KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

ce mârșăvie! Ce vrei, Daria Alexeevna? Era mai bine să-l nenorocesc? (Arătă spre prinț.) Care însurătoare, când i-ar trebui mai degrabă o dădacă? O să-i țină generalul loc de dădacă, uite cum se învârtește pe lângă el! Ține minte, prințe, logodnica dumitale a luat banii pentru că-i destrăbălată, iar dumneata voiai să te însori cu ea! Și de ce plângi, mă rog? Ți-e sufletul amărât? Mai bine râzi, ca mine! continuă Nastasia Filippovna, căreia îi străluceau și ei două lacrimi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu tine, Katia, draga mea? Ție și Pașei vă las destul, am și dat dispozițiile trebuincioase; acum rămâneți cu bine! Ești fată cinstită și te-am pus să mă slujești pe mine, care-s o destrăbălată... E mai bine așa, prințe, zău că-i mai bine, altfel mai târziu ai fi început să mă disprețuiești și tot n-am fi avut parte de fericire! Nu jura, căci nu cred! Și ce prostește ar fi ieșit!... Nu, mai bine să ne despărțim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Alexeevna, Katia, Pașa, Rogojin, ați auzit? Pachetul e al lui, al lui Ganea. I-l dau în deplină proprietate, ca recompensă pentru... orice-o fi! Spuneți-i. Și banii lăsați-i acolo, lângă el... Rogojin, marș înainte! Rămâi cu bine, prințe, pentru prima oară am văzut și eu un om! Adio, Afanasi Ivanovici, merçi! Toată ceata lui Rogojin, cu zgomote, cu tropăituri, cu țipete, se repezi prin camere spre ieșire, urmându-i pe Rogojin și pe Nastasia Filippovna. În vestibul, fetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
terminat cu Afanasi Ivanovici! Salutați-l din partea mea și să nu mă pomeniți de rău... Prințul se repezi iute spre ieșire, unde toți urcau în patru troici cu zurgălăi. Generalul reuși să-l ajungă din urmă, pe scară. — Fii bun, prințe, și vino-ți în fire! spuse el, apucându-l de mână. Renunță! Vezi cum e! Ca un tată îți vorbesc... Prințul îl privi, însă, fără să-i spună o vorbă, își smulse mâna și coborî în fugă. Generalul îl zări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să-l consider pe acest clevetitor, pe acest, aș putea spune, desfrânat și monstru, am oare dreptul să-l consider drept nepot al meu, drept unicul fiu al surorii mele, răposata Anisia? — Termină odată, om beat ce ești! Credeți-mă, prințe, acum și-a pus în cap să se ocupe de avocatură, să umble cu acțiuni penale; și-a dat drumul la elocință, iar acasă, cu copiii, nu discută decât în stilul înalt. În fața judecătorilor de pace a vorbit acum cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
știți că n-am deloc intenția să vă măgulesc. Sosirea dumneavoastră are un sens: ia arbitrați-ne pe amândoi. Ei, ce-ar fi ca prințul să judece și să spună care din noi are dreptate? i se adresă el unchiului. Prințe, chiar sunt bucuros că s-a întâmplat să fiți aici. — Vreau! strigă decis Lebedev și, fără voie, întoarse capul spre publicul care începuse iarăși să se apropie. — Și, mă rog, ce diferend aveți? întrebă prințul, încruntându-se. Într-adevăr, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble. În plus, recunosc că de două sau de trei ori până acum el m-a ajutat. Am avut douăzeci de ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut! — Ți le-a câștigat un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil, dar căruia trebuia să-i plătesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil, dar căruia trebuia să-i plătesc, continuă tânărul. Că este mizerabil, depun și eu mărturie și asta nu numai din cauză că te-a pocnit. Prințe, e vorba despre un ofițer ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin, care dă lecții de box. Acum, după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am procedat frumos, nu m-am cruțat. M-am ocărât singur în fața lui, cât de tare am putut, aici toți sunt martori. Ca să ocup slujba de la calea ferată trebuie neapărat să mă echipez cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
șaptezeci și cinci de ruble. Cu banii de dinainte, i-aș datora în total treizeci și cinci de ruble, deci aș avea cu ce-i plăti. Și, la naiba, n-are decât să stabilească ce dobândă vrea! Ce, nu mă cunoaște? Ia întrebați-l, prințe: mai înainte, când m-a ajutat, i-am dat sau nu banii înapoi? Atunci de ce acum nu vrea să-mi dea? S-a enervat că l-am plătit pe locotenentul acela; alt motiv nu există! Iată cum poate fi omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acela; alt motiv nu există! Iată cum poate fi omul ăsta - nici lui, nici altora! — Și nu pleacă! strigă Lebedev. S-a trântit aici și nu mai pleacă. — Doar ți-am zis. Nu ies până nu-mi dai. Zâmbiți cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și singur că e incorect să procedez așa, că banii sunt ai lui, voia lui și că din partea mea e un fel de violență? Dar dumneavoastră, prințe... nu cunoașteți viața. Ăstora dacă nu le bagi mințile în cap, n-o scoți la capăt cu ei. Trebuie să-i înveți minte. Doar mi-e conștiința curată; cinstit să fiu, n-o să-l las în pagubă, o să-i înapoiez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pentru cine nu se roagă, de câte și mai câte nu se vaietă la beție? Se ruga pentru odihna sufletului contesei Du Barry 40, l-am auzit cu urechile mele; și Kolea l-a auzit; s-a smintit de tot! — Prințe, vedeți, auziți cum mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
degete și, cu burta goală, l-am crescut, iar el acum își râde de mine! Și ce te privește pe tine că m-am rugat într-adevăr pentru odihna sufletului contesei Du Barry, că am bătut odată mătănii pentru ea? Prințe, acum patru zile, pentru prima oară în viața mea, am citit biografia ei într-un lexicon. Știi tu ce a fost ea, contesa Du Barry? Spune, știi sau nu? — Las-o baltă, crezi că numai tu știi? bâigui ironic tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
seama, dacă tot te-ai apucat să tragi cu urechea în timp ce mă închinam... — Hai, ajunge, roagă-te pentru ce vrei, naiba să te ia, că prea te-ai pus pe țipat! îl întrerupse nepotul înciudat. Cum de n-ați știut, prințe, că-n familia noastră există un om citit de mama-focului! adăugă el cu un zâmbet forțat. Acum doar cărțulii din astea și memorii citește. — Totuși, unchiul dumneavoastră... nu-i un om fără inimă, observă prințul fără chef. Acest tânăr începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Acum am foarte puțin timp la dispoziție și dacă dumneata... Scuză-mă, care ți-s prenumele și patronimicul? Le-am uitat. — Ti-Ti-Timofei. — Și? — Lukianovici. Toți cei din cameră începură iarăși să râdă. — A mințit! strigă nepotul. Și-acum a mințit! Prințe, nu-l cheamă nici pe departe Timofei Lukianovici, ci Lukian Timofeevici! Hai, spune, de ce ai mințit? Nu ți-e totuna dacă te cheamă Lukian sau Timofei, crezi că prințului îi pasă de tine? Și doar din obișnuință minte, vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
eu unde-i Kolea, se oferi iarăși tânărul. — Pst-pst! făcu Lebedev, care se ridică și el și începu să se agite gâfâind. — Kolea a dormit aici astă-noapte, iar de cu dimineață a plecat să-și caute generalul, pe care dumneavoastră, prințe, Dumnezeu știe de ce, l-ați răscumpărat de la „datornici“. Ieri generalul a promis că vine să înnopteze aici, dar nu și-a făcut apariția. Cel mai probabil e că a dormit la hotelul „Balanța“, foarte aproape de aici. Deci, Kolea ori e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
modul serios, la Moscova? — Serios, serios, și iar aproape din fața altarului. El de-acum număra minutele, iar ea a șters-o la Petersburg și a venit direct la mine: „Salvează-mă, apără-mă, Lukian, și nu-i spune nimic prințului...“. Prințe, se teme și mai mult de dumneavoastră, și aici e tot chichirezul! Și, cu un aer viclean, Lebedev își duse degetul la buze. Și acum i-ai pus din nou față în față? — Luminăția Voastră, prințe, cum aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i spune nimic prințului...“. Prințe, se teme și mai mult de dumneavoastră, și aici e tot chichirezul! Și, cu un aer viclean, Lebedev își duse degetul la buze. Și acum i-ai pus din nou față în față? — Luminăția Voastră, prințe, cum aș fi putut... cum aș fi putut să-l împiedic? Hai, ajunge, aflu eu totul. Numai spune-mi unde-i ea acum? La el? — O, nu! Nici pe departe! Eu, zice, sunt liberă și, știți, prințe, o ține morțiș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
față? — Luminăția Voastră, prințe, cum aș fi putut... cum aș fi putut să-l împiedic? Hai, ajunge, aflu eu totul. Numai spune-mi unde-i ea acum? La el? — O, nu! Nici pe departe! Eu, zice, sunt liberă și, știți, prințe, o ține morțiș, sunt absolut liberă, zice! Locuiește tot în Petersburgskaia Storona, în casa cumnatei mele, cum v-am scris. — Și acum e acolo? — Acolo, dacă nu cumva o fi la Pavlovsk, căci e vreme frumoasă, la casa de vară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Deși se aștepta la așa ceva, prințul era stupefiat. — Parfion, poate n-am venit într-un moment potrivit, plec imediat, spuse el, în cele din urmă, fâstâcit. — Ba-i potrivit! Potrivit! zise Parfion, venindu-și, în sfârșit, în fire. Fii binevenit, prințe. Erau la per tu. La Moscova se ivise prilejul să se întâlnească des, avuseseră întrevederi lungi și în decursul acestor întâlniri ale lor existaseră câteva clipe care îl întipăriseră prea bine pe fiecare din ei în inima celuilalt. Acum, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit, acesta. He! Se mărită cu mine tocmai pentru că se așteaptă să-mi înfig cuțitul în ea! Prințe, chiar nu ți-ai dat seama până acum despre ce-i vorba aici? Nu te înțeleg. — Bine, poate că chiar nu înțelegi, he-he! Doar se zice despre tine că ești... sărit. Iubește pe altul, pricepe odată! La fel cum eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
am și cumpărat casa. — A-a. Și mai înainte pe cine n-ai lăsat să intre la mine? Acum vreo oră. — Pe... pe general. Într-adevăr, nu l-am lăsat să intre și n-are ce căuta la dumneavoastră. Eu, prințe, îl respect profund pe acest om, e... e un om mare; nu mă credeți? Bine, o să vedeți, totuși... Luminăția Voastră, ar fi mai bine să nu-l primiți. — Și de ce mă rog, dacă-mi permiți să întreb? Și de ce, Lebedev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
eu ce am de pierdut? Am parte de mai multă cinste. În persoana lui întrezăresc un om extraordinar chiar și prin cele două sute de persoane, chiar și prin aniversarea de o mie de ani a Rusiei. O spun sincer. Dumneavoastră, prințe, ați deschis vorba despre secrete, cică m-aș apropia ca și cum aș vrea să vă șoptesc un secret, însă, ca un făcut, chiar există un secret: persoana știută mi-a dat de știre că ar dori foarte mult să aibă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
domnișoarelor. Generalul se ocupă de cel pentru Aglaia. Lebedev îi oferi un scaun și prințului Ș., reușind până și prin frângerea șalelor să exprime un respect neobișnuit. Ca de obicei, Varia se salută bucuroasă, în șoaptă, cu domnișoarele. — E adevărat, prințe, am crezut că o să te găsesc la pat, atât de mult exageram din cauza spaimei, și, pentru nimic în lume n-o să mint acum, mi s-a făcut tare ciudă văzându-ți chipul bucuros, dar îți jur că asta n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]