376 matches
-
să vor aduci în oraș cu această închipuire, adecă: de la obârșia pornitoare, pân la locul de unde să vor împărți spre revărsare în oraș, să să aducă cu cheltuiala Casăi, iar de la locul împărțirei pân la deosebitele cișmele, câtă apă va prisosi piste trebuința obștii, atât în târg, cât și în mahalale, să să aducă cu cheltuiala particularnicilor care vor voi a avè apă și care vor voi a-și mai adăogi pe acele care mai au."30 Cum în aceeași vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Loghi sau Kimon, nu putem distinge, dă tabloului pe care îl crede cel mai genial, o înfățișare teatrală. Rama uriașă se odihnește pe o scenă cât tabloul de mare, construită cu toată arta secession-ului de tâmplărie. La fiece ramă prisosește o bucată pe care autorul a scris oarece, în latinește sau în elinește, cu pirogravură. La confecționarea cadrului, domnul Kimon Loghi epuizează toate mijloacele de vitrină ale magazinelor de ghete și pălării, se cheltuiește în luxul inutil și prostesc al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
el devine mai puternic în detrimentul condiției sale de om. Este el om? Nu, este croitor, este pictor, este muzician, este scrib, cum sînt și eu [...]. Specializarea v-a înșfăcat cu mîna ei de fier, a distrus atîtea meserii care îi prisoseau, v-a înțepenit în fața mesei de lucru, pentru a nu va mai putea ridica de la ea81. "Să fie sărbători, dați-i zile de sărbătoare, se roagă Michelet. Dați-i acestui popor pîinea cea adevărată, hrana morală ce-1 va sprijini
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că ceea ce numim "chemarea" preoției sale nu e o pură invenție, așa cum au socotit-o majoritatea criticilor. Pentru a fi preot trebuie ca sufletul să ți fie binecuvântat din belșug cu bunătate, blândețe și iertare, iar la Ion Creangă acestea prisoseau. Faptul că a urmat o carieră clericală nu se motivează doar prin dorința aprigă a mamei, Smaranda Creangă, ce voia cu orice preț să-și vadă băiatul preot. Este vorba de mai mult decât atât, căci, ajuns la o vârstă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
p. 123, r. 5 6: „știu că am tras o durdură bună căutându-te” frica de a nu îndeplini o sarcină poate fi uneori foarte puternică, motivantă; r. 13 15: „tot omul are un dar și un amar; și unde prisosește darul nu se mai bagă în samă amarul " binele și răul sunt coprezente în viața omului, însă concentrarea asupra binelui duce la neglijarea, chiar anihilarea răului; p. 126, r. 18 19: „Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost răi, tu ni
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
moment dat, într un anumit context, Isus spune: ,,adevărat vă zic vouă că această femeie care a da t cei doi bănuți pe care-i avea, a dat mai mult decât cel care dă o pungă din banii care-i prisosesc! “ Din acest punct de vedere, gestul bogatului car e d in banii oricum luați de la alții, mai dă cu mare tam-tam câte ceva săracilor, nu înseamnă mai nimic! Dar să trăiască decent și să și folosească averea în folosul oamenilor (de la
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
acetic, α-cetoglutaric și oxalacetic sunt metabolizați în ciclul de reacții Krebs (al acizilor tricarboxilici) până la apă și dioxid de carbon, eliberându-se restul de 2/3 de energie. Energia produsă în celule este utilizată pentru desfășurarea activităților acestora iar ce prisosește este înmagazinat în legăturile chimice fosfat macroergice ai unor compuși din mitocondrii. Principalii compuși ce conțin legături fosfat macroergice sunt: acidul adenozin trifosforic (ATP), prezent în toate celulele, creatinfosfatul (CF), prezent în mușchi, tioesterii (cel mai răspândit tioester este coenzima
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și și-a mortificat trupul prin vegheri și posturi. Preferând sărăcia voluntară, se hotărî să nu posede absolut nimic, nici măcar hrana pentru trup, dacă nu ar fi primi-o ca pomană de la credincioși din caritate. Iar în cazul în care prisosea ceva la masa sa atât de săracă, împărțea totul săracilor, fără să păstreze nimic pentru ziua următoare. În timpul nopții, dormea îmbrăcat și avea drept saltea niște stuf, iar ca pernă, un sac; era bucuros să se învelească pe timpul nopții doar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se poate bănui în ce alte credințe s-a învăluit. Observația mi se pare exactă, dar nu trebuie generalizată. Ea nu se referă decît la religiile de tip mistere. Acestea nu se disting prin forme narative consemnabile în scriere. Le prisosește elementul gestual, însă el nu iese niciodată la suprafață peste vreme; deci nu se transmite generațiilor, pentru că limbajul gestual aparține unui grup restrîns de inițiați, care are interes să păstreze tăcere. Biografia lui Zeus (a lui Apolo, a Afroditei, etc.
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
niște pantaloni pe măsură, iar ca încălțăminte, aveam o cizmă 40 și alta 44. Urma ca, ulterior, să “completăm” tot ce ne trebuie - în armată “a completa” înseamnă a fura ce-ți trebuie și a lăsa în loc ceea ce-ți prisosește - încât, până la urmă, mai așa, mai de la magazie, ajungeai să te faci om. Altfel, erai considerat prost răcan și luat ca atare și chiar puteai să ai necazuri mai târziu. ...Am făcut doi ani de armată. După un an, într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se dorește ca străinii să se ocupe de ele. Se procedează în această privință precum avarul din fabulă. În pofida netezimii naturale a solului, nu există decât tronsoane de drum; nici drumuri vicinale, nici poduri, nici căi ferate. Deși materiile prime prisosesc, nu există nici fabrici, nici manufacturi; lâna, pieile argăsite, pieile de animal, cânepa, totul iese în stare brută din porturile Dunării pentru a reintra în ele sub formă de confecții de toate felurile. Astfel, postavurile, încălțămintea, mobilele, trăsurile, hamurile, pânza
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
copitele prezentului, orice viitor dezamăgește. Viața - un zbucium între două enigme. Începi să îmbătrânești când oglinda are alte impresii decât ale tale. Longevitatea poate fi și pedeapsă. Fiecare zi e un dar de care uităm să ne bucurăm. Spațiul îmi prisosește. Cu timpul stau ceva mai rău. Trei dromaderi stresează omul : trecutul ,prezentul și viitorul. Viitorul va fi al celor care vor intui la timp ieșirea. Indiferent de vârstă, inima rămâne colivia copilăriei. În timp, unele cărți suferă un proces de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a înțeles... s-a întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaș... cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau. În timpul acesta Giulia șoptea enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fie anulate. tot ce-ți poți doridimineața de vară cu flori de liliac roșu zdrobit de bucuria gustului - cireșe coapte pun coapte, roșii cireșe ca podoabă - cercei la urechi Adăugarea explicațiilor face și ea un deserviciu sensului. Prin lămuriri care prisosesc, tot misterul poemului cu aura lui de sugestii se fleșcăiește ca un balon Înțepat. copil În lacrimi c-o sfoară ruptă-n mână zmeul luat de vânt seară de vară copilul se agită prevestirea noaptea pe maidan un duet al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Acel căruia-i spui «bunul Gonzalo»; / În barba-i lacrimi cad ca iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Acel căruia-i spui «bunul Gonzalo»; / În barba-i lacrimi cad ca iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este de axiomatic adevărat că Homo Faber se autodefinește prin muncă (deci prin producție), tot atît de adevărat este că o țară insulară precum Marea Britanie nu poate trăi decît prin comerțul maritim, importînd ceea ce îi lipsește și exportînd ceea ce îi prisosește în orice moment al istoriei sale. Între 1893-1913, procentul de creștere a comerțului exterior maritim din metropolă este, prin comparație, destul de modest. Iată cifrele pentru exporturile de materii prime: Marea Britanie 238%, Germania 243%, SUA încă numai 196%. La exporturile de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
repede, ca pe o șansă a vieții Ea este marea șansă a vieții! -Înțelepciunea. Uneori, acea înțelepciune de a nu dispera și a nu face rău când ești sărac și plin de frustrări. Alteori, să ai înțelepciunea ca, atunci când îți prisosesc toate, să nu rătăcești drumul și să o iei razna din prea mult bine, determinând și suferință în jur, ca mai apoi aducând, în schimb, tot felul de justificări logico-raționale, chipurile, cu valoare de autoritate. Unii, dorindu-și cu toată
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
suflet pur tot, numai viață tot, numai sens tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi e de prisos trupul pentru că-mi lipsește inima. Sau nu-i mai bine zis că-mi lipsește sufletul pentru că-mi prisosește trupul? Îmi ating trupul, Orfeule, mi-l pipăi, mi-l văd; dar sufletul?, unde îmi e sufletul, îl am oare? L-am simțit că-mi dă cât de cât semne de existență când am ținut-o, îmbrățișată, aici, pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exemplar pentru mine - asta înseamnă până târziu, la protestele împotriva rachetelor sovietice și americane cu rază medie de acțiune din anii ‘80, ba și mai încolo: fiindcă spre sfârșitul deceniului trecut, cu banii obținuți dintr-un premiu și care îmi prisoseau, am finanțat o fundație care să sprijine etniile roma și sinti și am dat premiului ce urmează să fie acordat la fiecare doi ani numele lui Otto Pankok. Asupra lui a planat, în perioada nazistă, interdicția de a picta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imense cum nu se mai văzuse din secolul de dinainte, cu care se ducea încet și în hurducăieli neîntrerupte, pe drumeagurile înguste, o dată la o lună după cumpărături mărunte sau de câteva ori pe an să schimbe merele ce-i prisoseau cu un țăran ce le ducea mai departe la oraș, iar grâul obținut în schimb să-l macine, la întoarcere, la singura moară pe care o cunoscuse ea și o cunoscuseră și părinții ei și care mai rezista printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unei misiuni în străinătate, s-au ațintit asupra noastră și acei ochi nechemați, dornici mai ales de senzații ieftine, întregul colectiv de la revistă devenind pentru ei, dintr-odată, un subiect asiduu de discuție, în care, așa cum se întâmplă, fabulosul a prisosit. Consider deci că lipsurilor noastre reale li s-au adăugat, din afară, și reziduuri de fabulație, acestea fiind nu numai transferate, imperceptibil, din planul ideal în cel al realității, ci și ridicate la rangul de lipsuri caracteristice întregului colectiv, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fiecare își primește plata la sfîrșitul zilei, nu în funcție de felul muncii prestate, ci de credincioșia, zelul, grija și dragostea dovedite față de stăpîn. II. După îndatoririle față de propria-i stare (între care sînt cuprinse și practicile religioase), timpul care-i va prisosi va fi ocupat de ucenicul lui Isus Cristos, astfel: a) prin lecturi pioase, atît pentru a se adînci în doctrina religioasă, cît și pentru a medita la măreția dumnezeiască, la bunătatea sa nemărginită, la atotputernicia și înțelepciunea sa; b) prin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
taci, să te rogi. Să-ți îndeplinești cu vrednicie îndatoririle față de propria-ți stare. Să înduri cu voie bună suferințele interioare și exterioare, pe care Dumnezeu ni le trimite în diferite moduri. Să taci nespunînd defectele aproapelui, neplăcerile ivite, ceea ce prisosește în laude pentru renumele tău, ca și orice vorbe deșarte. Să te rogi lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, neîncetat: să-i chemi pe Isus și Maria, să-ți ajute în ostenelile și ispitele tale, la începerea și aducerea la bun sfîrșit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
1835) Tu ești binele: nu am puterea să Te cuprind, dar Tu vorbește-mi! (23 decembrie 1835) O, Domnul meu, eu sînt făcut pentru Tine, fie să nu mă îndepărtez de Tine. O, Cristoase, dăruiește-mi din cele ce-mi prisosesc! (6 ianuarie 1836) Tu știi ce este nedesăvîrșit în mine, îndreaptă-mă! (7 ianuarie 1836) O, Doamne, Doamne, Doamne, vorbește-mi; în Tine îmi voi găsi bucuria; veșnic Te voi slăvi! O, fă-mă să vreau ceea ce-Ți place
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]