KorAP: Find »[drukola/base=primus & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...14 >

328 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

antrenez pe Valerius. Încredințează-mi-l mie, și la Cremona va lupta ca un gladiator, nu ca un prost. Vitellius vrea să moară în arenă ca să nu poarte el vina... Dar trebuie să aibă parte de o moarte demnă. Antonius Primus vrea ca Valerius să trăiască și știe că m-am oferit să-l antrenez. Dacă Valerius este învins și moare în arenă, mânia lui Antonius are să se reverse nu asupra ta, ci asupra mea, pentru că n-am reușit să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Proculus mestecând ultima bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare Orpheus, tu vei trăi și vei domni multă vreme.» Dar preoteasa a mai spus că Orpheus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar acum pregăteau o insurecție. PARTEA A PATRA 33 Antonius Primus își opri calul lângă un copac. — Mai avem câteva mile, și am ajuns. Din vârful colinei, privi peisajul din fața sa. În lumina puternică de sfârșit de august - fusese o vară foarte călduroasă și secetoasă, în anul acela funest al războiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că era rudă cu Vitellius și pentru că vârsta, în loc să-i dăruiască înțelepciune, îi accentuase firea nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l, spuse iritat. Antonius înainta cu pași siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe Rhenus? Dacă Vitellius îi va chema pe soldații din Germania, câți dintre ei vor ajunge în Italia? Nu vor prefera oare să-și apere ținuturile în care locuiesc de atâția ani cu familiile lor? — Tu, strigă Tampius, tu, Antonius Primus, l-ai împins pe Julius Civilis la revoltă. Am știre despre mesajele voastre... Dintotdeauna ai fost prietenul regelui batav. Numai că Julius Civilis nu luptă ca să ne ajute pe noi, ci ca să se desprindă de Imperiu. Vrea să-și conducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre Antonius. Cu toții știau că Mucianus îl invidia pe Antonius Primus pentru curajul său și pentru devoțiunea pe care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia lui putea fi primejdioasă pentru legat. — Ai înțeles? insistă Tampius. N-ar fi mai bine să reflectăm asupra hotărârii tale, care acum i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe Cornelius Fuscus. La Verona ajunseră și legiunile a șaptea Claudiana, comandată de legatul Vipstanius Messalla, a treia Gallica și a opta Augusta, ai căror legați erau Dillius Aporianus și Numisius Lupus. Legații legiunilor flaviene îi încredințară conducerea lui Antonius Primus, care era foarte iubit de soldați. Acesta îi trimise imediat mesaje lui Caecina Alienus, care-și împărțise legiunile, trimițând o parte din ele la Cremona și altă parte la Hostilia, unde se dusese și el. În mesajele sale, Antonius făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vitellius, și fusese arestat de centurioni. Cele opt legiuni vitelliene își aleseseră alți comandanți, părăsiseră Hostilia și se îndreptau spre Cremona, să se alăture legiunilor întâi Italica și a douăzeci și una Rapax. Îl duceau pe Caecina în lanțuri. Din nou, Antonius Primus alese să acționeze imediat. Nu voia să aștepte ca trupele dușmane de la Hostilia să se unească cu cele de la Cremona și, în plus, era sigur că Flavius Valens, care îi era credincios lui Vitellius și aflase despre trădarea lui Caecina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în arenă. — Ce zici? întrebă Skorpius, amenințându-l cu pumnul. — Eu abia aștept să te înfrunt în arenă, răspunse Valerius zâmbind disprețuitor. Numai că împăratul nu vrea ca noi doi să luptăm. N-ai aflat asta? — Ești fratele legatului Antonius Primus. Trebuie să ai tu vreo recomandare... Eu te-aș învinge în câteva mișcări, te-aș zdrobi... — Ce recomandare? Ești un idiot! Un mirmilon se ridică de la masă, goli cupa de vin și se apropie de ei. — Skorpius, încă n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tu vreo recomandare... Eu te-aș învinge în câteva mișcări, te-aș zdrobi... — Ce recomandare? Ești un idiot! Un mirmilon se ridică de la masă, goli cupa de vin și se apropie de ei. — Skorpius, încă n-ai aflat că Antonius Primus e legatul flavienilor și dușmanul împăratului? Nu știi că flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus, dacă nu pentru altceva, măcar să-i facă în ciudă legatului care, după câte se spune, atrage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bagă în seamă? Ceea ce-ți voi spune îți va da și mai multă putere, sunt sigur, zâmbi băiatul. Fratele tău se luptă cu vitellienii, tot la Bedriacum! Valerius păli. Îl luă pe băiat de umeri, tulburat. — Ce spui? Antonius Primus și răzvrătiții au ajuns până la Cremona? — Se află pe același câmp de bătălie unde a învins Vitellius în primăvară. Deocamdată nu se știe cum s-a terminat lupta. Băiatul coborî glasul. — Dacă tu învingi, va învinge și el. Iar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
șopti. Am văzut-o la gâtul ei, înainte ca Vitellius s-o ucidă. Dar tu știi deja asta, nu-i așa? Valerius simți inima bătându-i nebunește. Da, știu, dar tu... Tu ai văzut! — Adu-ți aminte că, dacă Antonius Primus ajunge la Roma... În ziua aceea cineva o să deschidă ușile tuturor celulelor din Ludus. Tu îl vei căuta pe împărat... Listarius tăcu o clipă. — Împăratul va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
monede de aur și de argint, are grijă să-și instruiască soldații și să le ridice moralul. El, noul împărat, rămâne în Aegyptus cu trupele sale, în schimb Mucianus se îndreaptă spre Illiria cu treisprezece mii de soldați. Iar Antonius Primus, adăugă coborând glasul, Antonius Primus luptă cu vitellienii lângă Cremona. Caecina Alienus l-a trădat pe Vitellius, după cât se spune, iar Flavius Valens nu se grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
argint, are grijă să-și instruiască soldații și să le ridice moralul. El, noul împărat, rămâne în Aegyptus cu trupele sale, în schimb Mucianus se îndreaptă spre Illiria cu treisprezece mii de soldați. Iar Antonius Primus, adăugă coborând glasul, Antonius Primus luptă cu vitellienii lângă Cremona. Caecina Alienus l-a trădat pe Vitellius, după cât se spune, iar Flavius Valens nu se grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot ce se poate fura și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de oamenii săi. Comandanții or fi lași, dar soldații mă iubesc și-mi sunt credincioși. Asta n-ar trebui să mă bucure? Cât despre Cornelius Fuscus, o să aibă grijă Valens de el. — Răzvrătiții luptă la Bedriacum sub comanda lui Antonius Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Cornelius Fuscus, o să aibă grijă Valens de el. — Răzvrătiții luptă la Bedriacum sub comanda lui Antonius Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul tău frate mai mic, care a avut trufia să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul tău frate mai mic, care a avut trufia să-i pună pe soldații lui să-l aleagă împărat. Împăratul cui? Nu uita că noi ne putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit, împărate? Nu mai vreau să aud vești rele... De când ucigașii plătiți de mine au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit, împărate? Nu mai vreau să aud vești rele... De când ucigașii plătiți de mine au dat greș în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai prost. Caecina m-a trădat... Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că am chef să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe el, și pe spionii care vin din miazănoapte. Îi vei aduce la mine și îi voi asculta; apoi vreau să fie uciși cu toții. Nu vreau ca Roma să afle de înfrângerea noastră. Nimeni nu trebuie să spună că Antonius Primus e învingător, nimeni nu trebuie să afle despre operațiunile militare. Nici un cuvânt despre războiul flavienilor împotriva noastră. Nici un cuvânt, auzi? Nici la palat, nici în Senat, nici pe străzi. Privi drept în față; pe treptele de sus ale amfiteatrului văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
devenită inutilă. În clipa aceea, luna se ivi, imensă, la orizont și începu să se ridice pe cer, luminând câmpul de luptă. Se afla în spatele flavienilor, iar strălucirea ei îi orbea pe vitellieni. Oamenii și caii din armata lui Antonius Primus li se păreau acestora niște umbre uriașe, neclare, care nu puteau fi atinse de săgeți, căci lumina lunii era înșelătoare și-i făcea să-și greșească ținta. În schimb, ei erau luminați din plin, devenind ținte sigure pentru armele flavienilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Antonius rupse rândurile inamice și începu măcelul. Supraviețuitorii fugiră spre Cremona, trecură de valul de pământ din fața zidurilor cetății și intrară pe porțile pe care cremonezii le lăsaseră deschise. Porțile fură închise după ce intrară cu toții. Bătălia fusese câștigată de Antonius Primus, care acum lua cu asalt zidurile, încercând să cucerească orașul. — Înconjurați orașul, murmură Antonius, aruncându-i lui Titus o privire muribundă. Fiecare legiune ia în primire o bucată din valul de apărare și câte o poartă. Să se ia la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
curajoasă și care e cea mai lașă... Soldații să încerce să le-o ia înainte celorlalți și să fie primii care cuceresc... Trecu în fruntea oamenilor săi. Se apropiară de oraș, care se ridica strălucitor în soare. Legiunile lui Antonius Primus înaintau cu mașinile de război și cu vignae, care, fiind construite în grabă, fură repede arse. Din înaltul zidurilor, vitelienii aruncau pietre și săgeți. Ambele armate luptau ca romanii, dar flavienii erau mai îndârjiți; continuau să înainteze, pășind peste cadavre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]