20,415 matches
-
limpede și fals", amăgindu-se cu satisfacția unui discurs care "se leagă". Nu o face, pentru că mai important decît coerența purificată în retortă este efortul de-a înțelege, de-a fi cel mai umil cititor al unui text pe care pretinzi, ipocrit, că nu-l cunoști. De pildă, poezia lui Bacovia, a unui inadaptat de-o stîngăcie sfidătoare. Vedem, citind o "cronică" mult mai lungă decît pagina obișnuită de revistă, dar scrisă cam la fel, cu aceeași miză, cum "calea de
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit - până la obsesie și, să nu ne ascundem după deget, cu visceral refuz , cele bune trec neobservate încât o împrospătare a memoriei colective se pretinde efectuată. Asta numai și doar în cinstea dreptății și întru salvarea sufletelor noastre... Moderatorii, crainicii posturilor de televiziune - conducerile acestora au drag de bâlbâiți - se arată pătrunși, fostul mare demnitar revine în șartul său, este din nou emir, dă sfaturi
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
kilograme în plus ale ei (ale lui S.), e difuză, împrăștiată printre caracterele negre, tipografice, ține de livresc. Senzația de viață, de lume vorbită, pipăită și simțită, iluzia de frescă socială văzută de la geamul autobuzului suburban induc în eroare. Sorin pretinde, cu nonșalanță, că face reportaj. Că înregistrează sec, (oarecum) obiectiv, cu seriozitatea jurnalistului și cu acribia antropologului. De fapt, el face proză, ficționalizează, recuperează, literar și cultural, cotidianul: "Și uite, că prima mea amintire legată de sarmale nu-mi vine
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
care îl faci vieții literare franceze lipsește orice referire la postmodernism, curent literar considerat de unii, în România, o manifestare ultimă și supremă a artei scrisului, un fel de sfîrșit al istoriei literaturii. Dacă postmodernism nu e, nimic nu e - pretind adepții curentului, repetînd această idee, fără să obosească, de aproape un sfert de secol. Pe cine obsedează, azi, postmodernismul în Franța? Într-un articol publicat în România literară foloseai fugitiv termenul de Ťhipermodernismť. Ce se înțelege prin Ťhipermodernismť ? - Am mai
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
moderne precedente și rîvniseră să le imite (ca dovadă că predomină în Ť generația 80 ť o obsesivă raportare la ele și la istoria literaturii în general, de care n-aș zice că s-au delimitat atît de categoric), au pretins peste noapte că nu literatura i-a determinat ci.socialul ! Și că numai ei ar fi descoperit socialul sau, mai nou, realitatea dezabuzării postideologice. Predecesorii au fost taxați imediat de manieriști sau calofili care întorseseră spatele realității socialiste jalnice, ocupați
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
în viața fiecărui artist. Scriitorul are tristul privilegiu de a fi obligat, de fiecare dată cînd pune primul cuvînt pe o pagină albă, să se întrebe dacă acesta va reuși să decoleze și dacă nu cumva este excesiv de prezumpțios să pretindă că el are de spus ceva. Scriitorul se naște de mai multe ori din propriile sale îndoieli, cu atît mai greu, de fiecare dată, cu cît viața socială îl poate obliga să facă diverse negoțuri, în paralel. Trist este pentru
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Kleist, Die Marquise von O...). Revenind la faptul că în Orient Expres personajele primează - pentru că nimic altceva nu ar fi putut, cât de cât, salva filmul de propriul scenariu - problema e că protagonistul nu are coeziune și nici coerență. Se pretinde dandy și amoral, apoi afirmă că răul pe care l-a făcut, l-a făcut crezând că e bine! Cât despre ceilalți actori, cei buni sunt reduși la statutul de sateliți ai protagonistului, interpretând personaje simplificate, construite sumar în jurul unei
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
de obicei când vrea să obțină mai multă energie, - creanga pe care se oprise provizoriu, - scoase un" Cerule iubite, fă să se mărite" Adevărul este că de când o părăsise Vântuleț, devenise melancolică. Buna ei doctoriță, pe care o vizita uneori, pretindea chiar că ar fi făcut un fel de depresiune de casnică abandonată" Se mai gândi apoi cum trebuie să fi fost în Grecia" Asta o făcu să sară deodată pe o floare de romaniță orbitor bătută de soare și care
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
Qin încerca să cucerească celelalte regate și, ca atare, avea mulți asasini pe urme, dintre care cei mai periculoși erau Cer, Fulg de Nea și Sabie frântă. Un funcționar de rang inferior, fără nume, apare la palat cu armele lor, pretinzând că i-a învins pe cei trei, iar împăratul vrea să afle povestea, motiv pentru care funcționarului i se permite să stea la zece pași de maiestatea sa. Influența narațiunii din Rashomon al lui Kurosawa se vede de departe: flashbackurile
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
suficient să ne păstrăm onorabilitatea în perimetrul textelor noastre, că răspundem și pentru contextele în care ne manifestăm. "Închei " subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles. Nu poți să-ți afișezi semnătura în publicații imunde pretinzând că scrisul tău e imaculat. Ar fi ca și cum auzind țipetele unui om înjunghiat pe stradă ai închide repede ferestrele și ai asculta muzică de Mozart.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
vorbind în principiu - poți fi un mare pictor, iar faptul că ții penelul în mână constituie fără îndoială un atů. Dar nu e îndeajuns pentru a face din dumneata un expert. Expertiza e altceva și își are exigențele proprii. Ea pretinde vreo duzină de discipline, din care dumneata dispui doar de una. Pe celelalte, în schimb, le posed eu!" La care Țuculescu a exclamat: "Ce te face să fii așa de sigur de ceea ce afirmi?! Voi criticii n-aveți antene, nu
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
ediție "științifică" (adjectiv la modă pe vremea aceea) a cronicii lui Neculce, ci una "îndreptată, pe alocuri modernizată, alteori arhaizată în chip arbitrar", replicând iritat: "Kogălniceanu a făcut un serviciu imens istoricilor și literaturii publicând cronicile; textolog nu-i putem pretinde să fi fost. Era prea mare pentru asemenea lucru." 2 Oricât de exagerată va fi putut să i se pară lui G. Călinescu opinia critică a lui Al. Piru privind valoarea filologică a cronicilor editate de M. Kogălniceanu, opinie întemeiată
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
nepregătiți pentru ea și mai ales nedoritori să o întreprindă, cum par să fie mai toți noii noștri critici. îi agasează până și ideea că un scriitor, mai cu seamă unul din vechea generație, ca N. Breban, le-ar putea pretinde o astfel de experiență. Nu o vor face, spre paguba, cred eu, și a lor și a scriitorului în cauză. Nu le aduc reproșuri noilor critici pentru că se dezinteresează de literatura lui Breban, altădată atât de mult discutată, ci constat
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
pseudorevoltă de gang, - ce n-are, însă, nici un preț, pe străzi, în preistoric decor sau în Hotelul Warwick; pe care-aș da-o-n dar, căci nu e nici o nevoie de-o statuie pe care n-ai cum să pretinzi s-o schimbi cu alta, nici s-o vinzi. Al cui pat e trecutul meu? La întrebări, cui i-am răspuns prin alte întrebări, cu rost sau fără? Sacul lui a fost e gol-goluț, dar nepătruns. A cui dorință mi
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
Argetoianu nota, astfel, în ,Jurnalul" lui5): ,începe să se vorbească iar de banii pe care îi ia Nae Ionescu de la nemți. în cursul conversației pe care am avut-o ieri, Nae a protestat energic împotriva acestei acuzații. Mai întâi el pretinde că nemții nu dau bani. N-ar fi dat în România decât la doi oameni: lui Ștefan Tătărescu 1 milion (când farsorul a încercat crearea unui Partid Național-Social în România) și dr-ului Ilie Rădulescu, escrocul de la ,Porunca Vremii", care n-
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
continuare. Ziua de ieri ține în lanțurile sale imaginația și inteligența zilei de astăzi. Străbătînd labirintele cu nenumărate rafturi, sufletul se usucă într-o disperată lipsă de însemnătate. Ce s-ar mai putea adăuga la toate acestea? Cum ar putea pretinde un scriitor să rivalizeze cu aceste statui marmoreene ale marilor clasici canonizați? Nu a fost oare deja imaginat, gîndit și spus tot ceea ce merita?". La secțiunea de literatură găsiți fragmente din Jonathan Coe, Amy Tan, Vladimir Nabokov, cu o prima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
a exportului iresponsabil de materie lemnoasă. }i-ai găsit! În țara în care analfabeți agresivi se trezesc peste noapte latifundiari și analfabeți roși de puturoșenie ajung, ca prin miracol, stăpâni peste hectare și hectare de păduri, e o utopie să pretinzi aplicarea legii. Scriu de ani de zile despre necesitatea existenței în România a unui partid ecologist puternic. Cine să se ocupe de așa ceva în țara mâinilor murdare și-a corupției generalizate? La începutul anilor '90, când neocomuniștii se temeau de
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
încredere mi-l descriau ca pe un tip abil și norocos în afaceri, cu reputație meritată de gospodar tenace. Slăbiciunea lui pentru fotbal îl făcea cu atît mai simpatic , iar anumite gesturi de sprijinitor magnanim al culturii locale, fără să pretindă ode la schimb i-a adus prețuirea multor scriitori care îl descriau ca pe un tip inimos. Nu încerca să pară cult, părea imun la temenele și îi plăcea în continuare vechiul apelativ "Seche". Multora li se părea personificarea locală
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
Criticând teroarea perfecțiunii descurajante a Demirgului, tatăl clama, chipurile, modest: , Nu avem ambiția să-L concurăm.Vrem să fim creatori în sfera noastră inferioară, vrem creația pentru noi, tindem spre voluptatea creației, vrem, într-un cuvânt, să fim creatori". Nu pretind perenitatea, mulțumindu-se cu provizoratul și efemeritatea unei singure forme. Altminteri spus, omul-manechin. Și continuarea ,lecției" este cu adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia nu cunoaște gluma, este de o gravitate tragică. Rezultatul oricărei intervenții asupra
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
mai fiecare partid sau alianță ajunsă la putere cu opoziția ar trebui să înceteze. Cu alte cuvinte, puterea să nu mai dea impresia că e doar un călător grăbit pe culoarele guvernului, iar opoziția să renunțe la ridicolul de a pretinde că rămâne adevărata stăpână a țării. Cu alte cuvinte, ar trebui să intrăm în normalitate. Adică să acceptăm că nu suntem bătuți în cuie nici ca eroi, nici ca victime. Oricât de dureros ar fi acest lucru pentru orgoliul cu
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
de critici de la România literară. Deocamdată, însă, în paginile Gazetei literare se pledează imperativ pentru o literatură de proslăvire a comunismului. La rubrica Poșta redacției, Savin Bratu îi promovează pe începători în funcție de opțiunea lor politică explicită (neuitând totuși să le pretindă o îmbogățire a mijloacelor de de expresie): , G. Damian - Rădăuți. Vă dăm cuvântul pentru cele mai izbutite versuri din poezia Alergăm spre tine, comunism: ŤStrunim herghelii năzdrăvane/ Și-aruncăm peste munți și prăpăstii/ Sorii Bicazului, strădania omului!// Te simțim în
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
de la Facultatea de Teatru, Litere sau Conservator, teatrologi, ziariști, oameni de cultură, toți interesați de ,fenomenul Șerban", chiar și elevi de la școlile de artă. Exercițiile păreau simple, se complicau treptat. Dar ce rigoare, ce atenție, concentrare și cunoaștere de sine pretindeau. Regizorul, Andrei Șerban ca un dirijor, în afara cercului, din diverse locuri, impunea ritmul, explica. Rareori intervenea din interior, exemplificând. Într-un exercițiu cu bastoanele (celebrele bastoane de bambus ale lui Brook, care la Cluj au devenit tuburi de plastic), cu
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
două veacuri care s-au scurs s-au repetat lucrările de deshumare. Ce poate să istorisească experților în despuierea cadavrelor țeasta inanimată? Autorul Clopotului ar fi fost și el victima unui complot, otrăvit tot de un doctor iudeu. Asta a pretins într-o însăilare pseudoștiințifică o amatoare semidoctă, văduva mareșalului Luddendorf, cel care a favorizat ascensiunea lui Hitler. La uneltirea tainică ar fi participat și Goethe, fapt care ar explica absența sa de la ceremonia funerară. Tocmai marile întâlniri, culmi ale comunicării
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
tv ni s-au părut superbe, plus că Domnul Traian Băsescu, urmând pilda înaintașului său Nicolae Ceaușescu, după ce a gândit "în basme", tocmai "vorbea în poezii" la o conferință de presă televizată adresându-se unui anume jurnalist care s-ar pretinde guru: " Vino să mă sfătuiesc cu tine - Condeier de aur al națiunii române! Far luminos!" - Noa, ce mai zici, bade ? m-a chestionat Haralampy. Numa' nouă și senegalezilor ne-a dat Dumnezeu conducători poeți... Mă, și ce metafore superbe! Ce
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
paranoia fatală în fiecare teoretician. De unde catalogul obsesiilor lui - de la muzică la insomnie, de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în trecere, necuviința celor care, în ultimele luni, au pretins să-i alcătuiască "operele complete". Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și nu-i va rămâne altceva decât ca
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]