384 matches
-
chicotea. Se răspândise vestea că sunt italieni, iar italienii erau foarte iubiți la noi. Când spunea cineva Italia, i se pierdea privirea în depărtare și scotea un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și, când apăreau undeva, toate zgomotele din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros să le dau lămuriri. Deseori stăteam seara în curte și, în vreme ce prichindeii își vedeau în continuare de joacă, eu le povesteam celorlalți că extratereștrilor le place să răpească oameni de pe Pământ și să-i cerceteze cu de-amănuntul, înainte de a le șterge amintirile din memorie. La partea asta a poveștii, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari de plajă, iar Lea ne-a dezamăgit amarnic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mamă. Mai presus Abba, decât Imma. Și... nu este supărat pe nimeni. Poate doar trist, într-un anume fel. De-ajuns, de-ajuns și prea de-ajuns! Să revenim de-acum, la oaia noastră neagră. La năpârstoc. La imp. La prichindel. La Antichristul in spe, din coșuleț. Acesta trebuie distrus! Distrus pentru vecie, de îndată și în fibra lui cea mai intimă. O.K.! se-nveselește Sile. Îl mierlim imediat pe pezevenghi! Să dăm cu o cărămidă și să încheiem petrecerea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cadrul acesteia vă vor purta intr-o lume a copilăriei plină de culori, cu personaje vesele și întâmplări poznașe, dar totodată cu mici sfaturi pentru cei mici ascunse printre rânduri. Imaginile de colorat din această carte caută să dezvolte imaginația prichindeilor dumneavoastră. Conf. univ. dr. Bogdan Pătruț Cum adorm copiii ? - Ingrid, e timpul să te culci! - Îi spune mama sa. Ingrid însă este ocupată cu păpușile sale și nici gând să lase joaca. - Mami, vreau să mă mai joc un pic
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de tare încât se acoperise de flori și-și legăna blând rămurelele peste capetele copiilor. Era o scenă de poveste. Dar într-un colț era încă iarnă. Era colțul cel mai îndepărtat al grădinii și acolo rămăsese în picioare un prichindel. Era atât de mic, încât nu ajungea nici la ramura cea mai de jos a unui copac și se învârtea în jurul trunchiului plângând amarnic. - Urcă-te, băiețelule! Îi striga copacul și-și plecă ramurile cât putea de jos, dar prichindelul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
prichindel. Era atât de mic, încât nu ajungea nici la ramura cea mai de jos a unui copac și se învârtea în jurul trunchiului plângând amarnic. - Urcă-te, băiețelule! Îi striga copacul și-și plecă ramurile cât putea de jos, dar prichindelul era prea micuț de stat. Văzând aceasta, omul simți cum i se topea inima: - Vai, ce rău am fost gândindu-mă numai la mine! Abia acum înțeleg de ce nu venea Primăvara aici. Am să-l urc pe bietul prichindel în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
dar prichindelul era prea micuț de stat. Văzând aceasta, omul simți cum i se topea inima: - Vai, ce rău am fost gândindu-mă numai la mine! Abia acum înțeleg de ce nu venea Primăvara aici. Am să-l urc pe bietul prichindel în vârful copacului și pe urmă o să dărâm zidul, iar grădina mea o să rămână locul de joacă al copiilor. Așa că se strecură jos, deschise încetișor de tot ușa din față și ieși în grădină. Dar când dădură cu ochii de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
pe chip. Așa că, trebuie să mă apuc de scris! Și ca să reușesc, mă angajez aici, de față cu toți, că voi scrie pentru fiecare imagine câte o poveste!” 29 septembrie 2009, 17:27 Și am scris. Autoarea Prefață Atenție! Universul prichindeilor este invadat de îngeri și îngerițe. Mărturie stau aceste povești cu litere cerești, pe care autoarea le aduce aici, spre judecată, (ori spre delectare?) celor mici. De unde? Ai să te miri: din Cutia cu amintiri. O cutiuță fermecată, nici lungă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
lungă, nici lată. Pătrată? Rotundă? Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și de iubire. Ați avut și voi acest fel de vis? Cu o cutiuță în care se află minuni? Dacă ai avut, să mă suni. Neapărat. Și-o să-l transmit, din oraș în oraș și din sat în sat, ca prichindeii să se roage la îngerul lor păzitor, să le aducă și lor, din Cutia cu minuni, un vis. Am zis. Ei, și tot așa, continuă poveștile acestei doamne minunate, ca și zânele din poveștile fermecate. O alta, se numește Angelica
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
PRICHINDELUL Când eram mai mititel La frizură eram chel, Iar la primul pas făcut În năsuc eu am căzut, Însă mama m-a păzit Și de rele m-a ferit. Primul cuvânt rostit A fost însă, cam stâlcit Și vorbeam în
Prichindelul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83647_a_84972]
-
S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat. Băiatul ăsta n-are astâmpăr. Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar prichindelul în dreptul fostei mănăstiri Sărindar (încă mă doare sufletul c au dărâmat-o, era catedrala Bucureștilor, lumea zice c-or să vină nenorociri!). Așa că i-a strigat din fuga calului să treacă pe la noi, cât mai curând, deși l-a văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel! În pofida impreciziei artistice cu care Își Înconjoară dezvăluirea, cred astăzi, după ce i-am recitit textul, că Gide și celălalt prichindel (nu-i precizează vîrsta) Își pipăiau fiecare cocoșelul personal, În timp ce eu și puștiul cu care mă găseam n-am făcut altceva decît să ne arătăm unul altuia posteriorul. Trebuie să fi avut cam șapte-opt ani. Nostim e că tata Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și am văzut că fața i se înăsprește, marș în camera ta, așa mi-a spus, și eu bineînțeles că nu m-am dus decât până în antreu, trăgând de acolo cu ochiul la ce se întâmplă. Atunci mama a întrebat prichindelul cum îl cheamă și câți ani are, și el a spus că Marius și că șase jumate, apoi mama a întrebat câți frați sunt, și copilul a spus că opt, și atunci mama a zis, bine, să intre, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vrăjitoare călătorește de gâtul tânărului seminarist, chemat s-o păzească noaptea...’’ Dar Zarifopol afirmă totuși că ,,nu e probabil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească. ’’ Și de această dată fantasticul este neterifiant. Cavalcada babei transformate în zână pe timpul nopții, cu Prichindel tot un drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dracul, ba încă, și atunci, numai pe vremea nopții’’. Baba nu este la prima ei ispravă: a mai izbutit să îl păcălească pe diavol, prin diferiții lui reprezentanți. Însă, lăudându-se cu aceasta, bătrâna vrăjitoare dă la rândul ei lui Prichindel prilejul de a-și reconsidera tactica, luând el acum inițiativa. Trimisul diavolului acceptă propunerea ciudată a ,,gazdei’’ de a se plimba, cu condiția însă ca aceasta să-l ducă în cârcă. Cu variații de rigoare, scena târguielilor dintre cei doi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel mai subtil dintre elementele arsenalului ei strategic; incită orgoliul lui Prichindel în așa măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent ce se află, crede că tot ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în doi peri ale drumețului capătă înțelesuri neobișnuite, acest ton se păstrează: ,,S-au ridicat amândoi... Baba s-a pus piuă, și strigă lui Prichindel: - Haide, hopa! - Țin’-te bine, babo !’’ Admiratorul lui Shakespeare și-a construit în acest mod propriul vis al unei nopți de vară într o plastică mișcare ce aparține feeriei, și nu fantasticului spaimei: Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]