20,343 matches
-
târziu, pe 11 noiembrie, când se împlinesc șase ani de la eliberarea Cernăuțiului de către Armata Română, proaspătul Mitropolit oficiază dezvelirea și sfințirea Monumentului Unirii din Cernăuți, în prezența suveranilor României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, Primul-ministru Ion I. C. Brătianu, însemnate personalități politice, reprezentanți ai înaltului cler și ofițeri superiori ai Armatei Române. Nectarie a sfințit în 1928 cabana de pe muntele Rarău, care i-a purtat numele și unde a fost găzduit Touring Clubul României, secția „Pietrele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
buștean, iar el plecă la Guvern. Acolo, totul era pregătit, întocmai cum îi descrisese, frumoasa-i nevastă, că va fi. Ungerea lui, ca ministru secretar de stat, decurse ca o apă leșinată. Doi tipi se bucurau tare de acest moment. Primul-ministru, un bondoc de râsul lumii, și el însuși: Bodroghină! La două zile după acest eveniment, surveni și celălalt: instalarea lui pe funcția de ministru plin. Aceasta decurse, și mai precum capra prin varză, decât evenimentul penultim. Seara, după ce veni acasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lefurile. De-a dreptul fabuloase. Totul se desfășura pe sub mână. Nimeni nu supraveghea, nimeni nu controla afacerea. Bondocul, tot timpul, alături cu ministrul. Vizite, la nesfârșit, pretutindeni, mai cu seamă, pe la reședința ministrului muncii. Când ăsta lipsea de acasă, bondocul, primul-ministru, adică, îi ținea locul, cu prisosință, din toate punctele de vedere. Ministrul muncii, pretutindeni și perpetuu, era ridicat la ceruri, aplaudat și răsaplaudat, pentru felul în care ministerul său prospera. și, de asemenea, asupra modului în care acționează, fundația, al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
căutând mereu preajma Puterii pământești. În sfârșit, se aud aplauze răzlețe, niște trâmbițași care atâta așteptau suflă într-un soi de buciume de tablă și apar în trap săltat Ion Iliescu, Adrian Năstase și Octav Cozmâncă. Deci, nu președintele țării, primul-ministru și cei doi președinți ai Camerelor, ceea ce ar fi avut un oarecare sens, ci viitorul președinte al PSD, actualul președinte al PSD, precum și președintele executiv al PSD au dat buzna în plină slujbă de pomenire a lui Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
chiar mi se rupe de certurile dvs. cu dl Năstase, de vanitățile și ranchiunele fiecăruia, de sforile pe care le trageți unul pe la spatele celuilalt. Însă, ca gazetar, cum să nu mă privească situația de posibilă ruptură dintre președintele și primul-ministru al României? Cum să nu mă privească soarta partidului de guvernământ, echilibrul politic din țară, alegerile din toamnă? Ce sunt eu, un animal, cum ați categorisit o dată un gazetar, tot zbierând? Măcar cetățean nu-mi dați voie să fiu? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
stăpânire pe toți. Represiunea - arestări, morți și răniți (familii distruse), ca urmare a deschiderii focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea. Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat. [...] Primul-ministru Constantin Dăscălescu, trimis de Ceaușescu la Timișoara, nu a putut decât să constate neputința organelor și forțelor locale de a zăgăzui potopul. Din noaptea de 17-18 decembrie agențiile de presă străine, îndeosebi cele ungare și iugoslave, au început să transmită
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și furculițe! Un concert de violoncel cu o singură notă! Am intrat cu polițiștii și fata în secție, bombănind în continuare. - Am făcut muzica pentru nunta fetei primului-ministru! La botezul nepotului generalului Mironescu am interpretat împreună cu trioul Ambrawwa un vals pentru sticle sparte! La înmormântarea mamei generalului Cazan am compus un recviem pentru Corul Preoților Muți! Lumea din secție ne privea cu interes. Se șușotea, se dădeau ghionturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să fim serioși! Diplomația e, amice, pentru aristocrație, pentru ăia care știu de pe oliță câteva limbi străine, nu pentru calicimea care se-ajunge. L-ai luat de la coada vacii, află ce-i deodorantul la București, renunță la usturoi când vine primul-ministru în vizită, învață să nu-și sufle nasul în pumni la Externe, în timpul cursului scurt de Strategie, și-l trimiți la post, că e bun, de viitor, ne reprezintă. Și tot are el undeva într-un sertar, lângă documente importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șters datele. S-a făcut loc și pentru ăștia noi, au mai smuls niște stejari din rădăcini, să mai fie pământ. Dincolo de deal și de soldatul necunoscut e sărăcimea. Dar și la „Sfântu’ Vasile”, de când au înmormântat-o pe mătușa primului-ministru, au făcut o alee pentru ștabi, au pus pietriș, e și-o fântână acolo, c-o lebădă din care țâșnește apa. Și primarul are loc de veci acolo. Au schimbat gardul, e lumină, e pază. - Și care-ar fi cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obișnui dacă o știai mai de mult, ci dimpotrivă, devenea mai de nesuferit. În cîteva note, ba chiar și într-un raport destul de limpede alcătuit i s-a semnalat o idee nouă și persistentă, din ce în ce mai persistentă, care circula între intimii primului-ministru, anume aceea a înlăturării regenței și a aducerii lui Carol al II-lea în țară. La prima vedere ideea părea cu totul stranie, mai ales că venea dintr-un mediu destul de ostil, cel puțin pînă atunci, lui Carol. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost doar îmbătrînirea, treacă-meargă, dar putea fi ceva mai mult decît asta, ceva care îl pîndea nerăbdător, mai avea puțin timp și se va întîlni față în față cu necunoscutul. În mod normal ar fi trebuit să se ducă la primul-ministru și să-i înainteze demisia. Un om care începe să fie preocupat de moartea sa nu poate conduce un asemenea Serviciu! Știa foarte bine acest lucru, doar el fusese acela care îl gîndise, care îl clădise, care știa să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel al șefului Marelui Stat Major, ori apariția, e drept, fugară, a generalului Broșteanu în cercul ofițerilor cu gărgăuni în cap îl obligau să fie atent, alarmat, să ia o decizie. Era sau nu era cazul să anunțe guvernul, pe primul-ministru? Și, dacă da, atunci care să fie momentul potrivit? Dacă ar fi fost după el, o mică demonstrație de forță fi fost suficientă. Ar fi aruncat o bucată grasă în gura dulăilor de la presă, un titlu pe pagina a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îngrozitor care cîntărește greu și spune asta prea tîrziu. Putea fi considerată o lipsă de moralitate această atitudine pasivă, indiferentă chiar, față de evenimente atît de primejdioase, dar era singura atitudine corectă, legală. Va înștiința, chiar săptămîna viitoare va înștiința, pe primul-ministru, nu va fi prea tîrziu, pînă atunci va mai primi cîteva informații de la Leonard Bîlbîie, informații care chiar dacă nu ar fi importante ar putea deveni convingătoare. Pînă la urmă totul se afla în mîna lui Leonard Bîlbîie. Nu se îndoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bandiții, care să facă ordine în Țară, care să strîngă hățurile puterii într-un pumn de fier. Aici Bîlbîie fusese magistral, ceea ce a descoperit cu tact, cu bun-simț, cu talent și răbdare a constituit baza unui raport bine documentat către primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a fost prins, s-au evidențiat chiar și niște nenorociți de jandarmi, care au apărut cu poze în prima pagină, ridicați în grad, cu leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mine nu vă putea spune cum a murit inspectorul principal al Serviciului, Leonard Bîlbîie. * Mihai Mihail, la nici trei ore de la vizita prințului Șerban Pangratty, era un om nou-născut. Reușise să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țări (inițiative, rezoluții, atitudini, nivel de participare etc.), în cadrul reuniunilor principale ce urmau să aibă loc, elemente utile pentru informarea prealabilă, corespunzătoare, a delegațiilor României (sugestii de mandate, contacte, proiecte de rezoluții etc.). A însoțit permanent, în calitate de secretar personal, pe primul-ministru Ion Gheorghe Maurer, pe perioada unei șederi/vizite particulare și neoficiale efectuate în Elveția (Montreux), cu deplasări frecvente în interiorul țării și în unele zone din Franța. Personalitatea cunoscută și apreciată a premierului român în lumea occidentală a stârnit un interes
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cărora a contribuit activ, la unele împreună cu Misiunea permanentă a României pe lângă Comunitățile Europene, au fost vizita oficială și alte două vizite de lucru în Belgia ale președintelui României, Ion Iliescu (1993-1994); vizita oficială a unei delegații guvernamentale, condusă de primul-ministru Nicolae Văcăroiu (prima vizită în exterior de la formarea guvernului după alegerile din toamna anului 1992). La invitația secretarului general al N.A.T.O., președintele României a efectuat prima sa vizita oficială la sediul organizației. Discuțiile oficiale au fost urmate de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de mass-media din România. Eforturile ambasadei au fost unanim apreciate și de reprezentanții partidelor și ai organizațiilor civice. În privința raporturilor României cu Ducatul de Luxemburg, a depus eforturi susținute pentru stabilirea unei vizite oficiale a delegației guvernamentale române, condusă de primul-ministru, Petre Roman, în Luxemburg (1990), și pentru alcătuirea unui program bogat de întâlniri și discuții (primire la Marele Duce, la președintele parlamentului, la primul-ministru, la conducătorii partidelor politice, întâlniri cu presa etc.). Alte contacte importante româno-luxemburgheze au avut loc la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Luxemburg, a depus eforturi susținute pentru stabilirea unei vizite oficiale a delegației guvernamentale române, condusă de primul-ministru, Petre Roman, în Luxemburg (1990), și pentru alcătuirea unui program bogat de întâlniri și discuții (primire la Marele Duce, la președintele parlamentului, la primul-ministru, la conducătorii partidelor politice, întâlniri cu presa etc.). Alte contacte importante româno-luxemburgheze au avut loc la intervale relativ scurte. Astfel, o delegație a M.A.E. luxemburghez, condusă de secretarul de stat Wohlfart (membru al guvernului) a efectuat o vizită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
înzestrarea Universității Politehnice din București cu un calculator de mare capacitate și altele. A fost Ambasador al României în India (1969-1977) si, concomitent, acreditat în Sri-Lanka, Nepal și Republica Vietnamului de Sud. A pregătit vizitele în India ale șefului statului, primului-ministru, ministrului de externe și altor membri ai guvernului român, precum și vizita președintelui Indiei în România. În acea perioadă, comerțul și cooperarea economică între cele două țări s-a extins, în special prin construcția în India a noi obiective (rafinărie, fabrică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sugerat ca România să recunoască noul stat, Bangladesh, ținând seama de realitatea creată și larga lui recunoaștere pe plan internațional. În iunie 1972, i s-a dat misiunea să se deplaseze în capitala acestui stat, unde a fost primit de primul-ministru și a negociat stabilirea de relații diplomatice. Ziua de 29 iunie 1972 a devenit data de stabilire a relațiilor diplomatice dintre România și Bangladesh la nivel de ambasadă. O preocupare importantă a sa în acei ani a fost aceea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
noastre la N.A.T.O. și apoi la Uniunea Europeană, inclusiv prin împărtășirea experienței ei, dobândită în propriile procese de aderare; creșterea substanțială an de an a exporturilor românești pe piața cehă; organizarea de vizite oficiale reciproce la nivelul șefului statului, al primului-ministru și al conducerii parlamentului; asanarea situației precare pentru imaginea României create de prezența, în cele mai multe cazuri, ilegală a românilor în Cehia; deschiderea Institutului Cultural român la Praga; înființarea la Brno a Memorialului Eroilor Români căzuți în luptele din 1945 pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în toate domeniile: economic, comercial, cultural și științific. Astfel, în 1956, a avut loc prima vizită în țara noastră a unui înalt demnitar, vicepreședintele Indiei dr. Sarvapalli Radhakrishnan, iar doi ani mai târziu delegația României, în fruntea căreia se afla primul-ministru Chivu Stoica, a sosit și a avut întrevederi cu oficialitățile indiene de la New Delhi. De asemenea, în 1956, România a participat la primul târg economico-industrial din capitala Indiei. Sonda petrolieră de fabricație românească, prezentată cu acest prilej, domina prin statura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
propunerea sa, o ziaristă de la ziarul social-democrat "Aftonbladet" a efectuat o vizită de documentare în țara noastră, în urma căreia a publicat o carte despre România. Un moment important, având influență pozitivă asupra dezvoltării ulterioare a relațiilor româno-suedeze, îl constituie vizita primului-ministru al guvernului Suediei Olof Palme în 1967 în România, deschizând o nouă etapă în relațiile bilaterale. Aceasta a avut loc la inițiativa diplomatului român în urma bunelor relații de colaborare stabilite cu consilierul de presă al primului-ministru suedez. După revenirea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
româno-suedeze, îl constituie vizita primului-ministru al guvernului Suediei Olof Palme în 1967 în România, deschizând o nouă etapă în relațiile bilaterale. Aceasta a avut loc la inițiativa diplomatului român în urma bunelor relații de colaborare stabilite cu consilierul de presă al primului-ministru suedez. După revenirea în 1967 în Centrala M.A.E., a deținut timp de aproape un an funcția de șef al Serviciului țărilor nordice, fiind apoi transferat la Direcția de analiză și sinteză, unde a elaborat lucrări, îndeosebi, pe relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]