498 matches
-
Rezolvarea tensiunii e amânată, eroul poposește într-o insulă de liniște paradisiacă, în case de pe malul Oltului, lângă Drăgășani. Episodic apare și Tudor Vladimirescu, fie în povestirile altor personaje, fie alături de haiducul Jianu, provocând o febră încărcată de așteptări și premoniții. Este vizibilă atitudinea sămănătoristă, idilizarea raporturilor între boieri și țărani. Continuând acțiunea din primul roman, Pandurul are ca protagonist pe Tudor Vladimirescu; narațiunea capătă o respirație mai largă, înglobând descrieri pitorești: imagini din București, case și moravuri ale boierimii românești
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
somnului, poetul retrăiește acel „dor de spații închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986) e tipărită postum. Într-un ciclu de inedite, meditația asupra timpului necruțător se înfățișează ca o premoniție a trecerii în neființă. Ciclul 1907 - epopeea țărănească nu se înscrie, cum pare a anunța titlul, în lirica evenimentului, în prim-plan situându-se evocarea paseistă a civilizației rurale a copilăriei. În 1991 apare Cristal de primăvară, volum de poeme
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
clonț de rubin. Volumul Primele iubiri, structurat în patru cicluri (Liliacul timpuriu, Sadoveniene, Rapsodia pădurii, Primele iubiri), se deschide cu Meșterul, o evocare baladescă a Meșterului Manole, numit „Prometeu român”, poem care, prin motivul sacrificiului pe altarul artei, este o premoniție a propriului sfârșit tragic. Primele iubiri dă expresie amintirilor din prima copilărie, fericită, petrecută în lumea satului natal, dar și unui psihism infantil care își pierde din inocență traumatizat de coșmarul războiului, de spaimele și durerile pe care i le
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra lirică bucovineană și pentru poezia românească în genere.” SCRIERI: Semne-n scuturi, pref. Mircea Streinul, București, 1937. Repere bibliografice: Ghedeon
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
lui C. Stere. Publicația este scoasă într-un moment dificil - ocuparea sudului țării de trupele germane, în timpul primului război mondial. De aceea, C. Stere afirmă în articolul-program că „ziarul apare în cel mai tragic moment al istoriei noastre”, având însă premoniția ieșirii din restriște: „Lumina se va face, și prin lumină va veni mântuirea”. În consecință, dominanta L. va fi politica, dar, datorită personalității directorului, își vor găsi loc și unele preocupări culturale. În cea mai mare parte, colaboratorii sunt dintre
LUMINA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
cam trăznit, Joachim Sangga și a scăpat de sub control. Politicienii îl folosesc pentru a-și planifica propriile lor acțiuni. Dar, treptat, un cercetător eminent, Paul Fargiss, își dă seama că Pythia (acesta e numele superinteligenței artificiale) nu numai că face premoniții, dar creează și evenimentele care să le confirme. Iată argumentația acestui personaj: "Comunicațiile între diferitele paliere de decizie politică se realizează, în cea mai mare parte, prin intermediul INFORMONDIEI. Gândiți-vă acum ce se întâmplă dacă într-un punct al acestei
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
diată, acest boier influent (mai cu seamă în timpul lui Constantin Cantemir) îi „așază” pe copii (care au fost mulți - Vasile, Lupu, Solomon, Constantin, Toader, Gavril, Ilinca și Tudorica - și cam năzdrăvani în tinerețe) pe averea lui și dă dovadă de premoniție (și-o fi bănuit sfârșitul sau a fost o simplă coincidență), căci a murit în 1688. Neculce crede că l-a otrăvit Șerban Cantacuzino. Grija acordată urmașilor să însemne, oare, că nici ultima soție nu mai era în viață? în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o fi bănuit sfârșitul sau a fost o simplă coincidență), căci a murit în 1688. Neculce crede că l-a otrăvit Șerban Cantacuzino. Grija acordată urmașilor să însemne, oare, că nici ultima soție nu mai era în viață? în zona premonițiilor cred că îl putem înscrie și pe marele logofăt Solomon Bârlădeanu (cel însurat cu Anița, sora spătarului Carp), care își făcea testamentul în ziua de 5 august 1670. într-un izvor păstrat într-o transcriere mai nouă se arată că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grigoras) și a dorinței de putere a rudelor sale, Cantacuzinii, către care îndreptase întotdeauna daruri generoase, i-a impresionat și pe conaționalii Domnului decapitat, și pe străini. A fost o „cădere” prevestită, căci mentalul românesc acorda mult credit „semnelor” și premonițiilor. Când Brâncoveanu, călare, cobora dinspre Mitropolie și a ajuns, înconjurat de boieri, lângă crucea ce însemna locul (un „loc al morții”), unde postelnicul Papa din Brâncoveni, tatăl său, fusese ucis de dorobanții răsculați (în 1713, Constantin, fiul cel mare al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
ai gândit singur la tine în casă împotriva/ Nopții Sfântului Bartolomeu/ că ți-ai scris gândurile pe hârtie singur/ că de fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge până la momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
desfășurare a unei metafore - parțial în Rana statuilor, pregnant în celelalte construcții romanești -, lucru evident îndeosebi în tipul de construcție/articulare a universului epic, și anume acela poematic. Sunt des invocate și evocate „legile” povestirii și condiția simbolului, puterea de premoniție a imaginarului. Atât romanul simbolic Sărbători marțiale, cât și romanul istoric După mine, o zi... se întemeiază pe un asemenea mod de a vedea. Acțiunea acestuia din urmă este plasată în Moldova, în epoca fanariotă. Protagonistul romanului, domnul țării, se
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
o biografie parenetică, autorul urmărește impunerea unui erou exemplar, a unui model cu virtuți validate. Prescurtând, el nu lasă totuși la o parte punctele forte ale celebrei vieți: viziunile stelare, multiplicate de șirul scriitorilor, miracolele active și cu capacitate de premoniție, vocea celestă auzită în vis, inscripția stelară transcriind un verset psalmic - „Invoca me in die tribulationis tuae, et liberabo te et glorificabis me” (traducerea românească din prima jumătate a secolului al XVII-lea sună fermecător: „Chiamă-mă în ziua grijii tale
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lui bolnavă, și își închipuie că va afla salvarea în crimă, ca un nou Raskolnikov. Încercându-se în scrutarea subconștientului, scriitorul rămâne la o retorică precară. Instinctul îl face totuși să atribuie un loc însemnat visului, stărilor de spaimă, delirului, premonițiilor care bântuie mintea personajelor. Între descriere și creație, A. se oprește, așa cum îi dictează înzestrarea, la cea dintâi. SCRIERI: Rusia revoluționară, Iași, 1918; Pe străzile Iașului, București, 1920; Rochia albă, București, 1921; În regatul nopții, București, 1923; Casa vechiturilor, București
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
e fluierul bătrân și bolnav./ Îl am de la Termopyle./ Acolo am fost învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac cât o victorie, cum i s-a întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale propriului destin, răsună alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
am spus eu! țipă Desdemona cât o țineau bojocii. Ți-am spus eu că nu-i a bună cu tot norocul ăsta! Așa ne eliberează ei? Numai grecii puteau să fie așa de tâmpiți! Vedeți voi, În dimineața de după vals premoniția Desdemonei se adeverise deja. Megale Idea se sfârșise. Turcii ocupaseră orașul Afyon. Armata greacă, Înfrântă, se refugia către mare. În retragerea ei, dădea foc la tot ce Întâlnea În cale. Desdemona și Lefty stăteau În lumina zorilor pe versantul muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mirosuri inexistente și În ultima vreme era din ce În ce mai obișnuit cu senzația acaparatoare că este tras Înăuntrul pământului, că mintea i se strânge, ca și cum el se micșora, dar devenea mai greu, țâșnind Înapoi din mijlocul pământului spre cosmos. Și avea acea premoniție a disperării care Îi absorbea toată puterea și concentrarea necesare pentru a nu se panica. În trecut, acest gen de semne anunțaseră apropierea unui atac mai generalizat, șocuri nervoase simultane, care se Împrăștiau În tot creierul și provocau o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drum își lua o gustare. În ziua aceea își pusese două ceasuri deșteptătoare. S-a trezit imediat. Îi pregătisem pâine prăjită, ochiuri, cafea. A fost așa de fericit că a strigat: «Ura! Mic dejun!» A fost ca un fel de premoniție. În afară de faptul că m-a rugat să-i fac micul dejun, mi-a mai zis: «Dacă eu nu o să mai fiu, tu trebuie să lupți pentru viață!» Fără nici o legătură cu nimic. Așa, din senin. Lucrul ăsta m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am văzut apropiindu-se încă de la bun început. Dar aș dori din toată inima ca, mai întâi, cititorul să aibă ceva teribil a-mi spune. (Ah, tu, cel de colo, cu tăcerea ta de aur, demnă de invidiat!) Am o premoniție recurentă și, în 1959, a devenit aproape cronică, anume că atunci când poemele lui Seymour vor fi recunoscute oficial și pe scară largă ca fiind de prima mână (strivite în rafturile bibliotecilor universitare, incluse în cursurile de Poezie contemporană), tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Înclinații către poftele trupești. Cine era Sammler să spună nu? Lucrurile În general erau disperate. Probabil că umflătura de pe artera din creierul lui Elya Își făcuse simțită prezența de mai demult - stropii dinainte de ruperea de nori. Sammler credea În premoniții, iar moartea era un puternic instigator la idei erotice. Tendințele sexuale ale lui Sammler (care poate nici acum nu dispăruseră cu desăvârșire) fuseseră foarte diferite. Dar știa cum să respecte diferențele. Nu Îi judeca pe alții după sine. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de pâlpâiala apusului de soare. În după-amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până ia ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și care-l străbate, premoniția pieirii și renașterii lui infinite. Simțeam că se întâmplase ceva nerepetabil, că un adevăr fantastic se descoperise pentru prima dată și pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis, cămașă albă și cravată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de frunzișul sub care stăteam, căzură peste noi, te-ai apropiat atât de mult încât ți-am simțit răsuflarea, apoi mi-ai sărutat umărul stâng, dezgolit sub arcuirea decolteului rochiei de mătase. O îmbrăcasem pentru prima dată, parcă anume în premoniția acelei sărbători. Întâlnirea noastră, spusei, nu a fost o întâmplare ci împlinirea legii necunoscute de care vorbeam. Dovadă că totul fusese luminat de intuițiile noastre, lucrând aidoma pentru fiecare din noi, asemeni unor ceasornice reglate pentru aceeași oră. Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Asta voia să-ți spună. Vocea ei căpătase o notă tăioasă de „nu te pune cu mine“. Cum ar fi putut să vrea să-mi spună, înainte de a muri, că a ajuns într-un loc mai bun? — A avut o premoniție. — Nu, n-a avut. —Hei, dacă nu-ți place... Nu vorbești deloc cu el. Spui doar lucruri care pot fi valabile pentru oricine. —Obișnuia să-ți facă micul dejun, a exclamat. Părea - cum oare? Surprinsă? Și eu am fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scoată atunci un răget puternic, să-și plece privirea și s-o întindă. Liber să creadă fiecare ce vrea! La întoarcerea din acest pelerinaj improvizat, mi-am amintit de sentimentul vag de teamă pe care-l simțisem pentru Mariam. O premoniție a asaltului leilor asupra colibei noastre? Pe moment, așa am crezut. E adevărat că la doisprezece ani, încă mai credeam că, dintre fiare și oameni, cele dintâi erau cele mai dăunătoare. ANUL MARII RECITĂRI 907 de la hegira (17 iulie 1501
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]