358 matches
-
legilației naționale nu putea influența în sine interesul general. Această afacere celebră a devenit emblematică principiul recunoașterii reciproce din statele membre ale UE prin reglementările în absența armonizării legislației comunitare. În concluzie, fiecare stat membru al UE se supune principiului primordialității dreptului european asupra dreptului național, și pe de altă parte, dispune de libertatea de a alege instrumentele juridice pentru a facilita aplicarea acestor texte pe teritoriul său. Capitolul 3 Codex Alimentarius ... ...izvor de drept internațional pentru sectorul agroalimentar Codex Alimentarius
[Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
a sistemului internațional, în foarte strânsă legătură cu alte două instituții ale acestuia: diplomația și dreptul internațional. Spre deosebire de secolele precedente, începând cu 1815, balanța de putere se exercită într-un cadru instituțional, Concertul Europei. Acesta aduce în prim-plan ideea primordialității puterilor majore în sistem, ca menținătoare și responsabilă de balanță, prin faptul că le conferă acestora un drept extins de tutelaj asupra puterilor minore, în virtutea menținerii balanței de putere. Cu toate acestea, balanța de putere continuă să păstreze o importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Ușurință și viteza cu care aceste sentimente pot fi mobilizate chiar și în societățile moderne industriale..., ferocitatea oarbă a conflictelor la care pot duce aceste sentimente, lipsa lor de receptivitate față de argumentele raționale sunt doar câteva indicații ale vitalității și primordialității lor continue. Ceea ce sugerez este că etnocentrismul a evoluat de-a lungul a milioane sau cel puțin sute de mii de ani ca o extensie a selecției de înrudire". Cum era și de așteptat, Smith 32 respinge o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
la Nietzche, sursa cea mai substanțială și fertilă a gândirii poetice eminesciene. Mihai Pricop procedează la o citire a sensurilor și la decelarea componentelor unui sistem filosofic cu ramuri și subramuri, cu adăugiri și nuanțări subtile, cu înnoiri, dar fidele primordialității socratice. Mihai Pricop este convins că această filosofie a filosofiilor nu-i decât revelarea parcă divină a unor adevăruri eterne, cărora Socrate, Platon, Epicur, Montaigne, Spinoza, Nietzche, ca să cităm câteva din numele luate în discuție, le-au dat glas. În
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sau atei să ajungă să îl recunoască, la rândul lor într-un fel sau altul. în bogomilismul primar, Hristos și Satana erau frați: Hristos era fratele mai mare, Satana, fratele mai mic; iar fratele mai mic era dator să recunoască primordialitatea fratelui mai mare. Woland îl recunoaște pe Hristos, dacă nu ca frate mai mare al lui, cel puțin ca egal; în orice caz, împlinește cererea lui Hristos ca Maestrului să îi fie dăruită odihna (și împlinirea dragostei în eternitate alături de
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
sale intelectuale, înaintea înrobirii sale față de convențiile multiple ale "ispitei cerebralului și livrescului", precum "preafirescul simplu strigăt de victorie a sentimentului asupra inteligenței, a sufletului asupra gîndirii, a lacrimei asupra subtilităților". De prisos să demonstrăm că un asemenea recul în primordialitatea psihică, în originarul sieși suficient ale celor sufletești nu e decît o manevră a "inteligenței", a "gîndirii", a "subtilităților", a "livrescului", care, ajunse la suprasaturație, se revoltă părelnic împotriva propriei naturi. Ele nu sînt expulzate, ci doar amendate, puse în
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
poeticești. Cuvîntul e originar, o dată pe calea pozitivă a filologiei, care atestă faptul că aparține, cu rol întemeietor, umanității, pe de alta pe calea mitică a Logosului, care atestă faptul că e tangent la Geneză. De unde rezultă un cumul de primordialități ce-l determină pe autor a "revizita" cum se zice mai recent, vocabularul, a-l modela, a-l forja, la rîndul d-sale, conform unui rețetar propriu. Creația cheamă la creație, nu-i așa? Jocul de-a cuvîntul în care
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
în care se petrec toate acțiunile, semnul de identificare al stăpânului. Când și când, el are tentația să-l imite. E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către noi. Primordialitatea muzicii domină întregul final. Către sfârșitul scenei de teroare, în timpul ultimei înfruntări între îndrăzneala temerară a seducătorului și pedeapsa fatală, când deznodământul pare a fi iminent se înalță din fosă, parcă atrasă în magia clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
1982). A lucrat cu regizori celebri, care i-au apreciat versatilitatea. MIERCURI, 28 IULIE LUDWIG FEUERBACH Acum 200 de ani s-a născut filosoful german Ludwig Feuerbach, unul din precursorii marxismului. A criticat idealismul hegelian și a reabilitat materialismul, afirmând primordialitatea naturii în raport cu gândirea, și a intepretat religia ca pe o înstrăinare a omului de el însuși. S-a stins din viață în 1872. VICTOR BABEȘ În 1854 s-a născut Victor Babeș, fondatorul microbiologiei. În 1887 a pus bazele Institutului
Agenda2004-30-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282696_a_284025]
-
și exterior nouă, va fi o parte din noi, după cum va fi și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator care se va "extinde" în marele "suflet" al democrației universale, reenergizînd întreaga experiență globală a umanității. Așa după cum
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în chip păgîn prin chiar intensitatea vitalității sale care-i scaldă în lumină trăsăturile, inclusiv afectele negative: "Acele sfărîmături din
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
mod de salvare, singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin poezie, în sensul ei mai larg. Fiindcă poezie nu înseamnă doar arta de a scrie versuri. Poezie înseamnă suflet, înseamnă dragoste, inocență, frumusețe. Poezia este însăși viața în expresia ei
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
obiceiurile și numele sălbăticiunilor. Acum se naște simpatia pentru cei "umiliți și ofensați". E mereu încântat de "dumbrăvile de plopi, sălcii și arini", de "câmpia grea de lumină până în pâcla vânătă a munților". Una din cele dintâi confesiuni literare indică primordialitatea vânatului: Căutând a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică și primele manifestări literare, găsesc că întâi a fost vânatul și pe urmă a venit literatura". Totuși interesul pentru lectură e foarte timpuriu. Începe cu poveștile haiducești (Tunsu) și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
snobismului. Pe de altă parte, se acutizează dispariția muzicianului total, în egală măsură eminent interpret și creator, cronicizîn- du-se, în replică, hiperspecializarea ce duce la o defalcare categorică între comportamentele compozitorului și restitutorului, totodată la abdicarea semnificațiilor lui homo-musicus. Primordialitatea urechii a fost demolată sistematic pe parcursul ultimului secol, grație unor tentative (de multe ori reușite) de deturnare, erodare sau relativizare a intuiției auditive prin imixtiuni senzoriale extra-auditive sau intelectiv-speculative, afirmate de experiențe componistice mai mult sau mai puțin falimentare. în fața
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
practica un fel de vrăjitorie evocatoare". Spre a consemna, în altă parte, "efectul magic al poeziei" sau "versuri de o astfel de magie". Ar fi putut fi menționată aici și notoria atracție a suprarealismului pentru practicile magice, pentru, în genere, primordialitățile enigmatice, dar autorul Itinerarului critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
pasul să-l completezi cu o bibliografie care se țese oarecum de la sine pe parcursul lecturii din asociațiile deja fixate. Iată o „operă deschisă" în toată puterea cuvântului ce merită atenție. Punctele de reper sunt, în mare, acestea, fixtate în sumar: „Primordialitatea relației", „Deschiderea la/către lume, la/către celălalt, la/ către sine", „Ierșire din sine. Disponibilitate pentru întâlnirea cu lumea și cu altul/ celălalt", „Alteritatea", „Reciprocitate", „Întoarcere îmbogățită la /în sine". Aceste șase categorii ale dialogului ( „mărci dialogale") sunt urmărite în
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
devine iaurt sau brânză nu mai e deloc stricat, ci foarte bun; este doar altceva sau „celălalt" lapte. Cum să se strice, însă, un raport, o relație?! Față de ceva anume? Când totul pe lume este relație (autorul scrie chiar așa: „Primordialitatea relației") - unde găsești criteriul? În normele bunului-simț? Care norme, de pe vremea lui Eminescu - sau de pe vremea noastră? Pe vremea aceea, de pildă, lui Titu Maiorescu i-a căzut jobenul când a scos capul pe fereastra trenului să vadă pe unde
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
relație s-a alterat aici? - Iar dacă nu găsim criteriul în zona bunului-simț, înseamnă că-l vom căuta în istoria medicinei minții?! Pe scurt, ca să vorbești de relație trebuie să trăiești în relație, s-o definești, s-o înțelegi în primordialitatea ei dar și în funționalitatea ei - altfel vorbești despre lapte stricat în fața celui mai bun iaurt turcesc. Ne dispensăm, așadar, de gângurelile privind viața lui Eminescu, și trecem copăcel-copăcel la alt domeniu incomod. Este acela al fragmentarium-ului eminescian, din care
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
relevanța celei raționaliste și prooccidentale sprijinite de Zeletin, Ralea, Zarifopol, Lovinescu și de toți criticii literari ai celei de a doua generații maioresciene. E la fel de fals și că atît prooccidentalii, cît și autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale. Citatul din Paul Morand (pagina 91) relevă o politizare excesivă a ideilor, nicidecum faptul că ele ar aparține exclusiv extremei-drepte. Nici toate ideile protagoniștilor cărții nu pledează pentru o doctrină extrem naționalistă. România provincială, cu o cultură mică
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
S-a ajuns astfel la situația amuzantă ca urbanismul, leagăn al proletariatului, nu numai al culturilor majore, să fie pus în umbră de "exaltarea ruralului și a etnicului", în numele unui comunism degenerat ce nu-și mai putea ascunde regresiunea spre primordialitatea informă și agresivă din care a purces. O retractilitate maladivă, corespunzătoare epuizării unui sistem politic abuziv, și-a pus pecetea și pe o parte din producția literară a "epocii de aur", ce se înfățișa aidoma unui magazin sătesc, umplut cu
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive, înainte de a fi dispărut". Cu
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
exprimînd energii eminamente solitare, nu sociale", declară tunător criticul, în plină era a pulverizării noțiunii de individ, a descoperii unor maladii, precum aceea de personalitate multiplă, a dilemelor identitare la toate nivelurile imaginabile. Indiferent însă de vremea în care trăim, primordialitatea individului este o axioma în teoria lui Bloom pentru că ea îi permite o opoziție importantă: aceea dintre sinele solitar, cufundat în lecturi și vrăjit de sonetele shakespearene, pe de-o parte, și societatea cu ideologiile ei în vogă, cu agenda
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
un fenomen interesant al poeziei noastre de azi, care s-ar putea amplifica. Obosită de povara neagră a angoaselor, de goana după originalități cu orice preț, ajunsă la o saturație a rafinamentelor, aceasta s-ar putea întoarce înapoi, către energiile primordialității. Așa-zisul postmodernism, față machiată a modernismului pentru a nu i se vedea pe scenă ridurile, s-ar putea să facă loc unor viziuni regeneratoare. O asemenea experiență ne-o propune Adrian Alui Gheorghe. Asociind în textele d-sale generoase
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
care macină vorbe în gol se desprind net Ulm Spineanu și Cornel Dinu. Iată un fragment din gândirea filosofică a lui Ulm Spineanu, în fața căruia, probabil, Mihai Șora s-ar lua cu mâinile de cap: Indiferent cum, într-un final, primordialitatea lui Ťa știť politic și social, care nu înseamnă un glotosocietarism, își va desemna predictibilitatea, și în consecință echilibrul între Ťa fiť și Ťa aveať". O splendidă mostră de raționalism(?) care nu poate fi întrecută decât de micul fragment de
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]