240,120 matches
-
nu la Platon, Aristotel sau Hegel mă refer, ci la ideea unui set coerent de valori slujite cu o stăruință demnă de admirat dacă n-ar fi atât de urât mirositoare. Privită, așadar, de sus, pe liniile de forță ale principalelor direcții de evoluție, România oferă harta stupefiantă a unui teritoriu ce-i are în epicentru pe securiști, în zonele principale pe comuniștii metamorfozați într-o stângă rapace, iar la periferii gloata amuțită după strategii imaginate, verificate și exportate de NKVD
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
demnă de admirat dacă n-ar fi atât de urât mirositoare. Privită, așadar, de sus, pe liniile de forță ale principalelor direcții de evoluție, România oferă harta stupefiantă a unui teritoriu ce-i are în epicentru pe securiști, în zonele principale pe comuniștii metamorfozați într-o stângă rapace, iar la periferii gloata amuțită după strategii imaginate, verificate și exportate de NKVD. Nu mă refer doar la acapararea celor mai mănoase teritorii ale economiei zise națională. În fond, dacă noi suntem proști
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
Florica Dimitrescu Nu, nu este vorba de un dicționar românesc al scriitorilor români ci de unul elaborat în Cehia, calificat undeva de principala sa autoare, Libuëe Valentová ( L.V.) drept un dicționar "mic al unei literaturi mari", referindu-se prin "mic" la caracterul redus al Dicționarului scriitorilor români ( Praga, 2001) și prin "mare" la valoarea literaturii române. Libuëe Valentová cunoscută cititorilor revistei noastre ca
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
așadar împreună: suveranitatea poporului, egalitatea și libertatea. Este formula ideală a democrației. La drept vorbind, cam prea ideală" (p. 16). În teorie, totul sună bine și frumos. Problema apare atunci cînd aceste principii generoase trebuie aplicate în practică. Se știe, principalul simbol al suveranității poporului a fost, în timpul Revoluției Franceze, ghilotina. Ea a fost opusă în imaginarul colectiv simbolului absolutismului, întruchipat de Bastilia (mai degrabă pustie în timpul cuceririi ei de către revoluționari). Tot în numele suveranității poporului au vorbit fasciștii, naziștii și comuniștii
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
de Literatură și Folclor, îl scoate din impas. Mult mai târziu, când operația pe cord deschis va deveni o stringentă necesitate, memorialistul va trăi clipe de mare neliniște, durere fizică și capitale întrebări, în esență povestea vieții unui intelectual în principalele ei direcții, cu date de exemplară autenticitate, slujite de o excelentă portretistică. Iată-l pe profesorul Călinescu, "...un bărbat potrivit de statură, cu un abdomen destul de proeminent, ce-l făcea parcă mai scund, cu un păr bogat și rebel și
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Carp, fost profesor de științe sociale (dată fiind problematica romanului, specializarea nu este întîmplătoare) înainte de revoluție, dat afară din învățămînt după evenimentele de la Brașov, din noiembrie 1987, și ajuns după revoluție un soi de vagabond în subteranele Bruxelles-ului, capitala principalelor organisme transnaționale (NATO, Uniunea Europeană), oraș-simbol al globalismului. Parafrazînd un celebru titlu al lui Sextil Pușcariu se poate spune că, asemenea nouă, tuturor, Sabin Carp stă "călare pe două lumi", fiecare cu specificitatea ei. Este lumea de azi mai bună decît
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
urmărit și de interpretat din cauza excesului de cuvinte și a permanentului balans între planul realist și cel fantastic. Narațiunea are regulile ei care, obligatoriu, produc o oarecare disipare a spațiului ideatic în teritoriul mult mai vast al epicului. Or miza principală a cărții lui Dan Stanca stă tocmai în concentrarea de idei. Drumul spre piatră este o carte care ar trebui să suscite vii dispute în mediul intelectual de la noi. Nu atît ca roman, cît ca viziune asupra istoriei. Dan Stanca
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
lîngă regizorul (și producătorul și coscenaristul) Ovidiu Georgescu, cele mai importante nume ale afișului, din punctul de vedere al "contribuției estetice", sînt directorul de imagine Ovidiu Gyarmath, scenaristul Viorel Florean, monteusa Laura Georgescu. Iar marea revelație a filmului e interpreta principală (aflăm, din CV, că a absolvit actoria la Iași), Gabriela Crișu, o actriță de un farmec infinit (genul proxim: Giulietta Masina, inocența cu haz înduioșător, luminozitate și profunzime); ea e cea care imprimă filmului o coloratură sentimentală specială, de o
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
și sigure totodată. Se înfruptă din zbuciumul lui Iov, pîndind clipa cedării. Regizorul înscrie și acest spectacol în suita experimentelor sale din spațiul non-verbalului, al teatrului-gest. La baza construcției stă un scenariu, cuvîntul, deci, iar în spectacol, corpul poate deveni principalul emițător al mesajului, dincolo de replica propriu-zisă. Performanța de la Sibiu vine și din "experimentul Râlea", care a acceptat provocarea de a proba și altfel de mijloace actoricești și de expresie. El își însoțește replicile de un comentariu gestual și corporal susținut
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
tineri din Regat ca și din Transilvania și-au încercat norocul traversînd Oceanul Atlantic pentru a strînge banii necesari întemeierii unei gospodării ori construirii unei case. Unii s-au întors, alții au rămas. În Băileștii Doljului, ne încredințează Gabriel Stănescu, strada principală este garnisită cu un impunător șir de case de cărămidă cărora localnicii le spun și acum "americane". La Cleveland, la Chicago și Detroit se păstrează străzi întregi locuite de românii din diverse generații. După instaurarea, la noi, a regimului comunist
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
văzut că autenticitatea e, în mentalitatea lui Eugene Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie, el concepe istoria ca pe o devalorizare și
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
ar fi fost cu putință fără de magiile însemnărilor, pe stâncă, piei, vegetale, nu mai puțin complexe. Începând cu nodurile incașilor, Quippusurile, sforile înnodate din loc în loc și de care atârnă alte sforicele mai mici și felurit colorate, prinse de sfoara principală și care era calculatorul vremii, dacă voiți. Dacă lectura va lâncezi, puteți să săriți rândurile până la capitolul IX, pagina 233, intitulat Reglementările, unde veți întâlni și o istorie picantă a cenzurii... Se va afla că în Enciclopedia lui Diderot cenzura
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
reîmprospătat trupa, folosind totuși un mod asupra căruia eu am serioase rezerve, au reușit chiar să-l convingă pe Mihai Mănuțiu să vină și să monteze Intrusa, se află în discuții avansate cu Alexandru Dabija, semn că sunt conștienți că principalul motiv al slabelor performanțe artistice anterioare a fost calitatea profesională îndoielnică a regizorilor care au lucrat la Oradea. E apoi evident că noua echipă managerială e nemulțumită de relația nu tocmai caldă dintre Teatru și comunitatea locală și e în
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
pe lângă", "contra", iar "ode" înseamnă "cântec". Îmi asum riscul de a fi acuzat de teribilisme filologice și adaug că la origine parodie avea trei accepțiuni diferite - a cânta fals, a cânta în contratimp, a cânta pe alt ton. Or, hiba principală a spectacolului orădean e tocmai aceea că la nivel ideatic și vizual se află în flagrantă contradicție cu textul shakespearian. Grația cristalin-duioasă ce individualizează piesa a fost sacrificată în favoarea unor tonuri violente, a unei durități ce se reclamă a fi
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
cuvinte de argou. Asta dacă nu cumva Shakespeare a scris Visul... în limba română. Theseu ne apare la început asemenea unui comandant militar aflat în scaun cu rotile, iar Hippolyte e înveșmântată asemenea unei dresoare de circ. Oberon, a cărui principală sarcină ar fi aceea de a pune ordine în pasiunile amoroase și de a califica poveștile de iubire, e asemenea unui șef de clan mafiot, un dark angel, gesturile și intonațiile sale fiind mereu amenințătoare. Într-o primă secvență, Lysander
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
persoane sărite de o anumită vîrstă, mă cazez, mă spăl, mă schimb, mă duc la teatru, văd două spectacole, mănînc ceva și mă culc. A doua zi, 8 Martie. Orașul în sărbătoare. Fulguia ușor, glasul lui Adamo răsuna pe strada principală destul de tulburător. "Tombe la neige...". Eu nu plîng, pentru că nu aștept pe nimeni. Mă pregătesc să plec spre Sibiu. Aș vrea, înainte, să beau o cafea în restaurantul hotelului. Nu e chip. Se pregătesc mese festive. Peste cîteva ore se
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
să merg pe acea linie subțire dintre rîs și plîns, să găsesc într-o dramă situații comice și într-o comedie situații dramatice"; exercițiul de echilibristică în sine i-a reușit; filmul, mai puțin! Punctul de atracție major e interpreta principală, Audrey Tautou, inubliabila Amélie, acum într-un rol "care mi se aseamănă cel mai mult", declară actrița. Așadar, un film cu o fată fermecătoare; dar oricît de fermecătoare ar fi fata, ea nu poate transforma un film mic într-unul
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
Mariana Neț Nu putem fi în permanență personaje principale nici măcar în actele din propria-ne viață; încă mai puțin, din viața altora. Am fi proști și paranoici, dacă măcar ne-am dori-o. Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau doar
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
de a pune în valoare, prin multiplele teme abordate, valențele francofoniei în domeniul cooperării universitare. Invitate la această manifestare sunt 47 de universități din țări precum Franța, Belgia, Elveția, Canada, Grecia, Portugalia, Bulgaria, partenere ale universităților ieșene. Sunt invitați rectorii principalelor universități din Europa Centrală și Orientală, și anume din România, Turcia, Mecedonia, Bulgaria, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Albania. Mai bine de două sute de cadre universitare din România și țările menționate vor fi prezente la manifestare, alături de sute de studenți și profesori
Zilele francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14154_a_15479]
-
un "Spațiu de informare" asupra întreprinderilor franco-române, cu standuri ale acestora, și întrunirea asociațiilor studenților francofoni din România, inițiată de Asociația Studenților Francofoni din Iași și de Centrul Cultural Francez. Urmare a unui deziderat de veritabilă coerență, forumul constituie aspectul principal al unui ansamblu de manifestări denumit "", ce se derulează în toată luna martie.
Zilele francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14154_a_15479]
-
cercuri/ În mijloc cercul s-a închis de tot/ Corola pe deasupra lor murind/ Din miezul punctului ivită..."), alături de locuri comune și naivități poetice ("noaptea nepereche", "slavă" pentru cer, dar în "Mă înalț din cînd în cînd în slavă" cuvîntul este principalul vinovat de efectul de umor involuntar) sau invenții lexicale nefericite: "onduleuri", "frăgezinda", "odihninde", "spirala flăcărîndă" etc. Sintaxa, zona limbii cel mai greu încercată într-o astfel de poezie, se încurcă iremediabil sau se dezagregă: "Vîntul îi vede ovali mai departe
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
farfurioarele (excesul de diminutive nu poate fi evitat, orice ar pretinde stiliștii), precum și poziția scaunului..." (p. 307). Altminteri textul este împănat cu citate directe sau aluzive din literatura epocii (dar și din clasicii literaturii române), iar la nivelul construcției modelul principal pare a fi proza lui Thomas Mann. Chiar dacă nu se bucură întotdeauna de reputația pe care o merită, (faptul că trăiește în Israel ar putea fi o cauză a uitării sale atunci cînd se discută problematica romanului românesc actual) Virgil
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
lui Kertész: mai întîi moartea tatălui, deportat și el, apoi faptul de a fi privat de o locuință, de a rămîne fără serviciu, de a resimți eșecul mariajului legat de modul său de a-și concepe viața și opera (tema principală a romanului autobiografic Kaddish pentru copilul nenăscut), pe scurt, prin faptul de a se simți singur pe lume. Nu-i rămîne decît lumea sa interioară care a prins formă în roman, și pentru care este în același timp și părinte
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
l-a făcut pe autor să spună această frază care la prima vedere pare ofensatoare: "aș vrea să mai trăiesc puțin în acest frumos lagăr de concentrare". Identitate și creație literară Sunt extrem de dificil de descris, pe calea criticii literare, principalele concepte estetice care formează fondul însuși al gîndirii lui Imre Kertész. De altfel, el numește Auschwitz-ul "o transcendență străină și inabordabilă." Începe prin a mărturisi, ca un fel de scuză: "Exercit o anume influență asupra celorlalți și totuși nu știu
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
și temeinică activitate în domeniul respectiv. Din păcate, pentru mine, în materie de regie de film, faptele s-au oprit aici. Imediat după Pădurea urma să fac un film cu un subiect minunat. E vorba de Baltagul, avînd-o ca interpretă principală pe Anna Magnani [...] Apoi a urmat o propunere [...] după capodopera shakespeareană Visul unei nopți de vară [...] Nici cu Furtuna, tot după Shakespeare, n-am găsit receptivitatea necesară. Ambele au fost considerate ca fiind premature pentru cinematografia românească, deși cred că
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]