8,177 matches
-
sale îl încărca pe spectator și i se furișează în minte și suflet. Din păcate, aceasta stagiune este poate cea mai slabă de dupa ^90. În fiecare an se fac bilanțuri, statistici, comentarii. Într-un fel, dacă vreți, acest picaj era previzibil, producțiile ultimilor două stagiuni fiind, majoritatea, mediocre. Dar există un pluton compact în jurul căruia se învîrteau ideile. Din șaptezeci de premiere, putem vorbi despre un spectacol sau altul că despre excepții și doar zece merită o aplecare specială. Și la
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
Jocul liber al gândirii asociative Subiectele articolelor sunt cele care îi vin autorului în minte atunci când se așează la masa de scris. Iar dezvoltarea lor este dictată de zig-zag-ul capricios al gândirii asociative. Așa se explică de ce nimic nu este previzibil în această carte, în afară de plăcerea lecturii, mereu aceeași, de la prima până la ultima pagina. Uneori, scriitorul se instalează în plină actualitate, așa cum face, de pildă, atunci când reacționează la mărturisirea Gabrielei Adamesteanu - urmată de una similară a lui Eugen Negrici - că Jurnalul
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
propriei limbi. Interpretarea conform căreia aceste încurcături sînt în primul rînd un exercițiu de pronunție e însă ușor idealizata: în foarte multe cazuri, jocul e doar o capcană, frazele fiind astfel construite încît pronunțarea lor rapidă, eventual cu micile erori previzibile, să conducă la enunțuri cu conținut indecent. Sub scopul aparent al probei de dicție se ascunde astfel o manipulare lingvistică: "victima" pronunța fără să vrea fraze care o pun în încurcătură, provocînd rîsul spectatorilor. Dacă lăsăm deoparte această categorie, în
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
mod subtil, deopotrivă gîndirea formală a sculptorilor și viziunea lor plastică. Într-un mod evident, această temă a resuscitat motivul străvechi al erosului în artă, înțeles în dublă să ipostază de aspirație sacra și de act profan. După cum era și previzibil, sculptorii s-au așezat spontan la o distanță convenabilă de provocarea tematica și într-o perspectivă conformă structurii lor psihologice și temperamentului lor artistic. Cei șase participanți, Mircea Bochis, Aurelian Bolea, Dinu Câmpeanu, Nicolae Miră, Dumitru Radu și Aurel Stanca
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
s-a precizat că opțiunile lor sînt nelimitate, nefiind obligați să-și aleagă "românul" neapărat din sfera culturii, ci din orice altă zonă considerată plauzibilă. Faptul acesta a lărgit substratul și finalitatea anchetei. Topul final a adus în atenție nume previzibile: au funcționat miturile românești (sau mitizările), împletind scriitorii noștri de aur cu politicienii (și voievozii) noștri de diamant, ca să folosesc o metaforă de bijutier. Am să dau, în continuare, nu doar primele trei, ci primele opt locuri de la fiecare categorie
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
Imaginarului, ar putea să realizeze un studiu incitant pornind de la această anchetă care, la o adică, și-ar avea locul potrivit că addenda la Istorie și mit în conștiința românească. Cele mai interesante mi s-au părut, însă, nu opțiunile previzibile ale celor care au răspuns, ci cîteva curiozități mulate pe portretul psihic al celui solicitat la anchetă.Astfel, pe lîngă cei aleși și nominalizați constant, au existat o serie de "nealeși", nominalizați o singură dată, în funcție de predilecția celui care răspundea
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
al II-lea în România). Nicolae Ceaușescu este și el pomenit de trei ori (de Alexandru Surdu, Dinu Săraru și Tudor Cătineanu), ceea ce spune multe despre opțiunile politico-morale ale unora dintre cei solicitați la ancheta. Ca o concluzie spontană: erau previzibile atît clișeele, cît și acest turn Babel de nume și preferințe. Pentru că, în ciuda controlului inițial asupra unei anchete de o asemenea anvergură, ea scăpa din haturi, depinzînd mai puțin de formulă standard a întrebărilor, cît de nuanțele pe care fiecare
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
neglijate la noi în ultimele decenii, sînt urmărite constant, pe parcursul mai multor studii: cultură eclesiastica și cea politică. Profesorul Al. Niculescu plasează faptele de limbă într-un orizont cultural larg, care îi permite să producă viziuni sintetice și conexiuni puțin previzibile; are, mai ales, pasiunea polemicii și a ideilor noi. Caracterizarea pe care i-o face lui Spitzer i se potrivește de altfel extrem de bine lui însuși: "articolele lui Leo Spitzer freamătă de idei și ipoteze, abundă în referințe de detaliu
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. Între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu care îi oferă șansa unei evadări este Washington Square, un mic parc din New York
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări urbane cît și din timpul imediat al istoriei mici. Deși generația mijlocie și cea tînără n-o mai cunosc deloc, sau o cunosc extrem de vag, mai curînd prin cartea pe care a scris-o acum
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
viață urmează cursul întregii vieți, îl prevede de la început până la sfârșit. Viața ca "tot" nu există! Gândirea nu poate cuprinde o asemenea ficțiune. De aceea se mulțumește cu intuiția limitată la o zi model, totdeauna acelaș... Programul ei cunoscut și previzibil aduce cu el o cadență și o certitudine a repetiției. Orice perturbare a acestui ritm produce spaima și senzația catastrofei. În acea clipă când rosturile lumii par a se schimba apar semnificații noi care trebuie explicate așa pe nepregătite... Și
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
ca tămîia/ echilibrul de aur proporția de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde - / și noi și noi Desperados/ numai Moartea plînge - / și noi și noi Desperados!" (Agamemon șSfințirea de amiază - a unei zileț). Sub unghi religios, Cezar Ivănescu pendulează, previzibil între credință ("!nimeni ca mine, Doamne, nu te știe, ca mine nimeni,/ Doamne nu ți-a dat/ spirit și suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tău crucificat,/ de-aceea laudă-ți aduc eu Ție, în vecii vecilor fii
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
simpla umanitate a împăratului, un copil privat de copilărie, care aleargă pe lungile coridoare ale palatului încercînd să dea viață unei scene de western, și impersonalitatea crudă a etichetei, Behr nu are forță evocatoare. Comentariile lui sînt modeste, epicul devine previzibil (nu doar pentru că știm povestea), împăratul pare să aibă, mereu, aceeași vîrstă, cea a unui om matur simbolizat în vocea din autobiografia pe care o citează frecvent autorul. Ce-i drept, cîteodată lansează ipoteze relativ interesante, cum e aceea referitoare
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
al societății, s-au produs fenomene naturale cu efect imposibil de anticipat. Așa ceva putea spune un necunoscător din Australia, dar ar fi trebuit să fie de neacceptat pentru ministrul mediului din România. Dar pînă să se producă accidentul de la Baia Mare, previzibil teoretic pentru cei care veghează mediul din România, nimeni n-a atras atenția societății în discuție să se păzească. Iar dacă a făcut-o, n-a urmărit dacă Aurul din Baia Mare se și păzește. Dar să admitem că la Ministerul
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]
-
proveniență comună. E un principiu abstract ca atîtea altele, care a creat însă o legătură socotită, pe nedrept consideră autorul nostru dl. Lucian Boia, perpetuă, cînd, de fapt, ca orice construcție ideologică, trebuie să țină seama și de sfîrșitul ei previzibil. Apoi, dl. Lucian Boia pătrunde mai adînc și pornind de la ideea că "națiunea este o mare solidaritate", consideră - o fi avînd dreptate? - că limba, religia, teritoriul, istoria, structurile economice (specifice, totuși, națiunilor) nu sînt obligatorii. Națiunea se poate constitui de către
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
epoca sa de glorie, se estompează fatal, deși își păstrează unele atuuri incontestabile. Și va apărea, în viitorul îndepărtat sau mai apropiat, și ideea unei limbi comune indispensabilă (va fi ea engleza, azi deja practicată?). Autorul conchide inteligent că viitorul previzibil este acela al unor "națiuni "atenuate", prin extirparea factorilor susceptibili de a genera intoleranță și conflict, dar totuși națiuni distincte. Europa este încă un ideal, națiunea o prezență efectivă". Repet, concluzie inteligentă și rezonabilă, la capătul unei analize încărcate de
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
cineva; mărturisește că a făcut-o atât din convingerea "valabilității ideilor comuniste", cât și, spune el, din "recunoștință pentru armata roșie", care l-a scăpat de ororile naziste, ce au dus și la uciderea familiei sale. Încheierea episodului era însă previzibilă. Întors la Varșovia, în plin stalinism, a fost arestat, ținut singur, într-o celulă, și eliberat după două săptămâni. Din acest moment activitatea lui Reich-Ranicki se reduce strict la critica literară. Germania îi servea acum exclusiv pentru cronicile despre autorii
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
decât multe altele. Prin strategii ascunse, foștii directori, care au falimentat uzinele și fabricile, pe care le-au dus la pieire în mod deliberat, și-au deschis propriile afaceri cu același profil, devenind ca prin farmec deosebit de prosperi. Finalul era previzibil, în condițiile haosului generalizat în care, conducătorii citadelelor industriale au acceptat, ca sub ochii lor să funcționeze o mulțime de societăți comerciale căpușă. Privatizarea acelor capacități de producție a fost cu cântec. Pionul principal, ministrul Privatizărilor, Ovidiu Mușetescu a trecut
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat, aceeași dialectică om-lume apare în multe din nuvelele lui Vladimir Nabokov, și ele obsedate de tema singurătății sau a rătăcirii. Personajele lui sînt, de foarte multe ori, emigranți. Povestea lor presupune, așadar, într-un chip previzibil, impasul pierderii de ceilalți și de sine. Dar Nabokov scrie, spre deosebire de Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai încrezătoare a literaturii, cu gravitate și sinceritate, fără volute ironice, fără eschivă parodică. Eroii lui au
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Said La scienza nuova a lui Vico, pentru George Steiner Divina Commedie. Tournier a optat pentru Etica lui Spinoza, Dorris Lessing pentru Biblia regelui James, Barnes pentru versiunea Seamus Heaney a lui Beowulf, Kolakowsky pentru Don Quixote. Există și suprapuneri previzibile de preferințe: Cervantes, Shakespeare, Dante și Darwin. Cu excepția lui Searle, care ar putea probabil scrie o întreaga carte în sine pornind de la afirmația sa că Descartes ar fi, în sens negativ, cel mai important autor al mileniului, celelalte alegeri m-
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
Ioan Stanomir Răspunsul bunicilor noștri ar fi fost unul previzibil. În aceeași măsură ca și Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu e integrabil unei paradigme a scriitorului de succes, consultarea bibliografiei sale probând până la ce punct prozatorul a fost capabil să-și administreze propriul său succes editorial, continuând, în ciuda reticențelor criticii, să
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
alege decît cu o penibilă caricatură - iubitoare de animale! - a lui Hannibal Lecter, în timp ce, în sala alăturată, Drew prizează marijuana și dansează ca atare. Scena e pur și simplu irezistibilă. Păcat c-ați ratat-o! Înainte de a fi însă un - previzibil - "one-woman-show", Un sărut adevărat este, ca orice "teen movie" care se respectă, o supradoză de hituri, un soi de soundtrack "trans-trav" culisînd între sfîrșitul anilor '80, respectiv cel al anilor '90. Piesei cîntate de suedezii de la "Cardigans" i se dă
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
17 și 186 pagini la volumul al 18-lea). Dar e bine că, în sfîrșit, s-a publicat acest (aceste) jurnal(e), întregind ediția cum se cuvenea. De acum încolo ediția critică din opera lui Rebreanu își poate întrezări încheierea previzibilă. Ar mai fi de publicat un volum de interviuri și unul de corespondență. Dar de pe acum putem să ne mîndrim că, datorită efortului d-lui Niculae Gheran și al Editurii Minerva, se încheie o ediție critică din opera unuia dintre
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
cenzură politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil, citarea din scriitori reacționari precum Maiorescu sau Arghezi și neglijarea unor progresiști că I.C.Frimu și I. Păun-Pincio. Utilizarea ca material lingvistic a textelor "corecte politic" ale vremii a fost totuși o eroare a începuturilor; curînd se va ajunge la
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]