402 matches
-
schimb de populații, ceea ce-i făcu pe bulgari să țopăie de fericire), a județelor românești Caliacra și Durostor (care constituie așa-numitul Cadrilater sau sudul Dobrogei) de către trădătorii guvernanți carliști, familia Stere Derdena s-a refugiat, Întâi, În satul ialomițean Pribegi, iar, apoi, În aceeași toamnă, În cătunul tulcean Caugagia, unde, Între anii 1941 și 1945, Mihai frecventează clasele primare. La Îndemnul tinerei sale Învățătoare Aurelia Vlădăreanu, el urmează, din 1945 până În 1952, cursurile Liceului Teoretic „Spiru Haret” din Tulcea, fiind
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și autentifica pe cel de-al șaptelea și cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adâncii umeri ai obrazului până pe pieptul întotdeauna cam plecat, îi da arătarea unui înțelept din vechime. Arătarea lui era liniștită - dar nu blândă; numai în împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceață amărâtă de îndoieli. El este un evreu învățat, pribegit din Spania în Polonia, unde însă, neputând fi învățător public, pentru că rămăsese în legea lui, fusese chemat de Domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. Călugărul Dan e unul din școlarii Academiei, iar cu deosebire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un stil mai arțăgos și cu o viziune mai neagră asupra amorului casnic: „N-a mai rămas, frățioare, Cineva să se Însoare, Că precum cîștig nu este, De vom lua și neveste, Pas apoi de mai trăiește Or În lume pribegește. Că ele nu te Întreabă D-ai negustorie slabă, Ci dă-mi, ado, cheltuiește, La mode mereu croiește. Dă bani pe gălăndărie, De n-ai, ia În datorie. Ele privesc la cocoane Și la alte mari persoane, Ce În toată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scris ei înșiși: personalitățile politice, cultural-mediatice, artiștii, scriitorii. V. N.: Da, e o realitate: bunăoară, au plecat și oameni de știință din diferite domenii, foarte mulți și foarte buni. Nu mai vorbesc de oamenii de afaceri. S. A. : Da. S-au pribegit și persoane cu o existență românească relativ ștearsă sau chiar "anonimă" mai ales dacă erau foarte tineri, dar care, ajunși într-o lume aptă și interesată să le valorizeze capacitățile, au evoluat meritoriu, uneori spectaculos. Iată-te deci la răscruce
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
simple jocuri copilărești 94, căci, pentru râvna lor față de adevăr și pentru libertate cu care certau pe păcătoși, ei au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primit, rătăcind în pustii, în munți, în peșteri, și în crăpăturile pământului, ei, de care lumea nu era vrednică (Evr. 11, 37-38), ca unii care nu priveau la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
convergent, coeficient, sincretic; la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și Carducci, la Eminescu și Heine impresionează acel aliaj intim de expresivitate și inefabil, durează impresia de rotunjime genuină sub cerul armoniei. Peste textele unor orchestratori de zile mari pribegind prin intermundii, suflă duhul dez-mărginirii. Sinonimia Poezie-Carmen (la plural Carmina), vizibilă la Horațiu, țintea infinitul logosului. "Poate prin Muzică (argumenta Edgar Poe) sufletul se apropie cel mai mult de marele țel pe care se luptă să-l atingă atunci când e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sfânt", făptură apocaliptică, are "trei miliarde de capete"; vorbește cu "o mie de limbi despre Dânsa" despre cea etern neștiută. Naratorul din Marșul spre stele comunicând în "șaptezeci de mii de limbi, astăzi moarte de mult și uitate pe veci", pribegește de "o mie de ani" prin "o mie de locuri". Proliferează calificativul mare, echivalent al ne-mai-întâlnitului, de unde o frenezie vizuală explozivă. E modul poetului de a reproiecta lucrurile la scară fantastică. Într-o astfel de orchestrare simbolică, lumea devine una
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în concret se integrează în fluxul universal, așteptând calm sfârșitul. Marile "mistuiri", tensiuni inerente, au rămas în urmă. Mărturie, în acest sens, spovedania calmă din admirabilul Panteism (cu inflexiuni grave, philippidiene): Numărătoarea inversă ne-așteaptă când, nestatornici, fără bivuac vom pribegi în timp ca-ntr-o oglindă, ca pe un disc nemărginit, un ac... Vom pribegi, într-o sămânță poate sau într-o proră sângerând spre zare, în asfințitul care trist se surpă peste-un asfințit de sărbătoare... Cuvinte, semne și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rămas în urmă. Mărturie, în acest sens, spovedania calmă din admirabilul Panteism (cu inflexiuni grave, philippidiene): Numărătoarea inversă ne-așteaptă când, nestatornici, fără bivuac vom pribegi în timp ca-ntr-o oglindă, ca pe un disc nemărginit, un ac... Vom pribegi, într-o sămânță poate sau într-o proră sângerând spre zare, în asfințitul care trist se surpă peste-un asfințit de sărbătoare... Cuvinte, semne și sunete în simultaneism, participă în modul lor la o geneză continuă: "La sfârșitul fiecărui cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de nepătruns iar, în ariile mai umede (Oltenia și partea vestică a Munteniei), pădurile se lățeau nestingherite până în câmpie 29. Incertitudinea nu putea fi decât sentimentul ce punea stăpânire pe ființa străinului care călătorea prin ținuturile noastre. Era nevoit să pribegească printre dealuri și văi, ce se derulau cu repeziciune în fața ochilor, și să-și încerce șansa, dar mai ales curajul să traverseze succesiv râuri, mlaștini și păduri. Zărăstea pe drumuri pierdute în nori imenși de praf, care adesea se înfundau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și care nu pare să indice alt lucru decît că cineva l-a introdus În principiile de bază ale exegezei marcionite a Noului Testament (Pavel fusese singurul erou al lui Marcion). Secta a fost prigonită, adepții ei fiind siliți să pribegească dintr-un loc În altul. Apoi ea s-a scindat și cei din ramura rămasă pauliciană s-au așezat lîngă Antiohia, În Pisidia, unde au cunoscut o perioadă de maximă Înflorire În timpul unui ereziarh deosebit de dotat, un anume Sergius-Tychicus, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
degete de fum/ destramă un tâlc ce-i trist acum." Imaginile dantelate în jurul unui singur motiv ne trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă/." În nopțile Albionului" rămâne liric, deși motivele sunt livrești: sunt evocați Ulisse, T. S. Eliot, Th. Morus, Chaucer. V. Nicolescu este un poet trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune: Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; Voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim și însetăm; suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim, și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Hiliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. (I Corinteni 4, 10-13) În monahismul timpuriu Deja vedem diferite forme de "nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sluga domnii mele Necula lă o >gofă ăt >, de la domniia mea, drept 3000 aspri gata. Pentru această mai sus zisă moșie fost-au cumpărată de Dumitru Ceacărul de la Mătăsarul și de la frații lui. İar după aceia, Dumitru Ceacărul, el au pribegit cu mulți boieri ai domnii mele. Apoi, domnii mea am luat bucatele și moșii a lui Dumitru Ceacărul, cătă au avut și Încă nu s'au Împlinit asprii ce au fost de la domniia mea. Apoi, Însumi am vândut domniia mea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
devenind bigami, fie încălcând poruncile Bisericii care interzic a patra căsătorie. Pretendenții trebuie să-și probeze statutul civil prin scrisori de la arhiereii locului sau prin proba cu jurământ. Preoții sunt, de asemenea, avertizați cu privire la comportamentul țăranilor și al tinerilor: primii pribegesc din sat în sat de sărăcie sau de teama birului, uneori fără a-și lua și familiile cu ei; cei de pe urmă, în schimb, fug, împotriva voinței părinților, și fac apel la un popă dintr-o altă parohie pentru a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Toate aceste dicționare consideră că etimologia lui bodicăi este necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o viitoare notă lexicală. 55 De exemplu: "În pieptul lui Decebal flăcăra vifor turbat" (Decebal, în "Convorbiri literare", III, 1896, p. 3.), "Luna pribegește singură pe marea cea fără margini a bolturilor ceriului" (Tuhutum, în "Convorbiri literare", IV, 1870, p. 155), "Un cântec... așa de limpede, așa de moale, așa de smălțat tremura prin aerul nopții..., topea coaja tăriei bătainice și-ți îndulcea și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
memoriului sus-amintit: "... casăle în care se află școala, adică ateliile, sînt într-o poziție de ruinare, încât amenință primejdie. Pe lângă aceasta, se mai adaugă că viitorul unui maistru, prin concurența evreilor breslași, se stinge din ce în ce mai tare, încât ei mai toți pribegesc pe unde își pot găsi de lucru și nu se întorc la Eforiile de unde au fost trimiși"42. De va fi fost confruntat, sau nu, cu asemenea dificultăți pe durata exercitării funcției și de va fi regretat predarea ștafetei directoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
altfel, mult mai repede, mai transparent, mai tranșant. Cititorii își au propriile sisteme de evaluare și recompensare a favoriților, fără să aștepte votul indirect, și uneori greu de înțeles al criticilor de meserie. Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lor atât ca zei, cât și ca regi sau preoți terapeuți. Importanța marilor preoți, cum sunt Deceneu, Cosingus, Vezina, este câteodată mai mare decât a regelui chiar. Despre primul mare pontif se spune că a fost „un vraci care a pribegit prin Egipt și a Învățat anumite semne prevestitoare prin care deslușea vrerile divinității.” Cu Deceneu se repetă același scenariu ca și cu Zamolxis, el se asociază cu zeul al cărui cult Îl săvârșește ca mare preot și, În cele din
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
al realității în care suferința și furia sunt comunicate tranzitiv ca, de pildă, în secvența discursivă: Ți-aduci aminte când, pe drum,/ Te-am întâlnit, cinci ani acum,/ Mi-ai zis să fug. Eu am fugit și după pâine-am pribegit./ Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi/ Urmează-ți iute drumul vechi. Sub raport emoțional, amputarea laturii paternale a declanșat un prim conflict interior manifest în raporturile cu lumea exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sinonim cu „porecla“ toponimică Vama Cucului. Numele berladnicilor a fost pus în legătură, de altfel, cu v. turcic birladi, „s au unit“, „s-au asociat“ (pentru a vagadonda și a tîlhări), asemănător ca evoluție cu brodnic < v. rus broditi, „a pribegi, a vagabonda“. Mai mulți lingviști și istorici au preluat etimonul reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului în care tu zăbovești, Ca un prinț de iubire prin gerul ce se vinde, Nebunilor din HAZARDUL prin care de mult pribegești. FOC AL TĂCERII De ce nu-mi răspunzi iubire, Îmi place jocul de a fi mințită, Însă-și, Eu, mă mint să exist, Pentru IARNA, ce-mi plânge-n eterne cuvinte. De ce nu-mi răspunzi iubire... e noaptea din ultima melodie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]