1,175 matches
-
urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva presimțirilor și temerilor ei vechi care o năpădeau, cășună pe fete și se răsti la ele să se apuce de treabă. Ce, n-au mai văzut salcâm tăiat?” Revenind, reține atenția îndârjita împotrivire a copacului, ce trebuia doborât/ coborât din înălțimea
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
învinețește - noaptea când mă/ trezesc tușind mă întorc pe o parte)”. În starea lui permanentă de lehamite, de spleen, poetul „nu se teme” nici de moarte, pe care o ia la un moment dat în derâdere: „nu am avut nici o presimțire/ era să mă sinucid fără să vreau/ - fără să-mi dau seama -/ (...) sunt supărat că am trăit pe lumea/ asta și sunt supărat că mor” (nu mă tem de moarte). Secțiunea se încheie cu o „palinodie” fermă, redusă ca de
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
frica, iubirea, credința și disperarea, cu tot cortegiul de tente iscate din ele. Ce a urmat a fost îndelungata rafinare a unor convingeri cărora protagonistul nu avea să le mai adauge nimic esențial, viața arătîndu-i ca o albie ale cărei presimțiri le-a avut de la început. Restul a fost o chestiune de nuanțare a intuițiilor inițiale, autorul avînd de timpuriu ecuația destinului: îți trăiești viața în măsura în care îi întrezărești fondul de mister din care se hrănește, prin urmare cu atît te alegi
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
plan muzical. Sunt foarte puțini cei cu care am vorbit despre acest lucru. Este prima dată când am vorbit la televizor. Am prezis cutremurul din '77 pe vremea când eram copil. Cu doi ani înainte să divorțez, am avut o presimțire, chiar dacă nu voiam să se întâmple acest lucru. De asemenea, am avut o viziune că voi face infarct la un moment dat", a spus Marius Dragomir la Romania TV.
Mărturia artistului român care s-a întors din morți by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50832_a_52157]
-
amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în chip imprevizibil, autorul părînd un medium care e vizitat de fulgurații cărora nu numai că nu le poate prevedea ivirea, dar cărora nici măcar nu le poate da o explicație. Tot ce poate face e să-și însemneze
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Arghezi în cel grav. Fără să aibă, însă, această simplitate deconcertantă a constatării, aproape de elegie latină de pe la începuturile literaturii. Nimic grav, doar o fatalitate a cărei mărturisire senină o face și mai de speriat. E, Radu Stanca, așa cum îl arată presimțirile, un poet care-și știe destinul? Sorocul de viață scurtă și de posteritate, să zicem, complicată? Cred că da. Și nu e numai atât, un profet al unor vremuri când, într-adevăr, degradarea, nu numaidecât îmbătrânirea, era cu anii, de pe
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
gnomică, exprimată în sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
artista care Încânta inimile tuturor celor care o ascultau, mărturisindu-i unui om pe care abia Îl cunoștea, că este bolnavă. „Sper ca Dumnezeu să aibă grijă de această comoară a poporului român”, m-a străfulgerat un gând, ca o presimțire. Parcă ghicindu-mi gândurile și spaima, doamna Maria Tănase a schimbat subiectul. — știi să conduci mașina? m-a Întrebat cu o privire jucăușă, ca și cum i-ar fi venit o idee. M-a amuzat Întrebarea și, cu repeziciune, mi-a trecut
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
editorial. Traversăm o perioadă cu alte preocupări, iubite d[omnu]le Stanciu, să vă culcați și să vă sculați repetând aceasta ca o litanie. Altfel, vă ratați. Sau izbutiți o magnifică disociere. Dintre poezii mi-a plăcut cel mai mult Presimțire. Cu cele mai bune sentimente și salutări, Adrian Marino * Cluj-Napoca, 7 noiembrie [19]77 Stimate dșomnuțle Stanciu, Pregătesc nr. 3/1978, Le comique et le tragique și v-aș ruga să-mi faceți și o recenzie 6 (4 pagini, dar
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
o vreme tăcuți, cu sufletul la gură, evitând să se privească, paralizați de clipele care păreau o veșnicie, au așteptat un timp până când liniștea s-a așternut din nou asupra casei. Hai să vedem, i-a spus părintele, pierdut în presimțiri funeste. Au constatat că bustul lui Hugo în bronz masiv fusese dizlocat de pe consola unde locuia de ani de zile, iar vaza din porțelan de Sèvres, la care ținea atât de mult Coleta, zăcea în țăndări pe covorul persian. Treaba
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
a întregii familii: a mamei, a tatălui meu, a Ioanei, a lui Bogdan și a părinților săi. Când am ajuns acasă de la spital am avut bucuria să găsesc ca-mera Sofiei pregătită și plină de surprize. Mărturisesc că am avut o presimțire privind nașterea. Cu doar o zi înain-te, eram neliniștită, pentru că nu aveam gata geanta pentru maternitate, deși toată lumea îmi spunea că e timp pen-tru asta toată luna septembrie", povestește Elena Băsescu. Totul s-a schimbat după ce a adus-o pe
Elena Băsescu copiază vedetele din SUA. Pictorial alături de fiica sa by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33383_a_34708]
-
se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei vieți de poet nerăsplătit. O reproduc aici, ca pe o amară, totuși, privind dinspre viitor, presimțire: „În cursul vieții meleatât de triste?/ Am scris atâtea cronice rimate,/ Ce dorm acum pierdute prin reviste -? Și tot nu-s încă o celebritate.// Am scris la Convorbirile Junimii/ Cu Petre Carp și Maiorescu Tit - / Dar m-au uitat așa
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
fost transpusă în acorduri de marș de compozitorul Alfonso Castaldi. Despre împrejurările scrierii acestei poezii ne dă câteva prețioase informații Lucian Blaga: „Scurt timp înainte de a muri (Iosif moare în 22 iunie 1913 n.n.) l-am văzut în Brașov, unde presimțiri de sfârșit l-au adus încă o dată să-și mai vadă cerul strivit de munți al copilăriei: era abătut, cu gândul departe de tot ce e „omenesc, prea omenesc”. Stătea cu capul în mâini între prieteni, dar nu vorbea cu
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent economic, dar anemic cultural. Or, identitatea istorică nu poate fi îndeajuns de mulțumitoare. Vighi urăște presimțirea anarhiei și sentimentul de anonimat, instalat cronic în orașul de pe Bega. Povestea de aici începe. De cealaltă parte, vom citi metaficțiunile unui scriitor responsabil și curios foarte, pentru care viața trecută e aur curat între etajele actualității. Grav și ludic
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
Mitică. Trebuie să ne punem, totodată, întrebarea dacă înfricoșările absorbite cu nonșalanță de această lume nesigură pe picioarele sale, nu găsesc în structura interioară a scriitorului de care ne ocupăm un sistem de traume care o fac să resimtă acut presimțirile nenorocirilor, ca în gîndurile Vetei care privind "comédiile" de la "lunion" nu-și poate scoate din minte că l-a lăsat acasă pe Chiriac curățindu-și țeava puștii, care Chiriac poate că a uitat glonțul pe țeavă.
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
un pretext pentru a evoca imaginea mătușii mele, și scrisorile erau un pretext ideal. Doamna S. nu a bănuit nici o clipă ce se ascunde în spatele acestor scrisori...", lăsă el fraza neterminată. " Dar ce se ascunde?...", interveni ea, cu o cumplită presimțire. " Nimic!", strigă el triumfător. " Nimic - pentru că nu există! Mătușa mea nu a lăsat în urma ei nici o scrisoare..." ("Trebuia numai, cîtva timp, să o întrețin vie în amintirea mea - îmi explică el; trebuia - fraza nu e îndeajuns de puternică - să o
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
Și vom cînta și vom rîde Măcar noi între noi să ne iubim Ajutați-mă voi toți Să nu fiu singur acum Cînd bronzul clopotelor lucește în noapte Printre ramurile plopilor umezi și lungi Simt că în bronz O sumbră presimțire străluce de fapt Și scriu eu acuma speriat În lumina aceea
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
Vasile, prietenul meu, înota Pe străzi întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor Divers colorate în toamna târzie, Goblen auriu, roșu cărămiziu, verde brun, Presimțiri de ploaie, Presimțiri de lacrimi. Convoiul urcă dealul încet și Vasile, prietenul meu și Bufnița lui Cad în înalturi. Silva, silva Strigă bufnița cu ochii ei luminoși Dintre frunze. Amo, amo, amare Cântă Vasile, cântă Vasile În perdeaua de ceață
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
înota Pe străzi întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor Divers colorate în toamna târzie, Goblen auriu, roșu cărămiziu, verde brun, Presimțiri de ploaie, Presimțiri de lacrimi. Convoiul urcă dealul încet și Vasile, prietenul meu și Bufnița lui Cad în înalturi. Silva, silva Strigă bufnița cu ochii ei luminoși Dintre frunze. Amo, amo, amare Cântă Vasile, cântă Vasile În perdeaua de ceață care Se lasă
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
a cărei memorie o pierdusem." Aici, în felul ăsta aparte de amnezie, e clue-ul unui roman care, spuneam, riscă. Nu sînt amintirile unei tinere femei, cu porția lor de melodramă, caraghioase cînd n-au încă nici relief, nici distanță. Sînt presimțiri ale viitorului de departe, întors, iarăși, ca un triunghi în alt triunghi, în schema unui trecut cu bătrîni, dezamăgiri și scrisori. ,Sfîntul Mina, singurul nume care se ridica odios și amenințător din harta anilor opriți." Poveste despre îngeri și demoni
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
relaxare plutește veselă prin sufragerie amestecată cu o mireasmă ciudată venind din camera mică unde soacra lui Haralampy, aflată în locație la noi, se aude plângând la o telenovelă. Așa credem noi. Dar realitatea pare să fie alta... Cu o presimțire ciudată, prietenul adulmecă și-apoi deschide ușa camerei... În obscuritatea încăperii, televizorul este un mic foc de tabără împrăștiind în jur fermecătoare scântei-artificii... - Bade, îmi strigă, hai să vezi cum arde o telenovelă! Fantastic! Nu mă așteptam... Nici eu. Ninge
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un profet neguros care, în scîrbă, ar întoarce spatele realului celui atît de imperfect. D-sa preferă a amesteca cu dexteritate înfățișările acestuia precum cărțile de
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
ne fusese favorabil, ni se deschisese iubitor, pe cât de ostil străinului, invadatorului. Năboia sumbrul got, crăcănatul hun, rău mirositorul tătar, turcul, în fine, nimicea totul în cale, dar se oprea fulgerat la poalele codrului de nepătruns, îndreptățind cele mai rele presimțiri. Repede hoarda își lua tălpășița, localnicii ieșeau din umbrare, care cântând din frunză, care din fluier, teferi, doinind și horind, după ce mai și nuntiseră, mai nășiseră și asistaseră la nașteri și botezuri. Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
plictisite căscături? Evident, cititorii înșiși! Dar, după cum știi, ,stilistica dezbaterii" presupune și altceva decât o imensă dorință de afirmare. Ea pretinde și talent, și idei, și expresivitate, și originalitate, și capacitate de a convinge. Să sperăm că nu din eventuala presimțire a absenței acestor calități la prietenii tăi apropiați ai scris regretabilul articol care mă vizează într-un mod totalmente lipsit de fair-play intelectual. Acestea fiind zise, te asigur că vechea mea admirație pentru tine are încă suficiente resurse de supraviețuire
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]