1,145 matches
-
lautist la curtea reginei Elisabeta I (în locul rămas vacant după moartea lui John Johnson) după care a luat calea Romei pentru a lua lecții de la vestitul compozitor de madrigaluri și lautist Luca Marenzio. În drum a vizitat mai multe curți princiare germane - cea a ducelui de Braunschweig-Lüneburg la Wolfenbüttel și cea a landgrafului Moritz de Hessa, la Kassel. Ajuns în Italia, după ce a traversat Alpii, a vizitat Veneția, Padova, Florența, Genova, Ferrara etc. La Florența,unde l-a cunoscut pe Giulio
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
au folosit în principal pietere din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară. La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare. Pe
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
încurajare au funcționat totuși, gestul electrizând trupele. Două săptămâni după Wagram, l-a susținut în mod decisiv pe Marmont la Znaim. Comportamentul său pe parcursul campaniei din 1809 îi va aduce cel de-al doilea titlu nobiliar, de această dată unul princiar. În 1810 acceptă fără prea mare tragere de inimă comanda unei armate ce avea ca obiectiv cucerirea Portugaliei și, în ciuda unor victorii inițiale, care au respins armata britanică, este până la urmă învins de Wellington, neputând să penetreze fantasticele linii fortificate
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
s-a concretizat prin înființarea unei Companii armene, care făcea legătura dintre coloniile armenești, în special cele din Gherla și Dumbrăveni. Încă din 1689, ea își avea propriul jude cu trei asistenți, care controlau încasarea dărilor și urmăreau executarea decretelor princiare. Ulterior, această atribuție a fost transferată municipalității din Dumbrăveni și judelui acesteia, puterea lor exercitîndu-se asupra tuturor armenilor transilvăneni, cu excepția celor din Gherla, care se autoadministrau. Municipalitățile din Ghergheni și Frumoasa, subordonate celei din Dumbrăveni, erau conduse de un jude
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveți la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l și folosește-te de el!" - îl sfătuiește tatăl său. Primul „contract de diseur” l-a avut la grădina restaurant "Princiar" de pe șoseaua Kiseleff, unde a cântat cu maestrul Fănică Luca. Atunci avea un repertoriu de 60 de cântece, tangouri și romanțe. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental "Galeries Lafayette" cântând cu Orchestra James
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
nu erau disponibile). Deși pentru fundaluri au fost folosite decorurile de pânză pictată ale teatrului, ele apar veridice pe peliculă. Această constrângere materială a dat însă naștere și la tablouri distonante. Spre exemplu, în scena consiliului de la Poradim, interiorul bivuacului princiar este tapisat numai cu rafturi de cărți. Finalul filmului a fost căutat cu înfrigurare de către Demetriade, așa cum se poate observa în scenariul său. Inițial, dorea reprezentarea alegorică a României, descătușată prin forța armelor și cu brațele ostașilor. Totuși, se pare
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
personaje ale secolului pot fi considerate Samuel Micu (1745-1806) în Transilvania, și Iosif Moisiodax (1730-1800) în Moldova. Primul a tradus intenisiv din Wolffian Baumeister, promovând implicit iluminismul german. Ultimul a contribuit în mod decisiv la modernizarea curriculumului filosofic în Academiile Princiare. El a scris eseul numit "Apologia", o pledoarie în favoarea filosofiei europeane moderne și împotriva scolasticii korydaleiane aristotelice. Limba filosofică a acestul secol a fost mai mult greaca. O excepție notabilă a fost clucerul Ioan Geanetu, care a publicat în 1787
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
a reinstaurării dinastiilor românești și, în final, cea a lui Carol I, care provine dintr-o dinastie străină (Hohenzollern). În primele două decenii ale secolului 19, cei mai proeminenți filosofii de pe teritoriul voivodatelor românești, erau încă profesori greci la Academiile Princiare. Printre ei, îi putem menționa pe Lambros Photiades, Konstantinos Vardalachos, Neophyte Doucas și Benjamin Lesvios în București, precum și pe Daniel Philippidis, Stephanos Doungas și Dimitrios Panayotou Govdelas în Iași. Unii dintre ei au fost absolvenți ai Academiilor din principate, precum
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
și Benjamin Lesvios în București, precum și pe Daniel Philippidis, Stephanos Doungas și Dimitrios Panayotou Govdelas în Iași. Unii dintre ei au fost absolvenți ai Academiilor din principate, precum Vardalachos, care a studiat cu Photiades, el însuși vechi student al Academiei Princiare din București. Daniel Philippidis a studiat de asemenea la această Academie în anii 1780, sub îndrumarea cunoscutului filolog Neophyte Cavsocalyvitis. Dar ei au studiat de asemenea (cu excepția lui Photiades) în universitățile occidentale majore. Doungas, de exemplu, a fost student al
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fost guvernată de o inepuizabila energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează cca. 1400 tablouri și execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare. a fost numit astfel deoarece s-a născut în ajunul sărbătorii Sf. Petru și Pavel. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori flămânzi. Deși s-a născut în Germania, și-a perfecționat talentul artistic în Italia. De fapt
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
de război, domnitorul Ghica a adoptat un nou model pentru cel dintâi: tricolor roșu-galben-albastru, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor. În centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată. În 1848, steagul adoptat de către revoluționari ca drapel al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul sus, deci, conform semnificației „Libertate, Dreptate, Frăție”). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
1862, banda de sus a fost albastră — precum la tricolorul muntean din timpul revoluției de la 1848 — urmând ca din din 1862 culoarea superioară să devină roșu. În legătură cu proporția, unii cercetători au apreciat-o ca fiind aproximativ 1:3, cu toate că drapelul princiar și cele ale armatei, care s-au păstrat, au proporția 2:3. În legătură cu semnificația drapelului, Petre Vasiliu-Năsturel este de părere că „de la 1859 până la 1866 el nu a reprezentat decât ceea ce reprezenta la 1848: "libertate, dreptate, frăție"”. Drapelul a dobândit
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
a steagului. Drapelele au fiecare câte o cravată albastră deasupra iar în vârful hampelor lor se regăsesc, de fiecare grup, câte o acvilă valahă, un vârf de lance și un bour moldovean. Pe fâșia roșie se află brodate o coroană princiară, situată în centru pentru a timbra cele două steme, și deviza „UNIREA PRINCIPATELOR — FERICIREA ROMÂNILOR. TRĂIASCĂ A. IOAN I!” dispusă de-o parte și de alta a coroanei, care însă nu se mai distinge decât parțial. Vârful hampei acestui drapel
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
1859. Tot din 1859, perioada imediat următoare Unirii principatelor, îl datează și Dan Cernovodeanu. Mario Fabretto îl consideră drapel de luptă, folosit între anii 1859 și 1861. Cercetătoarele Elena Pălănceanu și Cornelia Apostol îl socotesc însă ca fiind un drapel princiar confecționat în 1862, după unirea deplină a celor două principate, proclamată la 11/24 decembrie 1861. Într-adevăr, Alexandru Ioan Cuza nu și-a luat titulatura de „Alexandru Ioan I” decât după această dată. După abdicarea lui Cuza, steagul a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
mai mică în dimensiuni. Fâșia albastră se află de data aceasta în partea de sus, iar stemele celor două principate nu mai sunt înconjurate de steaguri. Inscripția de pe fâșia albastră este astăzi ilizibilă, însă era diferită de cea a drapelului princiar din 1862. Un alt drapel domnesc, oarecum diferit față de modelele din epocă, este un tricolor din mătase cu fâșiile dispuse vertical și albastrul lângă hampă, având pictată în mijloc o coroană princiară. Acest drapel era arborat la castelul de la Ruginoasa
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ilizibilă, însă era diferită de cea a drapelului princiar din 1862. Un alt drapel domnesc, oarecum diferit față de modelele din epocă, este un tricolor din mătase cu fâșiile dispuse vertical și albastrul lângă hampă, având pictată în mijloc o coroană princiară. Acest drapel era arborat la castelul de la Ruginoasa ori de câte ori domnitorul era prezent acolo. Steagul se regăsește azi la Muzeul de Istorie din Suceava, din cadrul Muzeului Bucovinei. Convenția de la Paris prevedea la articolul 45 că „oștirile ambelor țări vor păstra steagurile
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune, ca emblema României, d-asupra drapelelor armatei [...]”. Modelele efective, împărțite la 1 septembrie 1863, diferă întrucâtva de cele legiferate în martie. Astfel, acvila romană în zbor larg deschis, încoronată princiar, poartă sceptrul domnesc la dextra și sabia la senestra; pe pieptul ei figurează un scut despicat și încoronat princiar ce conține la stânga, peste azur și aur, acvila Țării Românești (cruciată, conturnată și încoronată princiar), iar la dreapta, peste roșu și
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
efective, împărțite la 1 septembrie 1863, diferă întrucâtva de cele legiferate în martie. Astfel, acvila romană în zbor larg deschis, încoronată princiar, poartă sceptrul domnesc la dextra și sabia la senestra; pe pieptul ei figurează un scut despicat și încoronat princiar ce conține la stânga, peste azur și aur, acvila Țării Românești (cruciată, conturnată și încoronată princiar), iar la dreapta, peste roșu și azur, bourul Moldovei purtând o stea între coarne. În jurul atributelor puterii domnești se află înfășurată o eșarfă roșie conținând
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
romană în zbor larg deschis, încoronată princiar, poartă sceptrul domnesc la dextra și sabia la senestra; pe pieptul ei figurează un scut despicat și încoronat princiar ce conține la stânga, peste azur și aur, acvila Țării Românești (cruciată, conturnată și încoronată princiar), iar la dreapta, peste roșu și azur, bourul Moldovei purtând o stea între coarne. În jurul atributelor puterii domnești se află înfășurată o eșarfă roșie conținând deviza cu litere de aur: „HONOR ET PATRIA” (adică „Onoare și Patrie”). În colțurile flotante
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
pentru fixarea armelor României”, la 12/24 aprilie 1867. Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la margine, flotând. Stema țării era așezată doar pe drapelele armatei și cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă.. Aceeași diferențiere era făcută și pentru pavilioanele marinei de război și a celei civile. Raportorul Mihail Kogălniceanu, reprezentând și opinia lui Cezar Bolliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nicolae Golescu și Gheorghe
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
pavilioanele marinei de război și a celei civile. Raportorul Mihail Kogălniceanu, reprezentând și opinia lui Cezar Bolliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nicolae Golescu și Gheorghe Cantacuzino a subliniat semnificația noului stindard: Potrivit legilor din 1867 și 1872, pavilionul princiar (mai târziu regal) era identic cu cel al armatei, purtând în centru stema țării. Totuși, la confecționarea acestora s-a adoptat un model puțin diferit, dându-se culorii galbene o lățime dublă față de cele roșie și albastră și adoptându-se
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de aur. În colțuri, încadrat de ghirlande de lauri, era brodat numărul legiunii cu cifre romane. Pânza este tivită cu franjuri aurii și are în colțurile libere ciucuri din același material. Acvila din vârful hampei are zborul jos, este încoronată princiar și poartă la dextra sceptrul iar la senestra sabia, toate din aur. Pe pieptul acvilei se regăsește un scut tăiat, cu acvila Munteniei în cartierul prim și capul de bour al Moldovei în cartierul secund. Peste sabie și sceptru trece
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
slab, fermecător și ineficient, s-a lăsat condus de puternicul și belicosul della Rovere, cere îi susținuse candidatura numai pentru că el însuși nu putuse întruni numărul de voturi necesar. După probleme imediate solicitau atenția papei: falimentul iminent, datorat traiului său princiar, și situația Romei, sfâșiată de luptele dintre familiile Colonna și Orsini, ai căror adepți se ucideau zilnic între ei, în plină stradă. Nici una dintre ele nu a fost soluționată. Încercarea de a percepe taxe papale în Napoli a fost respinsă
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977. În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică. Principala clădire a complexului de la Mogoșoaia este Palatul construit de Constantin Brâncoveanu, având apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe fațadă. Parterul palatului conține camerele servitorilor, iar la subsol se află o pivniță cu un tavan format din patru domuri
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
de servanta mamei sale, regina Hortense a lui Louis Bonaparte pus de Napoleon I pe tronul Olandei, moștenind inteligență naturală și setea de ascensiune a familiei simple din care provenea, iar, peste această, beneficiind și de educație alături de copiii familiilor princiare, de talentul literar și inteligența politică pe care și le dovedise, putea să-i fie de mare folos. Că o bonapartista de cel puțin două generații, ne fiindu-i indiferente onorurile de curte, ea acceptase să-l ajute pe Napoleon
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]