370 matches
-
că trece vremea, că ar trebui să vrem și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat primul, Ovidiu Moldovan - Ovidel sau Ovidiumic, cum îi spuneam noi pentru a-l deosebi de Ovidiu Iuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
plin de lumină aurie stăpânea întreaga fire. Măriucă, vezi de silește să fiți gata la timp, ca să nu întârziem la școală, că ar fi mai mare rușinea. Ce ar zice lumea? „Ia uite dumneata cine întârzie. Tocmai primarele!” Măriuca nu prididea cu aranjatul hăinuțelor pe Costăchel cel mic - Tăchel - cum îi spuneau ei. „Să arate așa ca un fecior de om gospodar, că odată-i începutul anului școlar.” Eu am să plec înainte, Măriucă, să-l iau pe nașul, că tare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vino aici în pat, să mă încălzești așa, ca pe vremuri, pentru că atâția ani n-am știut ce-i un suflet de femeie... Soarele toamnei târzii s-a oprit deasupra Ponoarelor ca un bătrân obosit. Ajutată de Costăchel, Măriuca nu prididea cu pregătirile pentru primirea musafirilor. Cuptorul din bucătărie duduia. Plăcintele poale-n brâu așteptau rândul - ca la moară - să intre la copt... Gospodarule! - i-a șoptit Măriuca. Eu am să dau plăcintele în cuptor, iar tu - ca să-ți aduci aminte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de amor sună astfel: „Mă iubești?”, „Cât de tare mă iubești?”, „Ce iubești mai mult la mine?”, „Ce ai face din dragoste pentru mine?”, „Ce mi-ai săruta mai întâi?” Adina punea așa de multe întrebări, încât Dan nu mai prididea cu răspunsurile. Anul următor, în iulie, a venit și Lea la râu. Ea locuia într-un cartier vechi al orașului, în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi, nu-ncăpea tocmeală, idiotu’ dracului. Bine c-a dat Dumnezeu să scape de el. Dormea cu Mugurel pe o pătură întinsă pe linoleum și n-ar mai fi prididit să se încurajeze de una singură, că las’ că tot răul spre bine. Aia e, și-o făcuse cu mâna ei. N-ai fi avut la ce să-ți pară rău, Mirelo, da’ nici să te bucuri n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo, abia sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o ciupească de buci. Păi, nu doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau la pește! Auzind de bani, paznicul tresare și grăbește pasul, ca și cum ar da s-o ia spre nea Matei, să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pretinzând, împroșcând cu reproșuri, cu atât mai mult cu cât acum depindea cu totul de banii lui Velicu... Păi, tocmai că depindeai, Mirelo, acum îl vroiai doar pentru tine, cu mai mult foc decât altă dată. N-ar mai fi prididit spunându-i că ea nu e vaca aia de nevastă-sa, țăranca aia frigidă și parvenită și materialistă de nu se poate, care doarme pe ea și habar n-are să-i ofere ce-i trebuie unui bărbat. Păi, cum dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fără s-o ducă el de mână... Avea dreptate, Mirelo, dar n-ajunsese încă la cabinetul ăla de care-i spusese Velicu, la doar două stații de mașină de blocul ei. De două săptămâni o trimisese acolo, așa încât nu mai prididea să se mire că ce dracu’ o fi în capul ei, și ea că să-și vadă mai bine de ale lui. Să nu-și mai bage nasul în treburile ei. Să se intereseze de nevastă-sa, auzi, pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fapt copilul... Ce mai, așteptase cu folos. Păi, cum? Făcuse o treabă bună, desigur, era pe drumul cel bun... A fost o ocazie, altminteri, ca să se lipească iarăși de familia ei de prietene, păi, Roșioara și celelalte, care nu mai pridideau s-o încurajeze și s-o ajute cu ce ar fi putut și ele... Ce mai, săritoare, n-ar fi avut cum să uite că și Mirela le făcuse cândva rație din rațiile concentraților. Le îndatoraseși, Mirelo, se simțeau obligate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se strânseră cu scaunele pe lângă masă ca să le facă loc și lor, și de-acum se sfădeau în draci. Rafael nu putea fi de acord în ruptul capului, de ce să dea ei în Mărgărit? La care sobolul bătrân nu mai prididea să se mire că a văzut și el, în sfârșit, pe cineva care să pună curu’ pentru jigodia asta de Mărgărit, iar Mărgărit n-avea nimic de spus de chestia asta. Doar că se uita a milă la halbele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoanelor anVautomobile negre, cu ferestre de cristal, amintind de vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri, așa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau să care lumea bogată a orașului la Șosea. Distracțiile erau peste tot la-ndemînă. La Operetă cânta încă Le-onard, circul Sidoli (fără bătrânul Giovanni Sidoli, care murise cu un deceniu în urmă, dar cu cele două fiice ale lui împămîntenite aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie curajos, justițiar, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo sapiens exemplar, revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de-o săgeată otrăvită și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a semaforului, să fie mici gospodari, să planteze flori în grădină, să ude florile din ghiveci, să nu rupă flori, să șteargă praful, să ajute la cozonaci, la reparatul prizelor și, în general, pe mama și tata care nu mai prididesc de treabă, și cu construitul socialismului, să se păstreze curați și să nu facă precum Murdărici (un jegos care nu a aflat ce înseamnă un săpun, o periuță, pasta de dinți și o batistuță, un leneș veșnic murdar sub unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
legătură...! Dar, cu toate astea pe timp de vară, terasa-i plină!” Însfârșit, apăru ospătarul. Simpatecul portar ținu neapărat să-l informeze, adresându-se noului venit. „Georgică, Îți mai amintești? Pe vremea aceea tu erai În practică și nu mai prididea-i cu cărarul sticlelor goale. Ce putem spune domn’inginer, viața Își urmează cursul. Noi Îmbătrânim iar Georgică e ospătar cu diplomă.Cum mai trece timpul...” Ospătarul instruit la școala noii generații, făcu o plecăciune. „Cine a avut onoarea să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sdrădui să fie calm. „Acest schimb de cuvinte a Întărit imaginea valorii tale care deja Încep s’o apreciez. Am avut În cercetări penale o grămadă de muritori de rând care dacă am ridicat puțin vocea le ei, nu mai pridideau acuzându-se singuri...!” Tu Însă m’ai jignit profund, iar iertarea mea nu se va Întrezări niciodată...! Ai insultat un ofițer superior care te poate aresta imediat...! Am să te urmăresc până ce te voi strivi, nemernicule...!” Tony Pavone, văzu negru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone răsturnând’o În mijlocul Încăperii, unde produsele alimentare compuse mai mult din cutii de conserve, țigările și puțină lengerie de corp se Împrăștiară În toate direcțiile uneori chiar amestecându-se cu bunurile altor deținuți ce terminaseră percheziția dar nu pridideau cu adunatul... O altă jigodie de pușcăriași la liber, dădu la iveală o frumoasă pijama din mătase naturală, o privi cu invidie de așa fel ca s’o admire și ceilalți gardieni la liber, după care o aruncă neglijent peste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
instalații sanitare și igrasioasă a fost transformată de activiștii comuniști În “Auschwitz-ul româniei. Drept urmare a unor hazlii Împrejurări Întâmplate mie, am văzut și pipăit cu mâinile mele tragedia unor oameni nevinovați la această provizorie catacombă unde cadavrele gardienii nu mai pridideau să descongestioneze camera mortuară pentru a face loc celor ce vor veni În ziua următoare...! În toamna anului 1950, cu ordinul de recrutare În buzunar mă Îndreptam către orașul Satu Mare, pentru a mă pregăti și Însuși instrucția militară. Lăsasem În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împreună. Nu a vrut. Camelia s-a ofilit cam repede. Era o fată de provincie, care a devenit bucureșteancă prin căsătoria cu mine. Era mereu nemulțumită, nervoasă și adevărul e că eu nu mai aveam răbdare cu ea. Nu mai pridideam cu lucrul. În vitrină trebuiau să apară bijuterii noi. Îmi făcusem un nume, magazinul meu devenise cunoscut în țară și în străinătate. Aveam cotație internațională. Ce puteam să fac mai mult și mai bine pentru familia mea? Informațiile venite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de perle, iar pe deget un inel cu un safir superb. Alice nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar Petre, care stătea lângă ea, se surprinse urmărindu-i mâinile albe. Mâini fine, cu degete lungi. Erau mereu în mișcare, băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete neliniștite. Și orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și băieții fuseseră după-amiază la săniuș și bătut cu zăpadă, acum erau cu toții flămânzi și curioși dacă vine sau nu Moș Crăciun. Înainte de Moș, a venit o mașină de la Irbis cu bucatele și cu cei doi ospătari, care nu mai pridideau să descarce platouri după platouri. Au fost imediat preluați de Camelia, Ana, Alice și prietenele lor pentru aranjarea mesei. Bărbații așteptau, la un "aperitiv", discutând despre vrute și nevrute, ca să-și omoare timpul. Beatrice încă nu apăruse, fiind prinsă în ultimele vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-i asta, bade Ioane? Păi ce să fie, domnule Petre? V-am invitat cândva la masă, ați plecat la București, acu' v-ați întors și, fiind vremea mesei, ne-am gândit c-o să ne onorați invitația. Lelea Maria nu mai prididea cu pregătirile: o oală mare de lut, cu capac, din care ieșeau aburi, alte două oale mai mici, un castron cu castraveți, roșii și pepene murați... Minunat, gândi Petre la vederea murăturilor, o să am cu ce mă drege după țuica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui Toni, n-a mai rămas mare lucru. Și uite așa trecea timpul, cu amintiri, cu glume, cu plimbări în livadă și în pădure și, bineînțeles, cu mese-surpriză. După apropourile făcute lui Petre pentru "verdețurile" din prima zi, nu mai pridideau acum cu laudele. În ziua a treia, la prânz, Petre le puse pe masă păstrăvi la cuptor, cu mujdei și mămăligă și fiindcă tot aveau mămăligă, le mai aduse și ciulama de hribi cu smântână! Nu prea mai mâncaseră ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
timp de acum înainte, legăturile puternice dintre noi creând și „produse” culturale de o calitate deosebită, după părerea mea. Pe muntele Semenic am avut o după amiază foarte relaxantă, admirând soarele care se ducea spre asfințit și bineînțeles nu mai pridideam cu comentariile referitor la un posibil tablou ce s-ar putea face într-un asemenea loc. Sigur că toată lumea făcea poze, Costel filma de zor și așa am avut o serie de materiale care nu ne-au lăsat să uităm
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]