442 matches
-
Se întoarse spre Dolly. — Hai să mergem la acel Best Western. Vreau să aflu ce fel de armă a luat mica doamnă. Și putem să dormim vreo două ore, înainte de răsărit. Sunt sigur că o s-o prindem mâine. Am un presentiment. Se bătu în piept și adăugă: Și eu nu mă înșel niciodată. — Ți-ai pătat cu vopsea cămașa asta frumoasă, scumpule. — Ah, la naiba, zise Vasco și oftă. — O să iasă, spuse Dolly. Mă ocup eu de asta, pentru tine. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de data asta putea merge cu el, dar Cipriano Algor îl refuză, să aibă răbdare, orașele nu sunt bune pentru câini. O călătorie după atâtea altele, excursia până în oraș n-ar fi avut istorie dacă n-ar fi fost neliniștitorul presentiment al olarului că se va întâmpla ceva rău. Își aminti întâmplător că-și auzise fiica spunând, Rămâne și pentru poimâine, cuvinte răzlețe, fără cauză sau sens aparent, pe care ea n-a știut sau n-a vrut să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oricât ar încerca s-o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse, Tată, tocmai m-au anunțat c-am fost promovat, de azi sunt gardian rezident al Centrului. Cipriano Algor întoarse capul spre ginere, îl privi de parcă îl vedea pentru prima dată, azi, nu poimâine, nu mâine, azi, a avut dreptate presentimentul. Azi, ce anume, se întrebă, amenințarea care se ascunde în întrebările sondajului, sau cea de acum, împlinită în sfârșit, după ce a fost promisă de atâta timp. S-a văzut, deși mai puțin în viața reală decât în cărțile care spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auz atent îl putea distinge, glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
povesti ce știa, adică aproape nimic, dar a fost suficient pentru ca Cipriano Algor să simtă cum i se risipește interesul față de fluviul amazon cu indienii lui unde intenționase să se ducă a doua zi, E straniu, de la început am avut presentimentul că se pregătește ceva, Ce vrei să spui, cum adică de la început, întrebă Marta, Podeaua pe care am simțit-o cum tremură, cum vibrează, zgomotul excavatoarelor, îți aduci aminte, când am venit să vedem apartamentul, Bine am mai duce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceva, Ce vrei să spui, cum adică de la început, întrebă Marta, Podeaua pe care am simțit-o cum tremură, cum vibrează, zgomotul excavatoarelor, îți aduci aminte, când am venit să vedem apartamentul, Bine am mai duce-o dacă am avea presentimente ori de câte ori auzim un excavator, ca acel zgomot de mașină de cusut pe care ni se părea că-l auzim din peretele bucătăriei și despre care mama spunea că este semnalul condamnării unei croitorese, biata de ea, pentru păcatul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum trebuie să se fi simțit Eva după ce mâncase mărul. Inocența pierdută și conștiința subită a faptului că avea celulită erau două lucruri greu de înfruntat în același timp. Jack era întins în pat, încă zâmbind, fără a avea vreun presentiment despre întâlnirea ei dezastruoasă cu Ben, dar o singură privire aruncată chipului de nepătruns, al lui Fran îl avertiză că se întâmplase ceva. Arăta ca o floare rară lovită brusc de un ger timpuriu. Își strânse hainele și se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se întreba el. — După ce-am bătut atâta drum până-n Yamagata... În glasul lui Tomoe se distingea dezamăgire și un strop de melancolie. — Am presentimentul că i s-a întâmplat ceva. — Nu fi prost. În clipa aceea se îndrepta spre ei un biciclist. Când s-au întors să vadă cine era, au constatat că era proprietarul hotelului unde stăteau ei. Bărbatul cel dolofan a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să o evite, o Întrebă dacă primise mesajul. — Da, slavă Domnului, răspunse fata, altfel nu știu cum m-aș fi descurcat. Am făcut deja rezervare la restaurant pentru nuntă. Mă căsătoresc peste o lună. Emma simți o Înțepătură Între coaste - ca un presentiment. Încă nu se lipiseră bine, după fractura pe care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându-se să pară indiferentă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar și niște stinghii pentru aprins focul, nu se știe niciodată unde ajungi, iar noi, aproape toată suflarea bărbătească a curții, în afară de Ioniță și Mașcatu, noi, zic, plus Savetina, ca să n-o uit la socoteală, chiar am plecat cu un presentiment rău, nu din cauză că am plecat pe un așa timp de iarnă, cât pentru că Savetina îl visase pe stăpânul nostru că își ridica o casă nouă, ceea ce se știe că e moarte sigură, cum a și fost. Când am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai plângă de milă și începuse să se gândească la o mie de moduri de a se despărți de Andrei Ionescu. Credea vag că despărțirea Giuliei de Andrei Ionescu era, de fapt, și despărțirea lui și o aștepta cu un presentiment sumbru, ca pe o despărțire de viață. După ce se gândise toată ziua la trecerea lui prin lume, momentul acesta liniștit de iulie îi apărea ca o sinteză a tuturor clipelor grele: frica de Achile, captivitățile diverse, în carnea lemnului ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
constate că-i era puțin frică. Apoi cerul se liniști, Începu să cadă o ploaie monotonă și lentă. Picăturile loveau cu un zgomot surd pânza cortului, la câțiva centimetri de fața lui, dar el era la adăpost. Avu dintr-o dată presentimentul că toată viața lui va semăna cu momentul acesta. Va cunoaște emoțiile omenești, uneori va fi foarte aproape de ele; alții vor cunoaște fericirea sau disperarea; nimic din toate astea nu-l va privi sau atinge vreodată cu adevărat. De mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Creator și creatură” și este, în sfârșit, „vocea lui Dumnezeu”, expresie care trimite la o temă de inspirație augustiniană, și anume conștiința ca voce a lui Dumnezeu în noi. Pentru a prezenta concepția sa despre conștiință, vorbește despre un anumit presentiment al sacrului, un instinct spiritual - așezat în intimitatea omului - care permite să recunoască și să îmbrățișeze imperativul religios. În acest mod, ea este accesibilă fie pentru cei care gândesc și acționează ca și cum nu ar fi nimic obiectiv în cadrul religiei, fie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
început cu o fulguială, iar din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-a așternut încet încet, aproape neîntrerupt. ”... Iarna pământului... și, a sufletului!”, murmură el trist. Întra-adevăr, iarna pământului și a sufletului... se așternuse peste tot, cu presentimentele odihnei și a morții... Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită decât sfârșitul însuși, pe care îl simbolizează iarna. În noaptea cea mai lungă a anului, în fundul întunericului celui mai adânc, sufletul întrevede lumina și, sub stratul de zăpadă se presimte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei care însoțește obsesia chinuitoare a morții. Este un sentiment analog cu acela pe care-l au amanții când, în culmea fericirii, le apare trecător, dar intens, imaginea morții, sau cu momentele de nesiguranță când într-o iubire născândă apare presentimentul unui sfârșit sau al unei părăsiri. Sânt prea puțini aceia care pot suporta astfel de experiențe până la sfârșit. Există totdeauna o primejdie serioasă în menținerea unor conținuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu un material fluid și irațional. Nu se petrece un caz analog cu experiența suferinței? N-ai bănuit niciodată ce ascunzi în tine și ce ascunde lumea, trăiai periferic și mulțumit, când cea mai serioasă experiență după experiența morții (ca presentiment al muririi), experiența suferinței, pune stăpânire pe tine și te transportă într-o regiune de existență infinit complicată, în care subiectivitatea ta te frământă ca într-un vârtej. A fi liric din suferință însemnează a realiza acea ardere și purificare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu este caracteristic faptul că aceia se ridică împotriva spiritului care au prea mult spirit, care cunosc ce boală adâncă a afectat viața pentru a se naște spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii sănătoși și grași, care n-au nici presentimentul a ceea ce înseamnă spirit, care n-au simțit niciodată torturile vieții și antinomiile dureroase de la baza existenței. Cei care cu adevărat îl simt, aceia sau îl tolerează cu orgoliu, sau îl prezintă ca pe o calamitate. Nimeni nu este însă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în ipostaza grotescă nu se va putea uita niciodată, fiindcă se va teme totdeauna de el însuși. Disperarea este urmată de o neliniște extrem de chinuitoare. Și ce face acest grotesc altceva decât să actualizeze și să intensifice teama și neliniștea? Presentimentul nebuniei Oamenii niciodată nu vor înțelege pentru ce unii dintre ei trebuie să înnebunească, pentru ce există ca o fatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să dureze mai mult decât un fulger. Paginile cele mai inspirate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât într-o astfel de tensiune nervoasă, încît o revenire înspre un echilibru este iluzorie. Nu se mai poate supraviețui normal după asemenea încordări. Resortul intim al ființei nu mai susține evoluția firească, iar barierele interioare își pierd orice consistență. Presentimentul nebuniei nu apare decât după experiențe mari și capitale. Ca și cum te-ai fi ridicat la înălțimi prea mari, unde te apucă vertigii, începi să te clatini, îți pierzi siguranța și senzația normală de imediat și concret. O mare greutate pare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființei noastre pentru a lichida procesul vieții din noi, ci o groază cu străfulgerări, apărând rar, dar intens, ca o tulburare subită, dar care elimină pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza și defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Ceea ce este într-adevăr îngrozitor în el rezultă din faptul că noi presimțim în nebunie o pierdere totală în viață, că pierdem tot în mod iremediabil, deja trăind. Continuu să respir sau să mănânc, dar am pierdut tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moartea. Și nu ar fi nebunia o scăpare de mizeriile vieții? Această întrebare este justificată numai teoretic, deoarece, practic, pentru omul care suferă de anumite anxietăți, problema apare cu totul în altă lumină sau mai bine zis în altă umbră. Presentimentul nebuniei se complică de teama de luciditatea din nebunie, de teama momentelor de regăsire, de revenire, când intuiția dezastrului ar putea fi atât de chinuitoare, încît să provoace o nebunie și mai mare. Nu există salvare prin nebunie, fiindcă nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de teama de luciditatea din nebunie, de teama momentelor de regăsire, de revenire, când intuiția dezastrului ar putea fi atât de chinuitoare, încît să provoace o nebunie și mai mare. Nu există salvare prin nebunie, fiindcă nu există om cu presentimentul nebuniei care să nu se teamă de luciditățile eventuale într-o asemenea stare. Ai vrea haosul, dar ți-e frică de luminile din el. Forma nebuniei este determinată de condiții organice și temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recrutează dintre depresivi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale unei diferențieri a omului în lume; prin ea, ajungi la acea perspectivă care situează lumea în fața omului. Oboseala te face să trăiești sub nivelul normal al vieții, iar despre marile tensiuni vitale nu-ți îngăduie să ai decât un presentiment. Sursa melancoliei pleacă deci dintr-o regiune unde viața este nesigură și problematică. Astfel se explică fecunditatea ei pentru cunoaștere și sterilitatea ei pentru viață. Dacă în trăirile comune și obișnuite contează intimitatea naivă cu aspectele individuale ale existenței, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a problemelor abstracte, care într-un vârtej al simțirii, în confuzia tuturor elementelor sufletești, se împletesc în alcătuiri ciudate și haotice. Cum să mai poți face filozofie abstractă, când în tine se desfășoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspirațiile spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]