595 matches
-
apare în Sfatul Domnesc în 1460, și tot acum, Stanciul, alt pribeag, revenea în Moldova, împreună cu Mârza, fiul său. Peste puțin timp venea și Cozma Șandrovici, încât, în 1460, pe lângă Petru Aron, nu mai rămânea nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut s-o ducă față de boieri. Un spirit vindicativ n-ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puterii lui Ștefan. Altfel am fi asistat, așa cum s-a întâmplat în mod obișnuit, când un domn dă dovadă de slăbiciune, la un nou exod al boierilor. La cârma țării era însă o minte înțeleptă și un braț puternic, iar pribegii au simțit acest lucru. Pentru a nu pierde domeniile avute în Moldova, reveneau și acceptau domnia care se dovedea, prin curajul și acțiunile voievodului, bine întemeiată. Dintre pribegi numai Mihul rămânea în Polonia. Politica înțeleaptă pe care voievodul a știut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cârma țării era însă o minte înțeleptă și un braț puternic, iar pribegii au simțit acest lucru. Pentru a nu pierde domeniile avute în Moldova, reveneau și acceptau domnia care se dovedea, prin curajul și acțiunile voievodului, bine întemeiată. Dintre pribegi numai Mihul rămânea în Polonia. Politica înțeleaptă pe care voievodul a știut să o ducă în primii trei ani de domnie avea să-și dea roadele în anul 1460, când Petru Aron este nevoit să părăsească Polonia. Împrejurările care l-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în schimb, să-i apere de turci sau de o amenințare venită din partea Moldovei. Din Transilvania Petru Aron a ajuns repede la curtea regelui Matei Corvin. Motivul care l-a determinat pe Matei să-l oploșească la curtea sa pe pribeagul moldovean ar fi fost, după Bonfinius, cronicarul lui Matei și omul de curte al acestuia, faptul că Ștefan a refuzat să-l recunoască pe Matei ca suzeran. Deteriorarea relațiilor cu regatul ungar a fost interpretată fără nici un temei și ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trebuit să participe și au și participat, incursiunile fiind făcute cu oastea cea mică, formată din cei mai aleși boieri. Este greu de susținut că boierii l-au obligat pe Ștefan să-l recheme în țară pe Mihul, din moment ce ceilați pribegi se întorseseră și ocupaseră locuri înalte în Sfatul Domnesc. Cronicarul polon Ioan Dlugosz știa că Ștefan cel Mare se temea de trădarea unor boieri din cauza severității sale. Sau, se poate spune, mai aproape de realitate, din cauza spiritului său de ordine și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bine după figura mea. Dragostea ei ma copleșea, dar reușiseam totuși s-o înfrunt. Nu mai rețin ce i-am mai spus. Nu m-a sărutat ca altădată, pentru că, probabil, o decepționasem. Era de neiertat. Un singur copil și acela pribeag prin lume. M-a luat de mână ca atunci când eram copil și, în cele din urmă, tot fără cuvinte, m-a cuprins cu brațele ei calde. Am simțit atunci tot răul din Europa cuprins în binele brațelor ei. Mă simțeam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
51-52; Dicț. analitic, II, 155-157; Dicț. esențial, 779-781; Micu, Ist. lit., 236-237; Mihai Neagu, Publicistica lui Horia Stamatu, JL, 2001, 21-24; Popa, Ist. lit. II, 400-411; Marian Victor Buciu, Tradiție (extra)poetică și exil, CNT, 2002, 25; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 60-64, 73-74; Manolescu, Enciclopedia, 632-636. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
ani, în 1891, cu Sonet și Glossă, „Noutatea”, „Evenimentul”, „Viața literară și artistică”, „Viața românească”, „Mișcarea”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., semnând cu inițiale și cu pseudonimele Cain, Cod, Codreanu-Cain, Don Sallust, Don Saluste, Dragoș, Harold, Macbeth, Mihai, Prib, Pribeag. În 1909 se numără printre fondatorii Societății Scriitorilor Români. Între 1914 și 1938 funcționează ca profesor la Catedra de dicție, citire expresivă, critică, psihologie teatrală și scenică la Conservatorul ieșean, al cărui director (1932) și rector (1933-1939) va fi numit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
dramatice semnează Lazăr Cosma (Scarlat Froda). Progresul este evident în 1911 la toate rubricile. Încep să colaboreze Virgil I. Bărbat, Orest Tafrali, Ion Petrovici, C. Antoniade, N.I. Apostolescu, Marin Simionescu-Râmniceanu, H. Sanielevici (și sub pseudonimele V. Podriga, H. Richard, Gh. Pribeag), Ramiro Ortiz și Mihail Dragomirescu (cu studii diverse), I. Netzler (care ulterior își va iscăli cronicile literare Ion Trivale), George Duma, A. Mândru, Cincinat Pavelescu, Leon Feraru, Emil Dorian (sub pseudonimul Castor și Pollux), Wilhelm Schwefelberg (iscălind Ieronim Laurian), Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
literară a războiului, București, 2000, 295-296; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 24-27; Gabriel Dimisianu, „Frunzele nu mai sunt aceleași”, RL, 2001, 31; Popa, Ist. lit., I, 277-278; Cornelia Pillat, Ofrande, București, 2002, 215-231; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 74-78; Manolescu, Enciclopedia, 309-311. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
semnată Soveja) este culegerea de nuvele Oameni de la munte (1920), dedicată „celor care au luptat în Zboina, pe Richitaș, la Cocoșila, Mărăști și Oituz pentru apărarea munților” și cu un moto celebru: „Torna, torna, fratre”. Aparent independente, nuvelele Moșnegii, Buruiană, Pribeagul, Fagul, Învățătorul din Pădureni, Un bursuc, Ciutacul, Hoțul, Suflete necăjite, Visul Maicii Domnului sunt unite prin intenția scriitorului de a realiza monografia existenței unei zone umane nealterate de intervenția civilizației și a culturii urbane, prin exploatarea elementului istoric, etnografic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
poartă de lemn românească - și motoul „Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română” sugerează orientarea tradiționalistă a publicației și rațiunile apariției ei, subliniate și într-un Cuvânt de început, care definește și aspirația de a oferi românilor pribegi „o adevărată recreere a sufletului și a minții, un binefăcător popas de reculegere în sens creștin și românesc, pe drumul cotidianului sumbru pe care-l parcurg”. C., editată de Nic. Iancu Păltinișanu, apare sub auspiciile Societății Culturale „România” din Sao
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286055_a_287384]
-
10.347)31; aceleași cauze, aceleași efecte: "unde au vrut să mă încătușeze vicleana Circe, că amândouă [adică și Calipso] m-au dorit de bărbat, dar n-au putut să mă înduplece, căci în lume nu-i nimic mai scump pribeagului decât țara și ai lui" (9. 29-34)32. Circe, de asemenea, are o un păr frumos buclat și voce încântătoare și țese o pânză divină. Ospitalitatea sa este însă mult mai periculoasă. Desigur, ea aleargă, le deschide poarta strălucitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deosebit de important, ca și seducțiile reciproce, pozitive sau negative, al căror joc îi permite lui Rousseau să creeze o formă de antropologie pe care am putea-o califica drept pesimistă sau deziluzionată. Ospitalitatea se ocupă de sentimentul de solitudine, solitudinea pribeagului, a călătorului care, printr-un "accident" a pierdut contactul cu comunitatea sa de origine, ruptură care antrenează încercarea ospitalității (fie aceasta benefică sau ostilă). Văzută în perspectiva schimbului, a darurilor și contra-darurilor, ospitalitatea gândită de Rousseau trădează ambivalența fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în sat“. Ei vorbesc de tenacitatea cu care Neacșa a încercat să-și găsească bărbatul de fiecare dată, eforturi zadarnice, consideră ei, întrucât soțul nu le merita câtuși de puțin. Sătenii creionează portretul soțului ca fiind leneș, iresponsabil, hoț și pribeag. După părerea lor, numai „mișălătatea și patima lenii“ l-au făcut să fugă și să-și abandoneze casa și nevasta. După ce a cules mărturiile și a anchetaat bine Cazul, mitropolitul caută la Sfânta Pravilă la lista 216, glava 235 care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un traseu predestinat. Așa că moartea trece și ea drept o renaștere, dar în condiții mult mai grele, în sensul că „trecerea” se face spre lumea nevăzutelor, în cosmicitate. Ca să se integreze în acest nou cuprins, printre „ai săi”, dalbul de pribeag poartă cu sine semne menite recunoașterii. Moartea privită „de sus”, cu ochi sufletești, este o renaștere ce trece prin proba recunoaștere. Pe lîngă secvențele repetitive (scalda, masa, practicile de exorcizare, darurile, colacii, bradul, făclia) și obligatorii în cuprinsul celor trei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
funerare. În acest tip de sărbătoresc, adică în strădania regizorală de a se găsi formule credibile, fie și amăgitoare, de „atenuare” a tragicului, de revalorizare, cum spune Mircea Eliade, stă calea care duce la ideea de „petrecere” a dalbului de pribeag și, totodată, la înțelegerea unei mitologii a morții în variantă mioritică. c). Participare: actorii și spectatorii se întrunesc în funcție de imperativele deschiderii/închiderii spre și în cosmicitate și pe care le numim naștere-nuntă-moarte. Nașterea, judecată după aspectele „văzute”, se mărginește la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cadavrului cu diferite unsori mirositoare o întîmpină foarte adesea”. Putea să adauge că modelul se află în Sfînta Evanghelie, ca îndrumare ritualistică ante și postmortem. Prin scaldă, busuiocul ajută la transsubstanțializarea corpului pămîntesc al omului, îl întărește pe dalbul de pribeag, în lunga lui călătorie, cu puterea mirosului ales. E de observat, în continuare, că lipsește setul de elemente culinare (zahăr, lapte, miere). Asta numai în aparență. Simbolismul alimentar ia chipul de „pom” al abundenței. Este „pomul” sau „pomul mortului”, confecționat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cuvînt mai potrivit pentru tragicii greci și, mai mult, pentru filosofia modernă, existențialistă), nevoit să întîmpine moartea prea devreme. Așa și este, dovadă că mentalul folcloric a încercat să găsească o soluție reparatorie, adică i s-a înscenat dalbului de pribeag o nuntă fictivă și festivistă. Se alătură ambiguități meșteșugite și convenții poetice, justificate fie de „specificul” textului folcloric (în cazul Mioriței: colind-cîntec-baladă, „amestec de genuri”), fie de exigențele construcției romanești (Sadoveanu). Anonimul a decis că este mai profitabil, pentru calitatea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ubicue. Nu poate fi vorba în nici un caz de o gîndire simplistă și obiectuală, de vreme ce departele este în același timp echivalent cu aproapele. Obiectele și-au pierdut fizicalitatea și-și reclamă prezența în transfenomenalitate. În aceeași perspectivă, cosmosul „dalbului de pribeag” cuprinde deodată lumea „văzutelor” și „nevăzutelor”, pentru că, experimentînd „marea trecere”, călătorul își însușește o viziune unitară și generală asupra existenței. Sintagma reziduală „să-mi aud cîinii” se vrea receptată la modul convențional, nu cum ne-o sugerează vorbirea cotidiană, ea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și scos la iveală acuma prima dată. Ar fi fost senzațional. De multe ori am regretat că românii nu au dat o formă scrisă riturilor funerare și de trecere, ca tot închegat și cu intenții călăuzitoare, didactice pentru „dalbul de pribeag”. Ar fi fost de dorit ca inițiativa să fi pornit din interior, de la înșiși autorii anonimi, în calitate de maeștri de ceremonii. Ar fi rezultat un document etnografic mult mai bogat în secvențe individualizate și în forme de meditație decăt „cărțile” devenite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tratament special și nuanțat. Iată de ce ni se propune în Cartea românească a morții un discurs elaborat și cu aplicație la faptul cultural în parte. Ritul apare ca o formă „socializată”, „instituționalizată”, „simbolică”, „manifestă” de comunicare; simbolismul trecerii „dalbului de pribeag” se configurează „axial”, „vertical”, „criptic”, „convergent”, „divergent”, „opac”. Se pune în mișcare un aparat complet și o strategie de gîndire bine puse la punct pentru ca acești termeni să consune precis, fără echivoc. Dacă discursul științific este bine întocmit, crește șansa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rămâne acela de a fi fost „al doilea moment teoretic și ultimul în istoria simbolismului românesc” (Marin Bucur). Dacă, pentru a nu suporta povara imixtiunii socialului, atât proza, cât și teatrul evoluează înspre subiectivitate și atmosferă lirică - prin Jurnalul unui pribeag de Ion Minulescu, Din lumea gândurilor de Al. I. Zamfirescu (Matei Elian), prin poemele în proză și dramatice semnate de Ervin, precum În ostrovul de vis, Steaua amintirii, Fântâna blestemată, prin Darul muzelor din Tripticul dramatic al lui Pompiliu Păltănea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
sapiențiale. A publicat și cărți de proză: Intrarea în poveste (1985), Împotrivirea lui Făt-Frumos (1987), Tărâmul nălucirii (2003), destinate copiilor și exploatând lumea fabuloasă a basmului popular ca spațiu al inițierii. Astfel, Tărâmul nălucirii reunește, pe lângă două basme, Moș Tănase pribeagul și Piatra de pe inimă, alte texte - scurte „basne”, uneori dramatizate, „băsmuiri în șezătoare” și poeme-basme, al căror rost de îndreptar filosofic și moral e evident. Preocupat de fenomenul culturii populare românești, T. adună în Descinderi în cultura populară (2001) eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]