2,775 matches
-
spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea face câte un ocol larg, pentru a-și atinge ținta, zise Veniero, absorbit În contemplarea propriului său pahar. O vedem că o ia la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era la curent. Însă expresiile lor rămâneau imperturbabile. Numai Veniero reacționă la aflarea veștii. — Doi meșteri din Como? — Apoi, locul acesta nu va mai fi același, atunci când și frumusețea Îl va părăsi, zise Augustino, ca și când n-ar fi auzit cuvintele priorului. Nu ai aflat că divina Antilia pleacă de la Florența? Dante țâșni În picioare. — Dansatoarea? Sunteți siguri? Întrebă cu un glas curmat de emoție. Apoi Își mușcă buzele de mânie că le confirmase celorlalți opinia privitoare la sentimentele sale. — Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun a căpeteniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bestie? Ce poți ști despre ceea ce se agită chiar sub pământul pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi trebuit să Îl convingă și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori? Își reținu anevoie mâna, care se ridicase deja asupra feței Înroșite a omului. Dar neliniște creștea și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă mai apoi se răsuci și reîncepu să alerge spre ținta lui. Nu pot, prietene. Am o Întâlnire cu vinovăția, strigă În timp ce se Îndepărta fără să se Întoarcă. Ați fi făcut mai bine să beți vinul acela, dumneata și ceilalți priori. Acum ați visa, În loc să trebuiască să vă treziți. Între timp apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În arbaletă. Se aplecă Într-un genunchi țintind cu grijă spre spinarea lui Dante, care se Îndepărta. Mâna lui Cecco Angiolieri Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
față, și se pregăti să administreze lovitura de picior ghibelină. Celălalt, intuindu-i mișcarea, Își schimbă tactica pe neașteptate: ridică brațele până În dreptul pieptului arătându-i palmele și se opri, dându-i parcă de Înțeles că era Încă momentul cuvintelor. Priorul acceptă răgazul tacit ce i se oferea. La rândul său, făcu un pas Înapoi, adoptând o atitudine relaxată. În realitate, se blestema singur pentru că se lăsase copleșit de elanul cunoașterii, ducându-se acolo dezarmat și neînsoțit. Nimeni nu știa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna lui, trupul lui Veniero zvâcnea vlăguit. Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe care mi-o propui? zise priorul după o clipă de tăcere, fluturând foile pe care le strângea În pumn. Fiindcă Înțelegi durerea. Nu te vei năpusti asupra cuiva pe care l-ai Învins, murmură venețianul, după care se ridică de jos cu o smucire nervoasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
următorilor 50 de ani: până în 2035, va lua sfârșit dominația imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor săi; apoi, unul după altul, se vor năpusti asupra noastră trei valuri succesive ale viitorimii: hiperimperiul, hiperconflictul, hiperdemocrația. Două dintre ele a priori pustiitoare. Cel de-al treilea a priori imposibil. Fără îndoială că aceste trei ipostaze ale viitorului se vor împleti: de fapt, ele se împletesc deja. Cred în victoria hiperdemocrației, cam prin 2060, ca formă superioară de organizare a omenirii, expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lua sfârșit dominația imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor săi; apoi, unul după altul, se vor năpusti asupra noastră trei valuri succesive ale viitorimii: hiperimperiul, hiperconflictul, hiperdemocrația. Două dintre ele a priori pustiitoare. Cel de-al treilea a priori imposibil. Fără îndoială că aceste trei ipostaze ale viitorului se vor împleti: de fapt, ele se împletesc deja. Cred în victoria hiperdemocrației, cam prin 2060, ca formă superioară de organizare a omenirii, expresie ultimă a motorului Istoriei: libertatea. * * * Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
extremă a libertății, iar limita ei va consta în teama de a nu putea respecta normele. Transparența va deveni o obligație: toți cei care vor fi tentați să-și ascundă apartenențele, apucăturile, starea sănătății sau nivelul formației vor fi a priori suspecți. Creșterea longevității va aduce puterea în mâinile celor vârstnici, iar aceștia vor alege să se îndatoreze din ce în ce mai mult. Statul va intra într-un fel de eclipsă, lăsând întreprinderile și orașele în prim-plan. Hipernomazii vor conduce un imperiu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
inimi” și statuând condiția altor învinși. Istoria trecutului va ajuta la trasarea contururilor acestui viitor, la punerea în evidență a pericolelor, tocmai pentru a le putea controla. 3. Sfârșitul imperiului americantc "3. Sfârșitul imperiului american" Aici începe istoria viitorului, a priori imprevizibilă: parametrii care pot să-l influențeze sunt extrem de numeroși; o mulțime de coincidențe pot transforma un incident local într-un episod la nivel planetar fericit sau nefericit; numeroși actori vor avea fiecare cuvântul lor de spus în geopolitică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vor strădui să producă puțin timp prelungind durata vieții. Vor miza pe o durată medie de 120 de ani, combinând-o cu o săptămână de lucru de 25 de ore. Pentru a merge mai departe, vor trebui forțate bariere a priori de netrecut, reducând timpul necesar unor funcții inerente vieții, cum ar fi: nașterea, somnul, învățătura, îngrijirile, iubirea și luarea unei decizii. De exemplu, va trebui imaginată zămislirea unui copil în mai puțin de nouă luni; el va trebui să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
înaltele comandamente își asumau responsabilitatea, sub cuvânt de onoare, de a nu ezita când avea să sosească momentul de a lua hotărâri, atunci serviciile secrete își vor lua sarcina de a crea focare de agitație adecvate, care vor justifica a priori severitatea unei represiuni pe care guvernul, cu generozitate, a dorit, prin toate mijloacele pacifice și, se repetă cuvântul, persuasive, s-o evite. Insurgenții nu vor putea să vină după aceea cu plângeri, asta au vrut, asta au avut. Când ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului, Încercând să Își desprindă Încălțările din apă și noroi. Cu o grimasă de dezgust, Își smulse de pe pulpă o lipitoare, azvârlind-o cât colo. În locul unde ventuza mușcase din carne, un pârâiaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la cai, porunci Dante când văzu cum flăcările Începeau să atace chila navei. În timp ce se Îndepărtau, din Înaltul dunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urmări puțin grupul din priviri, apoi Încălecă din nou. - Unde trebuie să descărcăm daravera? Întrebă bargello după ce parcurseseră vreo sută de pași prin cetate, de parcă de abia aștepta să se descotorosească de Încărcătura aceea de hârburi. - Însoțește-mă până la Palatul priorilor, la San Piero. Sacul să i-l predai meșterului Alberto, lombardul care ține o prăvălie la Santa Maria. Să aibă grijă de el ca de ochii din cap. Eu voi trece mâine pe la el. Claustrul de la San Piero era luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strălucea peste acoperișul edificiului. Poetul intră În zona aflată Încă În umbră, unde se găsea scara ce ducea la etajul chiliilor. Abia Începuse să urce când peste el dădu cineva care cobora vertiginos. Era o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva, dar se abținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gloată, sprijinit din spate de un mic grup de soldați, tot uitându-se În stânga și În dreapta. - Messer Durante, Îl apostrofă când Îl zări. Mi s-a spus că te voi găsi aici! - De unde atâta dorință de a mă vedea? replică priorul, trecând instinctiv În defensivă. - E nevoie de domnia ta la hanul Îngerului. E un mort. Dante Își plecă fruntea, strângând din pumni și din pleoape pentru a-și Înfrânge amețeala care punea stăpânire pe el. Inima Începuse să Îi bată nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei disprețuitor. - Ocupă-te domnia ta... eu sunt istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare spre Arrigo, care, din discreție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și hanul trebuie să le fi aparținut, cândva. Era una din morile lor, iar turnul era un depozit, Înainte să fi fost transformat Într-un loc de popas pentru pelerini. Iarăși familia Cavalcanti. Și iarăși sentimentul acela perfid de vinovăție. Priorul scutură din umeri, pentru a se elibera, și se concentră din nou asupra hanului. Blazonul reprezenta un Înger cu aripile larg deschise. O mână necunoscută acoperise cu un strat de culoare ceva scris după cuvântul „Înger”. Dar timpul și intemperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat cu cărbune pe pergament. Capul Îndoit părea să se fi Întors cu fața către trupul de care Începuse să se desprindă. Priorul fu nevoit să Își Învingă o amețeală neașteptată, Înainte ca ochii săi să se hotărască Încotro să privească, Înspre care dintre cele două părți ale mortului, care parcă se priveau În oglindă. Trupul purta veșminte de bună calitate, observă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]