584 matches
-
otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se va concentra asupra trecutului, având ca model proza istorică sadoveniană. Roman „curtenesc și de aventuri”, după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul urmărește traseul voievodului Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, mazilit de turci și obligat să rătăcească prin Maramureș, apoi prizonier în închisoarea Edicule, până când își va găsi sfârșitul în apele Bosforului. Cer înstelat, cel mai izbutit roman publicat de S.
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
de la Maldăr. Îndemânarea evocatoare se confirmă și în două culegeri de legende: Prin țara marelui Ștefan (1976) și Drumuri și legende (1979). SCRIERI: Povestea celor cinci pitici, București, 1944; Povestiri macedonene, București, 1961; Povestiri, București, 1968; Apele negre, București, 1972; Pribeagul, I-II, București, 1974-1975; Prizonierul de la Heracleea, București, 1974; Prin țara marelui Ștefan, București, 1976; Drumuri și legende, București, 1979; Cer înstelat, pref. Vasile Netea, București, 1983. Referințe bibliografice: Constantin Hârlav, „Apele negre”, ST, 1972, 21; Nicolae Balotă, „Pribeagul”, LCF
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
1972; Pribeagul, I-II, București, 1974-1975; Prizonierul de la Heracleea, București, 1974; Prin țara marelui Ștefan, București, 1976; Drumuri și legende, București, 1979; Cer înstelat, pref. Vasile Netea, București, 1983. Referințe bibliografice: Constantin Hârlav, „Apele negre”, ST, 1972, 21; Nicolae Balotă, „Pribeagul”, LCF, 1974, 27; Marta Cuibuș, „Pribeagul”, „Romanian Review”, 1977, 2. A. F.
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
51-52; Dicț. analitic, II, 155-157; Dicț. esențial, 779-781; Micu, Ist. lit., 236-237; Mihai Neagu, Publicistica lui Horia Stamatu, JL, 2001, 21-24; Popa, Ist. lit. II, 400-411; Marian Victor Buciu, Tradiție (extra)poetică și exil, CNT, 2002, 25; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 60-64, 73-74; Manolescu, Enciclopedia, 632-636. D. Mc.
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
și zăboveau pe larg asupra „treptelor” căsătoriei), rezolvate - uneori - prin dispense date de Biserică. Cronicarii ne relatează un „caz” (petrecut în vremea lui Constantin Brâncoveanu): „[...] viind vremea cea hotărâtă de sus, ca și feciorul lui Șărban-vodă [Cantacuzino], carele se află pribeag la Brașov, să să căsătorească și așa încă mai nainte aicea în țară cercând să-și găsească soție și neputând afla obraz ca acela să-și fie dă potrivă atât cinstii lui, cât și neamului, den dumnezeiasca orânduială, lucrul așa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i tăe nasul, și-l călugări”40. Pățise la fel mai înainte și Alexandru Joldea, împins spre tron de o partidă boierească (sprijinită de Doamna Elena-Ecaterina a lui Petru Rareș), dar înfrânt de Alexandru Lăpușneanu: „într-aceia vreme intrând și pribegii cu Alexandru Vodă în țară, și de sârg oblicind că țara au rădicat cap pre Joldea la domnie, carele merge spre Suceava să facă nuntă cu Roxanda, de sârg au trimis Alexandru Vodă pre Moțoc vornicul cu o seamă de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
turci, cu Mehmet beg”). (Să observăm că acei care acordau ajutor unui pretendent erau, de regulă, „răufăcători” - tulburători ai Ordinei -, „adunătură”, „lotri”: „Iar Ion-vodă [cel Cumplit - n.m.] și cu moldovenii au trimis în țara Românească pre Vintilă Vornecul, care au fost pribeag la moldovéni, cu mulți lotri, ca să fie domnu” [Cronica Bălenilor]. Marele spătar Iurie s-a făcut și el vinovat de „hiclenie”, căci „a ridicat pe un lotru”, cândva în prima jumătate a anului 1551, cu gândul să-l doboare de pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și nu fiul său - „sin” -, a fost tăiat în 1547 de Mircea Ciobanul, după lupta de la Periș, și nu de Alexandru al II-lea Mircea 61; fiul lui Socol „dvornicul”, tăiat de Alexandru al II-lea, a fost Radu stolnicul, pribeag împreună cu tatăl său, Socol din Răzvad [și din Cornățeni] în Ardeal de frica acelor mari omorâtori de boieri care au fost Mircea Ciobanul și Alexandru al II-lea Mircea 62) - să constatăm că atunci, poate, în secolele al XV-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
închisori, și alte chinuri deosebite au pătimit amarnic și și-au aflat sfârșitul. Boierii deci, dacă au văzut atâta rău, o mare spaimă i-a cuprins pe toți și au început să fugă în țara Leșească și s-au făcut pribegi...” - și Ștefan Rareș - „Și a început să vorbească cu asprime către oameni și să jignească pe toți și cu creșterea smintelii se făcuse necumpănit, din mânie este obiceiul să urmeze dorințe necuviincioase și deci a pornit cu o mulțime de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mihalcea, grecul ce o ținea pe Marula, coborâtoare din Vlad Vodă Călugărul, l-a spânzurat Giorgio Basta la 19 august 1601, căci era un apropiat al lui Mihai Viteazul 182, iar pe Stroe Buzescu (însurat cu Sima, fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești, rudă și ea cu Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul) l-a răpus (a murit în 1602) o rană făcută de un tătar la Ogretin 183. De „hiclenie” și-a acuzat Aron Tiranul adversarii. în a doua domnie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ceilalți doi, al postelnicului Constantin) planează - am văzut - suspiciuni: l-au otrăvit, la Istanbul, doi greci, Balasache și Sofialâul, ori a murit de ciumă 211? Radu Vodă Paisie i-a tăiat pe partizanii lui Laiotă Basarab (pe faimosul Stroe Pribeagul, învins și ucis la Fântâna țiganului 212 și pe banul Toma din Pietroșani, însurat cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat 213), dar și pe marele logofăt Vlaicu din Pricani (a înfiat, neavând copii, un fecior al fratelui său, Mihnea pârcălabul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rang), însurat cu jupânița Vișa, a fost omorât în 1584, chiar în ziua de Paște 233. în același an a fost ucis și marele vornic Mihăilă, dar în sinea lui Petru Cercel istoricii mai pun și omorârea lui Frujina, vestit pribeag și socru al lui Lupu Mehedințeanu. Nici Mihai Viteazul nu i-a iertat pe uneltitori. Sub o astfel de învinuire el l-a omorât, în 1596, pe marele logofăt Chioar din Leontești (însurat cu Voica), din neamul boierilor din Pietroșani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Viteazul. Domnul Radu de la Afumați a lăsat „urme” importante în starea civilă a unor mari boieri. Fiica lui, Anca, s-a măritat cu marele vistier Udriște din Mărgineni, ucis mai târziu de Mircea Ciobanul, care l-a prins pe acest pribeag în lupta de la Periș din 1547. Fiica lui Udriște și a Ancăi (pe care Radu de la Afumați o făcuse cu Voica), Elena sau Ilina, a fost soția marelui vornic Ivașco Golescu, boier credincios lui Alexandru al II-lea Mircea și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a mamelor văduve) au avut banul Detco din Izvorani (a murit pentru cauza rudelor sale Craioveștii într-o luptă la Târgoviște) - fiul lui, Barbu Detcovici a ajuns și el mare dregător, a fost mare postelnic; marele spătar Dragomir din Cepturile (pribeag în Ardeal cu Vlad înecatul, ucis pentru „rea hiclenie” înainte de 7 mai 1535) - fiilor lui „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”; marele spătar Negrea (om al lui Mihai Viteazul, dat morții - în 1601 - de Simion Vodă Movilă) - pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
siguranță, cum a fost și acea Natalia ori Nedelea, roabă răscumpărată, care îl însoțesc întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă). Ștefana devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi ajuns până la noi, scrisoarea redactată de Doamna Elena Rareș în cetatea Ciceiului ne-ar fi îngăduit s-o auzim pe această coborâtoare din despoții sârbi, care încerca să-și ajute soțul să redobândească tronul Moldovei. Dat jos din scaun, pribeag prin munți și prin Ardeal, adăpostit (dar cu multe „răutăți și nevoi” din partea ungurilor) în „Ciceiul cu turnuri bune” (zice Macarie), Petru Rareș „s-au sfătuit cu doamnă-sa ca să trimiță carte cu mare jalbă și plângere la Suliman, împăratul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împotriva fostului domn și a mamei sale, doamna Chiajna. La fel au pățit însă și foștii boieri ai lui Pătrașcu cel Bun, adversarii lui Mircea Ciobanul, Petru și ai Chiajnei, care [...] s-au grăbit să se întoarcă în Transilvania. După ce pribegii «toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voievod - spune un act din 29 iunie/ 8 iulie 1604 -, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și a țigani și pentru dreptele lor averiț
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obraz și peste trei săptămân(i) să tâ(m)plă morit”103. Dacă prezența Doamnei Ruxandra în preajma celui ce a dăltuit inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați o putem doar bănui, în legătură cu existența jupânesei Sima Buzescu (fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești), rudă cu doamna Stanca, în grupul celor ce au compus și așezat pe marmură „permisul pentru eternitate” al lui Stroe Buzescu nu ne putem îndoi. Pe muchia din partea stângă a pietrei tombale (în al cărei câmp, în relief
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și scăpa de atât de imprevizibilul, în vorbe și fapte, soț al ei. Nicoriță, (Nicoară Baltag) cel cu care se va căsători a doua oară Todosia nu peste multă vreme, probabil prin 1615, (după ce timpurile s-au mai liniștit, și pribegii din Polonia s-au întors), mai fusese - se pare - însurat. Avusese cu acea soție, Anexana pe nume, și o fată pe care o chema - cu rezonanțe ucrainene - Odochia. Nicoriță - care i-a făcut Todosiei (cândva, între 1616 și 1620) un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai încercat încă o dată, la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți. Hatmanul Nicoriță a murit în pribegie (mai fusese pribeag prin 1609, ca „hiclean” lui Constantin Movilă 239), prin 1630, poate din pricina unei răni primite în bătălia de la Toporăuți. După o căsătorie de aproape cincisprezece ani, Todosia a rămas văduvă pentru a doua oară. Și a continuat să locuiască în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trebuie să fi fost și acea Natalia sau Nedelea, roabă răcumpărată, care îl însoțise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-a luat locul Irinei Botezata - fosta concubină legitimată prin căsătorie ca Doamnă - în grațiile unui Petru Șchiopul „neatent” la faptul că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” [N. Iorga]); ea va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare sluger, însurat cu Ariana, fiica logofătului Velisarie și mort în 1676) nu izbutesc câteodată să-și plătească nici dările (Pârvu din Cioroiași, însurat cu Benetta sau Benedetta -, nepoată a Doamnei Ecaterina Salvoressi, căci era fiică a Lucreției, sora Doamnei -, pribeag împreună cu Mihnea Turcitul, n-a putut să plătească - înainte de a muri la Istanbul - 40.000 de aspri, „birul lui în țară”) și își lăsau rudele în mare sărăcie (ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel, Vasile Lupu l-a omorât [tardiv, fără rost] pe serdarul Ștefan - căsătorit cu Dafina-Ecaterina, fosta nevastă a marelui vistier Dumitru Buhuș -, căci aflase că „acest câne neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu, fu înlocuit apoi cu al doilea Barbu Craiovescu, fiul lui Pârvu. Când Barbu fugi în Ardeal, la plecarea din domnie a lui Radu Paisie, înlocuit cu Mircea Ciobanul, Mircea făcu milă Ancăi, lăsând-o să vândă parte din moșiile pribeagului [...]. Anca avu cu Barbu pe Șerban postelnicul și pe o fată, Maria. Această Marie născu un copil din flori, pe Șerban (numit astfel după unchiul său), care nu pomenește niciodată de tatăl său. în 1588-1589, el era păharnic, dar nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]