104,850 matches
-
îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă ca Gălățanu și Ioan Es Pop și câteva comentarii la adresa lui Augustin Ioan, dar, cu siguranță, au fost mulți alții. Deși avea și cenaclul idiosincraziile și partizanatele lui, pentru că, în principiu, nu te iei de "ai tăi", chiar dacă au o zi proastă, la Martin cei care citeau erau executați de cele mai multe ori fără răutate, atât cât îmi aduc aminte acum, plătind tributul datorat nostalgiei și distanței în timp. Era mai mult
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
tare frumos ca mort: purta costum armani, ceas de aur, inele și brățări, ș-un lanț greu de care nu se despărțea niciodată și l-au acoperit cu bănet, aveau de unde, a rămas avere babană după el. Asculta de un principiu vinetu dinamo: toate ca toate, orice porcărie e îngăduită, dar să nu facă moarte de om! Culmea ironiei, cât a trăit a reușit să respecte porunca asta, dar după ce a trecut pe lumea cealaltă, nu. S-a întâmplat așa: un
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
secunde 2); precizare: la televiziune submultiplii secundei sunt minutele... Și astfel a început bejenia distinșilor demnitari spre “dulcele târg”, via Focșani, având și scopul nemărturisit al spulberării credinței multor pesimiști cum că ei n-ar fi în stare să aplice principiul caragialian “pupat Piața Independenți” dacă interesele de imagine electorală o cereau. Culmea e că, peste toate, plutea elegant, și dezinteresat ?, dorința să-i convingă de acest adevăr pe răzeșii de pe cele două maluri ale Milcovului (secat acum “dintr-o sorbire
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
deja s-a perimat în așteptarea modei retro. Mai sînt niște retușuri de făcut la aprecierea muncii profesorilor - de pildă, după ideea deja enunțată de a le judeca performanțele acestora în funcție de performanțele elevilor lor, după binecunoscutul, vreme de decenii înduratul principiu „primești clase bune, ești profesor emerit”. Ar mai fi de făcut un pic de disciplină în rîndul experților educaționali - cei care se ocupă de curriculum, evaluare, aprobarea manualelor, formarea cadrelor didactice etc. - strîngînd laolaltă, așa cum ne anunță oficialitățile că se
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
în parte, cât și în sensul perfectei egalități a unui poem cu alt poem. Prin urmare, nu ar fi cu nimic mai îndreptățit să fie ales din serie unul în detrimentul altuia, ca mai reprezentativ. Poezia lui Mircea Ivănescu este, în principiu, neantologabilă. Pare că logica internă a actului de creație nu ar îngădui selecția. Teoretic, nu se poate, dar practic, trebuie și se poate. Timp de trei decenii, de la debutul său în 1968 cu volumul versuri (așa își va scrie consecvent
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
au același cod al onoarei, dar pe cît posibil deasupra lor, fiindcă are sînge în el. Pentru că a pornit de jos și a agonisit și el cum a putut, îi plac numai legile pe care nu le-a călcat. În principiu, însă, e legalist și crede în Dumnezeu din superstiție. Dacă legile n-ar fi respectate de ceilalți, ce halviță ar mai avea el cînd le calcă? Iar bunul Dumnezeu, drăguțul, pe el l-a luat în ochi de bine, ca
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
bloc, ci chiar acel portret pe care nu îl vinde. În preambulul scenei, am aflat de la Charles Surface însuși (care-i spune unchiului deghizat în telal sau colecționar) că portretele sînt, toate, reprezentări fidele, netrucate, ale strămoșilor. Credincios, volens-nolens, acestui principiu - și deci propriului său portret pe care nu poate să-l cumpere (de fapt, în acest fel, neputînd să își „cumpere” nepotul ce vinde portretele, Sir Oliver va renunța la deghizări, asigurînd un happy ending intrigii și intrigilor. Portrait oblige
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
catedră a conferențiarului Beuran. * Tot în Adevărul vedem, pe două pagini de ziar, un uriaș sondaj de opinie făcut de Institutul de Sociologie și Opinie Publică al Fundației “România de Mîine”. Sondajul e comentat însă tot de realizatorii săi, potrivit principiului “noi centrăm, noi dăm cu capul.” Mai știind cum sunt tratate sondajele de opinie în Adevărul, Cronicarul și-a dat seama că e vorba de o afacere publicitară. Dar cititorul obișnuit de unde să știe că acest sondaj nu e marea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
clădirea era în litigiu, fiind revendicată de foștii proprietari”. După cum ne spune tot Evenimentul zilei, această privatizare “ar putea aduce din nou România în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului”. Altfel spus, dacă această privatizare se va dovedi făcută fără respectarea principiului proprietății, vom plăti și pentru ea, din bani publici, ca și pentru alte imobile care au fost vîndute ignorînd că aveau proprietari de drept. * Săptămîna trecută vă semnalam că există preoți care fac politică în PRM. În această săptămînă aflăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
și două provocări culturale, asupra cărora poposesc adeseori în momentele de căutare interioară. Liniștită. Regăsirea, uneori, a sinelui sau cu sinele, poate produce clipa de înțelegere a fragmentelor din parcursul dat. Credința absolută, și nu doar cea religioasă, într-un principiu, într-o idee, într-un om, face parte, la urma urmelor, din sublimul existențial. Cele două spectacole amintite multiplică fețe ale suferinței, ale patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt, a plății pe care o facem pentru opțiuni, pentru
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
poezie pur denotativă și orice îndepărtare de acest imperativ care contrazice însăși esența poeziei (cea mai firavă urmă de ambiguitate sau de pretinsă obscuritate) îl putea transforma pe poetul respectiv într-un „dușman al poporului”. Instaurarea cu entuziasm bezmetic a principiului inteligibilității a dus la o epurare pe scară largă a tot ceea ce ținea de chiar substanța literaturii autentice și la intrarea într-o fundătură a completei uniformizări și clișeizări. Or, spune Eugen Negrici, „nu acesta era rolul acordat de partid
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
a absurdului, poate face din nou cititorul și critica literară să pună sub semnul întrebării veridicitatea “reală” a interviurilor și neimixtiunea autorului în presupusa “bandă de magnetofon”. Problema “realității” Biografiilor comune se poate dezbate aici pe două direcții esențiale, în principiu autonome, dar, în fapt, inseparabile: în materie de “voce” publică și “ecou” textual. Din nefericire, alăturarea lor tinde, încă o dată, să descurajeze orice inițiativă taxonomică și orice diagnostic critic tranșant. Combinația permanentă de primitivism (al exprimării individuale -specifice “vocii” publice
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
criză gravă Senatul alegea un dictator care era înzestrat cu puteri depline pentru rezolvarea ei; dictatura era limitată în timp: ea înceta odată cu rezolvarea crizei și în nici un caz nu putea depăși șase luni; pentru a salva măcar în aparență principiul colegialității, una din caractersticile fudamentale ale sistemului roman, dictatorului i-a fost asociat un “magister equitum” (comandant al cavaleriei) care, spre deosebire de magistraturile normale, era într-o poziție inferioară dictatorului. Așadar, Caesar, preluând dictatura, nu a încălcat Constituția romană; gestul anticonstituțional
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
monopolul american mondial. „Militarismul demonstrativ” actual este singurul răspuns al SUA, eșecul „imperiului” fiind - în consecință - inevitabil. Șahul planetar, susține Todd, trebuie să se termine printr-un pat, lăsând locul unei lumi complexe, de metanațiuni, amenințată - este drept, de triumful principiului oligarhic. Eseul lui Emmanuel Todd este fascinant și, la prima vedere, convingător. Nu numai argumentele teoretice, ci și datele statistice par a îi da dreptate. Căderea dolarului față de euro ori apropierea Rusiei de Europa și lipsa de dovezi în cazul
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
prin laicitate paradoxală, celibat, castitate, pauperitate și ascultare față de papă. Petre Pandrea știe prea bine că nu ar putea respecta nici pe departe aceste condiții în litera lor monastică, dar îl atrag spre acest model îndeosebi absența izolării, implicarea morală, principiul activ de prezență „în mijlocul lumii zgomotoase, chiar și în toiul celor mai aprige bătălii”, exigențe aflate la antipodul mentalității ortodoxe, construită pe prea multă pasivitate și resemnare. Petre Pandrea este un vitalist prin excelență, un spirit dinamic, răzvrătit și bătăios
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
lipsiți de prea multă inteligență și imaginație, nu știu să foreze cunoașterea, să priceapă ce se întâmplă de fapt. Și le place să trăiască mai ales în trecut, unde totul se întâlnește de-a gata, explicat, clasificat, de alții, de la principiul lui Arhimede, să zicem, până la Miles romanus vârând paloșul în grec... Sau - nu citez, reproduc ideea. Anume că, în țările cu o cultură și civilizație mai mici, te simți întotdeauna mai liber, chiar și la Tombuctu... Întrucât acolo... ai unde
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
lumea din același punct: îi resping cu egală virulență pe „detractorii” lui Eminescu (din celebrul număr al Dilemei) și climatul „(sub)cultural” actual, lipsit de adevăratele valori, cred în autonomia esteticului și-n kantiana lege morală din fiecare. Credința în principiul moral e ceea ce o animă de altminteri permanent pe Ileana Mălăncioiu, în numele căruia condamnă și vituperează deopotrivă pe corifeii reciclați ai comunismului și pe susținătorii „adevăratei Revoluții” (cum numește victoria în alegerile din 1996 a Opoziției anticomuniste). Și-i cad victimă
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
metrou Tuileries „Hai vino iar în gară noastră mică” și „L’été indien”; după ce a executat excelent o Fugă de Bach la acordeon, l-am ascultat pe un țigănuș de 11-12 ani explicandu-i une doamne, într-o franceză onorabilă, principiul acordeonului; * dar i-am auzit și certandu-se în gura mare, cu înjurăturile neaoșe aferente, care să ia traseul Charles de Gaulle-Étoile și care Bastilia; * orice francez care merge cu metroul mai mult de trei stații scoate din geantă o
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
reprezentînd lucrurile care trebuie făcute ca fiind plasate pe o listă imaginară, bifarea metaforică semnifică rezolvarea lor rapidă și superficială, „așa, ca să fie”. A bifa intră astfel în seria cuvintelor ironice care denumesc acțiuni din sfera „formelor fără fond”, a principiului „repede și prost”: lucrul de mîntuială, expedierea, fușereala, rasoleala etc. De fapt, a bifa se folosește în prezent foarte mult (inclusiv în mediile electronice), pentru a indica modul de alegere a unei opțiuni din mai multe: de la testele-grilă pînă la
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
de episoadele caritabile de sezon ale serialelor de televiziune), chiar dacă în cele ce urmează subiectul va fi doar schițat. Limbajul jurnalistic, cel politic, registrul colocvial nu pot să evite o temă permanentă și - la noi - resimțită ca foarte acută. În principiu, ar merita văzut care sînt conotațiile afective și judecățile evaluative pe care se bazează în discursul public actual selecția termenilor. Baza ideologică a alegerii poate fi diferită și nu întotdeauna explicită: săracul-destinat, săracul-vinovat, săracul-victimă; bogatul-norocos, bogatul-merituos sau cel criminal. O
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
și Delavrancea, face o referire la Derrida și Epstein, își amintește de Valéry, Keats, Barbu sau Rubén Darío, vorbeste de Horațiu și Freud, pentru că apoi să facă un salt la Goya sau la Păstorel Teodoreanu. Iar aceștia sunt doar câțiva! Principiul este acela nărăvaș al bulgărelui de zăpadă rostogolit cu grație pe niște câmpuri, numai că aici nu e vorba de umor, ci de amorul absolut față de poezie care îl inspiră în prestidigitația cu versurile poeziei lumii, din toate timpurile și
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
nenumărate relații”. Catalogul e o carte alcătuită din cărți deja existente. Mai mult decât oricare altă carte, catalogul e inepuizabil prin preluarea automată a câmpului de posibile relații ale fiecărei scrieri pe care o menționează între aceleași coperte. Așadar, cum principiul combinatoriu al variațiunilor nelimitate presupune diferențierea chiar și printr-o virgulă, catalogul Bibliotecii nu poate fi perfect identic cu Biblioteca însăși - chiar dacă este imaginea ei prin totalitatea versiunilor - întrucât formula lui structurală este enumerativă, depozitară, de reproducere în stil inventar
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
jocuri de oglinzi, castele de nisip. Simbolul poate decripta ceva, poate sugera o pistă de interpretare, dar poate afirma în același timp și imposibilitatea denotației. Din aceste motive, cel mai reușit labirint al lui Borges are la baza lui, ca principiu, tocmai structura psihologică umană a cititorului care nu poate crede cu nici un chip în absența sensului chiar și atunci, mai ales atunci când el nu este promis. Borges nu spune mai mult prin simboluri decât o face lăsându-ne să vedem
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărți, unde obsesia este alta!) este dacă și cum a fost înțeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile și tăceau. Așa că au rămas filosofi unii dintre ei, vorba cunoscută. Deasupra paginii cu spovedania dlui Agopian, o fotografie recentă a scriitorului: gură strînsă într-un rictus de dispreț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
să devină membre ale UE a fost aceea că evoluțiile democratice din aceste țări nu mai justifică existența unui post de radio care a emis vreme de decenii pentru ascultători de dincolo de cortina de fier. Argument solid, fără discuție. În principiu, cu o presă și cu o mass-media internă liberă, aceste țări nu mai au nevoie de „Europa liberă”. România, Bulgaria sau țările baltice n-au de ce să mai apeleze la vocea unei lumi din care aproape fac parte. Nu pot
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]