292 matches
-
și el nu mai e capabil și nu mai vrea decât să „vadă” și să „ucidă” acel animal, șerpuitor printre ramurile unei păduri tinere, străine, acel „animal” ce este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de călătorii care, în spații străine, se miră de latura exoterică a ceremonialurilor și iau drept sărbători unele comportamente sociale, neștiind să discearnă între sacru și profan, să perceapă autenticul din spectacolele văzute. Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul definește prilejul nimerit în care are loc o sărbătoare, timpul, spațiul și contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înțelege deopotrivă celebrarea supraumanului și ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înțelege acea ficțiune a violenței, acea exorcizare a ei în cadrul
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
unele lucrări separate. Astfel, în 1962, în colecția de filosofie a C. R. de C. a fost tipărit studiul lui C. Noica, Fenomenologia spiritului la Hegel, după ce, anterior, în aceeași colecție, văzuseră lumina tiparului un studiu și o ediție critică din presocratici, semnată de Octavian Vuia, sub titlul Remontée aux sources de la pensée occidentale (1961). Explicația faptului că secția de filosofie pare mai productivă sub raport editorial se află și în modul cu totul remarcabil prin care cei ce se manifestau în cadrul
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
fug de angoasă și neant căzând în inautenticitate. Heidegger recomandă, dimpotrivă, de a accede la autenticitate răbdând și traversând neantul: returul la Ființă se face ca traversare a neantului. Astfel încît, existențial, Heidegger ajunge să răstoarne dramatic formula filosofiei grecești presocratice, "din nimic nu apare nimic", afirmând că "orice ființă, ca ființă, apare din neant". Tentativa lui Heidegger, de a da realitate neantului, a fost apreciată ca originală de 116 L mulți comentatori. Neantul nu coincide cu simplul nimic. "Neantul este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lirica modernă ca pe psalmi, refuzul de a gândi Ființa prin reducere la esență lasă numai o alternativă, dacă nu bună, cel puțin constructivă: de a o gândi ca Persoană. Desigur, Heidegger refuză onto-teologia și n-a revenit la grecii presocratici pentru a recurge apoi la soluții simple. Persoană, prin libertate și implicare destinală, Ființa heideggeriană rămâne totuși impersonală față de posibilele hierofanii care ar readuce-o la fiindul prezent. Chiar și la Heidegger, hermeneutica este numai parțial vizibilă. Sein und Zeit
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mitologice pentru spectacolul inaugurării. Și aici s-au scos! Au reînviat zeii și eroii prin tencuirea unor atleți cu ceva alb ca să semene cu statuile, au pus în mișcare o amplă recuzită cosmogonică, dar cu instrumentele simple și naive ale presocraticilor, au creat diorame ca la Antipa, au folosit cursul scurt de mitologie, parcă unul extras din repovestirile lui Alexandru Mitru, au stocat miloane de litri de apă ca să sugereze" apa și au creat cel mai impozant ceremonial kitsch pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
os (greacă: Δημόκριτος) (c. 460 - c.370 î.Hr.), a fost filosof grec presocratic. este un important filozof grec, descendent al unei bogate familii din Abdera, Tracia. Democrit a călătorit mult (Grecia, Egipt, Persia), a revenit apoi în cetatea natală unde a devenit celebru prin vastitatea și enciclopedismul cunoștințelor sale. Democrit (cca. 460-360 I.
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
(greacă: "Αναξαγόρας", ""stăpânul adunării"") (c. 500 î.Hr.- 428 î.Hr.) sau s a fost filozof grec presocratic. A fost membru a ceea ce astăzi numim Școala Ioniană de filozofie. Originar din Ionia, Anaxagora s-a stabilit în 460 î.Hr. la Atena. Aici a studiat filozofia, remarcându-se prin cunoștințele sale enciclopedice (matematică, astronomie, științele naturii) și profunzimea spiritului
Anaxagora () [Corola-website/Science/300785_a_302114]
-
(în greacă:Θαλής ο Μιλήσιος) (n. cca. 624 - d. cca. 546 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor. Herodot, primul autor care-l menționează pe Thales, afirmă că strămoșii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaugă că cei mai mulți scriitori îl prezintă ca aparținând unei vechi
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
care l-a condus pe Thales la această concluzie. În Teologia Orphică este precizat că "apa există de la începuturi și ea este materia din care s-a solidificat pământul". Apa, aerul, focul sau orice alt principiu au fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieții, a sufletului și, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit această putere "Fiesthe". Thales caută motivația mișcării acestei substanțe, presupunând existența unui suflet mișcător. Apa thalesiană era o formă a "începutului", dar și "începutul însuși". Thales
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
amintit de Plutarh ("Solon") , Cicero ("De divinatione"), Seneca ("Nat. Quaestiones"), Plinius cel Bătrân ("Naturalis Historia"), Galenus ("In Hippocratis. De humoribus"), Clement din Alexandria ("Stromate"). Thales este aproape uitat în Evul Mediu și la începutul erei moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe, dar se păstrează ”elementologia”. Kant spune în "Logica" că cel "care introduce aplicarea rațiunii speculative și de la care pornesc primii pași ai intelectului uman către cultura științifică este Thales, întemeietorul școlii ioniene El a fost supranumit "fizician
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
școlii ioniene El a fost supranumit "fizician", așa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia". Hegel în "Prelegeri de istorie a filosofiei" atribuie lui Thales câteva pagini. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alți presocratici ocupă un loc de cinste. Dimitrie Cantemir, în "Divanul" (1698) îl citează pe „Thalis” cu o presupusă maximă (neatestată de nici o altă sursă) „precum Thalis filosoful bine au cunoscut și dzice: Focul, muierea și marea, trei răutăți deopotrivă”. "Cosmologia elenă
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
neatestată de nici o altă sursă) „precum Thalis filosoful bine au cunoscut și dzice: Focul, muierea și marea, trei răutăți deopotrivă”. "Cosmologia elenă" a lui Mircea Florian (1929) era cea mai aplicată și cea mai modernă lectură la timpul său despre presocratici.
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
că oamenii nu au nici un fel de cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii. Atitudini sceptice au fost exprimate de mai mulți presocratici și au fost dezvoltate de sofiști. Argumentele clasice că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între ei erau cunoscute. Primii reprezentanți ai scepticismului metodic au fost filosofii greci Pyrrhon din Elis și Timon din Phlius iar principalii
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
un avertisment personal, la Xenofon ea capătă un sens mai extins, autorizându-l pe Socrate să-și sfătuiască și amicii „ce și cum să săvârșească ceva”. Daimonion, acest "numen divinum"', are o tradiție bogată, în-tr-un anumit sens, și în epoca presocratică îl întâlnim la Homer cu înțelesul de „sărman" („săracul de tine") dar și de „nerod" — cum s-a perpetuat și la noi în gura poporului. W.K.C Guthrie ni-l prezintă la Empedocle ca „promotor al atracției și al
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
sau s din Milet (greacă: Άναξιμένης, n. 585 î.Hr. - d. 525 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev și prieten se consideră că a fost. Anaximene era preocupat, asemenea celorlați filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial, etern și divin
Anaximene () [Corola-website/Science/297963_a_299292]
-
istorie la Institutul de Logică din București. Aram Frenkian a murit în același an, în urma unui atac de cord. În anul 2006 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române. Aram Frenkian a fost interesat în mod special de temele filozofiei presocratice și cele legate de Homer. A scris peste cincizeci de lucrări, studii și cărți, în care a abordat probleme de istoriografie filozofică. La lucrările de sine stătătoare se adaugă peste patruzeci de note, articole și traduceri.
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
apare din nou Erosul ca principiu generator al lumii. El apare dintr-un ou, înainte ca Pământul sau Cerul să existe. El este cel care amestecă lucrurile și iau naștere Cerul și Pămîntul. Acestea sunt semnificațiile erosului folosite în scrierile presocratice, pe care le vom regăsi și în dialogurile lui Platon. Cei doi Eros, alăturați celor două Afrodite, se manifestă ca două tipuri diferite de iubire. Așa cum există Afrodita cerească, născută din Uranus și fără mamă, tot așa există și un
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
adesea despre Arhiepiscopul Lazăr că despre „ultimul om autentic al Renașterii” datorită intereselor felurite și profunzimii de care dă dovadă. Arhiepiscopul ține cu regularitate cursuri despre filozofia fizicii cuantice, este foarte priceput în istoria medicinii, preda un curs despre filozofia presocratica și unul despre existențialism. A scris nenumărate cărți despre istoria medicinii, eshatologia ortodoxă, ortodoxie și fizica modernă, despre existențialismul creștin ortodox și cîteva cărți pentru copii. S-a pensionat că Arhiepiscop de Ottawa în Biserică Ortodoxă din America, este de
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
că sufletele celor morți pot fi îmbunate prin sacrificii, respectiv pedepsite de batjocura exercitată de cei vii. Și sufletul lui Darius în "Perșii" lui Eschil pare a duce o nouă existență după moarte, căci află de înfrângerea oștirilor lui Xerxes. Presocraticul Empedocle a susținut chiar o teorie a metempsihozei (fragmentele 115, 117, 146-7 în: Hermann Diels/Walther Kranz (îngrijitori de ediție): "Die Fragmente der Vorsokratiker", vol. I, Berlin 1951). Filosoful grec Platon susținea, probabil influențat de orfism, că sufletul deține imortalitate
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
(gr.: Διογένης Απολλωνιάτης) a fost filosof grec presocratic. Nu este sigur unde s-a născut. Se presupune că provine din Apollonia în Creta. Diogenes Laertios ne spune că el a trăit în vremea lui Anaxagora. Se pare că a trăit timp îndelungat la Atena; concepțiile sale erau bine
Diogenes din Apollonia () [Corola-website/Science/302197_a_303526]
-
reprezintă teoria ființei (în sensul de „ceea ce are existență” — sensul ontologic), tratată într-un mod fundamental nou. Greșeala predecesorilor, în viziunea lui Aristotel, o reprezintă faptul că nu au ținut cont de multipla semnificație a termenului „ființă”. Tratându-i pe Presocratici, Platon etc., Aristotel observă o problemă care va fi fundamentală în "Metafizică". Problema este cea a semnificației multiple a ființei, desemnată prin fraza care va reveni pe întreg parcursul "Metafizicii" și va structura întregul demers aristotelic — „το ον λεгεΤαι Πολλαχος
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
în Franța, unde studiază la liceul din Pau. Leagă o strânsa prietenie cu Francis Jammmes. Scrie ""Images à Crusoé""(Imagini pentru Crusoe) în 1904. Studiază la facultațile de drept, științe și litere din Bordeaux, interesându-se cu precădere de filozofii presocratici și de dreptul roman. Publică sub numele de Saint-Léger Léger volumul de versuri ""Éloges"" (Elegii, 1911). După călătorii în Spania, Germania și Anglia, se stabilește la Paris, pregătindu-se pentru cariera diplomatică (1914). Ca secretar de ambasadă la Peking, călătorește
Saint-John Perse () [Corola-website/Science/303673_a_305002]
-
i erau filosofii greci care l-au precedat pe Socrate și care au făcut speculații despre Natură în ansamblu. Trăsătura comună a presocraticilor este că au încercat să găsească în natură un element care să explice universul. Critica la care i-a supus Socrate a dat filosofiei un nou punct de plecare și explică faptul că toți gânditorii s-au situat în istorie
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]