Ralf Tyler Basic Principles of Curriculum and Instruction). Este etapa elaborării primelor curricula coerente, inspirate de managementul taylorist, care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestuia ca personalitate deplină, ci doar pentru foloasele muncii și pentru supraviețuire). Dacă admitem să considerăm întregul veac XX ca adevărata perioadă modernă a curriculumului științific, modelele care urmează trebuie considerate doar modele ale „începutului științific de drum”, modele încă premoderne, datorită posibilităților reduse de control al mecanismelor de învățare la om (pentru simplul motiv că acestea din urmă nu au fost identificate exact decât după al doilea război mondial). Nu toate modelele care urmează au fost elaborate în perioada anteși
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constituirea unei științe a curriculumului. Am constatat că primele curricula explicite (1918-1949) nu s-au realizat printr-o fundamentare științifică autentică a demersurilor, ci inspirate de necesități practice, mai ales economice și sociale, ceea ce ne determină să le considerăm doar premoderne. Curricula propriu-zis moderne au apărut abia în perioada postbelică, odată cu progresele cercetărilor psihologice dedicate învățării și integrarea lor în modelele curriculare care prescriu moduri de dirijare a mecanismelor învățării în direcția unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii pedagogice. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2. Accepțiuni moderne" În literatura pedagogică modernă pot fi identificate două tendințe în definirea și folosirea conceptului de curriculum educațional. a) Putem întâlni adesea tendința unor cercetători moderni de a folosi conceptul de curriculum în sens restrictiv. Astfel, unii autori premoderni numesc curriculum conținutul procesului de învățământ: cunoștințe prevăzute în planurile și programele de învățământ pe care educatorii sunt obligați să le predea în activitățile instructiv-educative2. Uneori înțelesul este ultra-restrictiv. Mai ales autorii europeni din prima jumătate a secolului trecut înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clopot” și „bătăile de tobă” (the beat of a drummer) care s-au auzit în urmă cu o jumătate de veac. Era o trimitere clară la curricula anteși interbelice, eficientiste și progresiviste, pe care le-am botezat, în acest studiu, „premoderne”. Ceea ce însemna că atunci s-au conturat „marile teme ale curriculumului american” și că actualele curricula, cele din anii ’60, nu sunt decât „variații melodice ale acelor străvechi teme”. Berman (1968) scria: Ipoteza noastră este că, dacă școala își va
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de istoriografi, ajungând astfel să creadă că John Locke nu este un clasic al pedagogiei, ci un teoretician modern al curriculumului, iar Bruner și Gagné ar fi postmoderniști. După Doll jr., istoria gândirii occidentale poate fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că John Locke nu este un clasic al pedagogiei, ci un teoretician modern al curriculumului, iar Bruner și Gagné ar fi postmoderniști. După Doll jr., istoria gândirii occidentale poate fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure), „încremenire” (stasis) și credința că există
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure), „încremenire” (stasis) și credința că există o armonie cosmică și un univers viu, un sens al echilibrului și proporțiilor - criterii ale frumuseții -, o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și un univers viu, un sens al echilibrului și proporțiilor - criterii ale frumuseții -, o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger păzitor. Se pare că Doll jr. vorbește de Evul Mediu și Renaștere. Oricum, era premodernă s-ar fi încheiat în secolele XVI-XVII, odată cu „noua matematică și mecanică cosmologică”, adică observațiile lui Tycho Brahe, legile lui Johann Kepler, cercetările lui Galileo Galilei, cu Descartes, Bacon și Newton. Megaparadigma modernă îl cuprinde și pe John Locke. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la baza hiperraționalității, postulează că partea și întregul au valoare egală, că în parte există semnificația întregului și invers. Complexitatea curriculumului și a educației solicită abordarea pe principiile acestei logici care exclude simplificarea grotescă pe care o găsim în curricula premoderne și inginerizarea artificială din curricula moderne. Curricula ultramoderne vor fi ultraprecise și hiperraționale. 15.3.10. Curriculumul globaltc " 15.3.10. Curriculumul global" În 1932, marele pedagog modern american George Sylvester Counts profetiza în lucrarea sa (cu titlu provocator) Dare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
etica și religia fiind separate. În general, până în epoca modernă (cu excepția Greciei antice), societățile au fost de primul tip. În cazul lor, "modelul relațiilor umane reflectă modelul divin al cosmosului spiritual" (Waterlow, 1967: 1). Unitatea de bază în aceste societăți premoderne a fost familia, în accepțiunea lărgită. Aceasta includea rudele prin alianță, rudele de sânge de grad îndepărtat, și uneori nași și fini, constituind astfel clanul. Așa cum oamenii trăiau în armonie cu natura, și în societăți oamenii trăiau într-un fel
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
socială a unei societăți, devin necesare noi baze ale ordinii morale. Văzând America drept un model pentru viitorul Europei, Alexis de Tocqueville considera individualismul un ingredient relevant al democrației americane, prezentându-l ca pe un cuvânt recent creat. În societățile premoderne oamenii nu acționează întotdeauna în maniere care promovează interesele comunității. În ultimă instanță, problema individualismului este că eșuează în egoism. Când ajung în acest stadiu, oamenii întorc spatele societății mai largi, refuzând să își asume datoriile de cetățeni. Mihai Ralea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e tema "teologiei eliberării", pe care gândirea socială creștină o poate exprima cu propriile ei valențe, fără a se subordona materialismului filozofic de tip marxist). Astfel de conotații sunt valabile în special în "mediile" premoderne ale societăților complexe, prin urmare în fractura nord-sud a planetei (dar și în interiorul diferitelor țări) ca limită a unor sisteme mult prea capitaliste sau mult prea colectiviste, dacă nu sunt valabile pentru toate popoarele în curs de dezvoltare sau pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în mod repetat exigențele și le-au neglijat preferințele. Atunci cei care au acele interese pot fi tentați să-și dramatizeze situația într-o manieră anomică, recurgînd la demonstrații, răscoale, revolte, jafuri, asasinate. Asociate, de multe ori, cu o fază premodernă, aceste grupuri și aceste forme de articulare anomică, nu sînt, totuși, mai puțin implicate în politica contemporană, ba, din contră, în contextul participării neconvenționale, sporadică și heterodoxă constituie un element indispensabil, care se alătură formelor de participare mai consolidate. Neasociativă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
A. G. Hopkins, au susținut, în ultimii ani, că val ul globalizării care a luat am ploare în anii ̕90 este doar o continuare a unui proces de lungă durată, în ceput încă de pe vremea când primele comunități umane migratoare premoderne au intrat în contact. Aceștia consideră că vapoarele cu aburi au revoluționat transporturile în acea perioadă, l a f el de mult precum apariția, mai târziu, a vapoarelor pentru transportul containerelor de mărfuri. De asemenea, tipografiile, telegraful și telefonul au
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
jur, până la adoptarea ei deplină. Drumul a fost lung, ridicând mereu noi întrebări despre condiția de evreu și variantele ei până în zilele noastre. Odată ce apar asemenea întrebări, continuitatea se rupe de la sine. Desigur, nu a existat niciodată, inclusiv în perioada premodernă, un singur mod de a fi evreu. Dar până atunci întrebările erau colective, nu individuale. Viziunea dominantă despre lume circula pe canale care se puteau lipsi de istorie, într-un context în care aparțineai în primul rând unui grup religios
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă concepții mai vechi decât saga lui Avraam. Facerea se deschide cu acest pasaj celebru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adesea, viitorul promis nu supraviețuiește ins... pan... a doua zi, când vine un nou azi auroral, iar viitorul lipsit de memorie începe din nou, iar și iar, ca într-o „veșnic... reîntoarcere”. În esenț..., am descris aici o temporalitate anistoric..., premodern..., aproape primordial..., în care desf...șurarea trecut - prezent - viitor, specific... modernit...ții, este serios periclitat.... Problemă noastr... fundamental... este tocmai intrarea întregii ț...ri în fluxul temporal al modernit...ții occidentale; acum avem inc... un amalgam de insule de modernitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
până în decembrie 1994 este profesor invitat la Universitatea din Leipzig. De la 1 octombrie 1995 va fi profesor și șef de catedră la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Ca profesor, Ș. s-a preocupat de literatura română veche și premodernă, o parte din prelegeri intrând în sumarul unui curs (1978, în colaborare cu Georgeta Antonescu). Selectează, pentru seria „Die Welthumor” a Editurii Reclam din Berlin (1960), pagini reprezentative din literatura umoristică românească, însoțite de note introductive. Va realiza, împreună cu Livia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
nația, statul, clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea. De aceea și morala publică și politica au eșuat în diverse specii de paternalism, de la cel soft, cu ceva ingrediente democratice de vitrină, până la cel hard, dictaturile propriu-zise. „Prostimea”, termenul atât de drag istoriei premoderne, a rămas la noi pe piața discursului public în diverse ipostaze: talpa țării, toți (mai puțin PCR, factorul conștient al societății noastre), simplul cetățean, omul simplu, omul de pe stradă. Acesta este mesajul pe care l-au primit și îl primesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
care l-am dat. Text publicat în 22, 29 noiembrie-4 decembrie 2005 Cei mai activi oameni politici ai anului 2005 Constatări generale: Marele public tinde să uzurpe locul cetățeanului 1. Trăim într-o lume postmodernă (chiar dacă parte din societate este premodernă), în care totul a devenit imagine și discurs. Nu este prea relevant ce acte de guvernare sau de opoziție fac oamenii politici, ci mai degrabă dacă spun ceva cu text-appeal în fața camerei de filmat. În optica marelui public (îngrijorător concurent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
postmodernă care pentru unii, iată, devine postmortem. Politicile se fac mai ales pentru imagine și imaginea mai ales pentru interese politice. Mogulii presei și ai politicii își dau mâna într-un show perfect narcisic. Dincolo de ei oamenii trăiesc atât de premodern, atât de senzorial foamea, frica, durerea, moartea, nu la televizor, ci în suflete și trupuri. Încă nu au ajuns să fie cetățeni în exercițiu nici măcar la nivelul modernității timpurii. Camerele de filmare se vor muta degrabă pe alte drame în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
timpurii. Camerele de filmare se vor muta degrabă pe alte drame în direct, căci lungirea uneia devine „plicticoasă”. Cine poate vedea mai mult de o săptămână, două un film documentar pe aceeași temă? Ce se va întâmpla însă atunci când „senzorialii” premoderni se vor răscula așa cum știu, cum pot și cum au dreptul moral să o facă? Durerea noastră în urma pietrei sau bâtei life va fi tot călâu-discursivă? Text publicat în 22, 20-26 septembrie 2005 A cuceri/A căpăta. Feminismul de la Vest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Moral eram supuși Codului Eticii și Echității Socialiste, politic, directivelor tuturor congreselor. Partidul ne luase explicit povara libertății și discernământului. Începând cu secolul al XVIII-lea, europenii vestici, nonfolclorici și contractualiști, depărtându-se de dialogul cu „veșnicia” specific comunităților țărănești premoderne, au început să se întrebe cum poți crea o comunitate morală atunci când societatea este eterogenă religios și devine tolerantă față de oameni nereligioși și tratează religia ca problemă privată a indivizilor. Sensul răspunsurilor moderne la această tulburătoare problemă poate fi rezumat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]