1,698 matches
-
avea de ales: trebuia să coboare la Viena sau Budapesta. Ar fi fost riscant să călătorească mai departe. Apoi și-l aminti la procesul Kamnetz, deplin conștient că nici un juriu nu-l va condamna pe acuzat și totuși depunându-și primejdioasa mărturie inutilă, În timp ce Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi În trecere vocea arțăgoasă a unei femei: — Ce chiloți sunt ăia? Ascultă-mă pe mine! Ei, eu nu sunt fiica președintelui, așa că i-am spus „Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
chinezești. Dinastia Yuan Statul Jin (1115-1234), creat de etnia nüzhen a luat în stăpânire nordul Chinei în 1125, și a pus capăt dinastiei Song de Nord în 1127. La început, suveranii Song de Sud (1127-1279) reușiseră să se înțeleagă cu primejdioșii lor vecini, însă mongolii veniți din inima Asiei, curând după ce și-au asigurat cuceriri vaste spre vest, s-au năpustit asupra Chinei, înlăturând dinastia Jin în 1234 și apoi Song de Sud. Pe plan intern, imperiul a fost reorganizat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o prezență omenească primejdioasă, dar Rowe avea mîinile prinse. Avem un dușman printre noi, urmă glasul. Cineva care nu crede și care vrea răul... Rowe simți degetele lui Cost Încleștate pe ale lui și se Întrebă dacă Hilfe continua să nu-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător și primejdios.“ Micul duce 1 Rowe avea senzația că se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Absolut, atunci nu putem neglija fără îndoială și existența Binelui (de natură divină). Putem reflecta câteva clipe urmărind doar câteva fragmente revelatoare în acest sens și pentru vremurile Antichristului deghizat pe pământ: A lovi Biserica în față este mai puțin primejdios decât a ridica împotriva ei o organizație similară (masoneria presupun), care ar putea, prin aparențele ei, să-i amăgească pe naivi și să-i satisfacă pe ipocriți. A persecuta Biserica înseamnă a o întări; a o contraface înseamnă a o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dialectic și istoric, care a fost considerată opera celor doi teoreticieni capitaliști. Această impostură nu conta însă pentru cei care voiau să-și perpetueze și să-și legitimeze puterea, pentru a nu fi contestați. Eliminând toate partidele politice (deci concurența primejdioasă), ei au afirmat totodată necesitatea «luptei de clasă» permanente și înlocuirea burgheziei încă de la început cu proletariatul «revoluționar». Cei care se autoproclamau comuniști nu stăpâneau teoria decât într-un mod foarte superficial dar suficient pentru a stăpâni masele. Acțiunea era
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stingheritoare. Comunismul a fost visul cel mai frumos al capitalismului. Tot ce funcționa defectuos în capitalismul real părea corijabil în socialismul utopic. Multe dintre mințile cele mai de seamă ale Europei s-au aprins de aceste iluzii. Abandonarea acestei iluzii primejdioase nu s-a realizat decât extrem de târziu, cu mult după ce Lenin operase o modificare ideologică esențială care permitea așa-zisei revoluții comuniste să se declanșeze în țări economic și social înapoiate (deci fără a putea profita de nivelul material înalt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dar dacă răul este în idee și nu în aplicarea ei, cum încerc să dovedesc, atunci nostalgicii de astăzi sunt preveniți - și va trebui ca ei să tragă consecințele - că fidelitatea lor față de comunism nu este cu nimic mai puțin primejdioasă decât a fost devotamentul față de comunism al utopicilor de ieri. Cu precizarea că, dacă utopicilor li se aplică prima jumătate a dictonului latin - errare humanum est - nostalgicilor li se aplică jumătatea lui din urmă - perseverare diabolicum. Fără îndoială au fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țăranul se îmbogățește, în realitate, de-a lungul întregului regim comunist s-a urmărit limitarea posibilităților de inițiativă economică a țăranului, condamnat să rămână prizonierul nerentabilului sistem colhoznic. Atitudinea ostilă față de intelectualitate (văzută ca o pătură socială neproductivă dar potențial primejdioasă) reiese cel mai clar din faptul că partidul comuniștilor nu era format din intelectuali (cei pe care îi avea erau folosiți drept decor pentru imaginea partidului): „I.Gh. Maurer refuzase să preia el funcția de prim secretar (la moartea lui Gh.
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comuniști care fuseseră loviți în timpul lui Gheorghiu-Dej, ca și pe cei condamnați și executați în URSS, din ordinul lui Stalin, în anii «Marii Terori». Reabilitările au fost și mijlocul prin care Ceaușescu l-a înlăturat pe rivalul său cel mai primejdios, Alexandru Drăghici, denunțat ca responsabil, între altele, de ancheta împotriva lotului Pătrășcanu. [...] Din sectorul ideologiei a fost scos stalinistul Leonte Răutu, sfera sa de competență fiind încredințată unor oameni autentic cultivați și imaginativi ca Dumitru Popescu, redactorul-șef al «Scânteii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau mai târziu, aveau să apară grupuri sau personalități care să depășească limitele liberalizării fixate de conducere (așa cum în Cehoslovacia fusese «Manifestul celor 2.000 de cuvinte»). O astfel de situație ar fi fost pentru el de două ori mai primejdioasă: l-ar fi arătat în ochii Moscovei ca un lider incapabil să controleze situația din țară, iar în interior ar fi apărut ca fiind în urma altor forțe sau personalități, mai «avansate» pe calea liberalizării. Se poate vorbi de «epoca Nicolae
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
n-au rămas nicidecum aceiași, de la apariția lor pe pământ și până astăzi, și nu s-au schimbat numai formele exterioare ale vieții lor, ci și fondul lor sufletesc”, adăugând că „trebuie să ne ferim, nu numai de un pacifism primejdios, ci și de un umanitarism prefăcut. Să nu ne încredem în narcoticele morale, menite să abată atenția naivilor de la groaznicele realități ce se pregătesc.” Despre această omenire „asaltată de atâtea griji și de atâtea temeri”, același autor scria: „Nimic nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
coloniilor de iguane marine și al familiilor de foci. Inocent, Alonso Pertiñas Îi explică atunci cu lux de amănunte trucurile pe care le foloseau anumiți oameni dn Galicia pentru a păcăli, În nopțile fără lună, navele străine care Înconjurau acele primejdioase coaste, făcîndu-le să creadă că mergeau În urma altei nave care urma direcția corectă. Astfel, se trezeau eșuînd brusc pe o plajă sau lovindu-se de basfond, fiind atacați imediat de pirați, care-i asaltau, Îi Înjughiau și Îi prădau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a face. "Cine-i?" Vedea cine este, dar nu știa ce vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În mînă nu ținea nimic primejdios, era tocmai cheia. Vorbea curat românește, poate doar avea o intonație mai ciudată, parcă se răstea, parcă lătra. "Eu sînt proprietarul, numai că nu prea știu ce mai țin. Aici la Medgidia în afara zilelor de tîrg nu vine nimeni. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de mascarada asta, cît cealaltă jumătate. Cea întunecată. Undeva există încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea, cu adevărat primejdioasă. Celor mai mulți dintre oameni, chiar și dintre oamenii care lucrează la noi ori cu noi n-am cum să le explic că e vorba doar de un sentiment, de o presimțire. Nici măcar nu ajunge la nivelul intuiției, asta ar fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în Vladia și din Vladia nu mai pleca nimeni. Totul se întîmpla și se sfîrșea înlăuntrul ei, chiar dacă începutul se afla cine știe unde, în afară. Odată intrat în Vladia nu mai puteai ieși, așezarea te sorbea ca o apă adîncă și primejdioasă. De aceea Radul Popianu nici nu-și mai pusese problema, după prima iarnă petrecută acolo, de a mai pleca din Vladia. Singurul lucru pe care îl dorea, îl pretindea, celor de afară era să-i adauge lîngă sporul de vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnișoara K. F. înțelegea din ce în ce mai multe din felul său de a fi. Și, chiar dacă nu știa, era o femeie cu multă intuiție și mai ales îndrăzneală în imaginație. Trebuia să recunoască domnișoara K. F. era o fată bătrînă dar mai primejdioasă decît toate femeile pe care le cunoscuse el, și nu fuseseră puține, chiar dacă asta s-ar fi datorat numai și numai uniformei. "Ei, asta-i bună. Dacă nu v-ar fi păsat de viața lor, de fericirea lor, nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anarhiști, socialiști, nihiliști, cărvunari mai vechi și mai noi, tot felul de inși care nu dădeau doi bani pe viața lor. O regulă de fier în meseria lui era că oamenii care nu țin la viața lor sînt cei mai primejdioși, deoarece nu dau doi bani nici pe viața altora. Cît de valoarea pe care ar avea-o regulile cuviinței, ale disciplinei, ehei, despre asta nici nu mai putea fi vorba. Or, prințul nu era chiar dintre aceia care nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar dacă, prin minune, cineva ar fi în stare, cu adjutantul Popianu nu i-ar merge! S-a hotărît atunci, într-o clipă, să înghită orice și să nu și-o facă dușman. Nu-și putea da seama cît de primejdioasă cu adevărat era K.F., însă experiența lui îndelungată îi spunea că era mai bine așa. A tușit ușurel, era cel mai convenabil semn că este foarte serios în ceea ce spune și înainte de a se ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de aceea doar o mai ținea minte, născînd în jurul ei cercuri din ce în ce mai largi, mai puternice de admirație, de simpatie, de curiozitate. O nouă viață se năștea în Vladia, fremătătoare, plină de necunoscut, captivantă, în totală opoziție și de aceea primejdioasă, cel puțin de cîteva ori și-a spus cu glas tare sieși acest cuvînt o viață primejdioasă -, cu toate că era doar o viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea era atît de primejdioasă, pentru că nimeni nu ar fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]