425 matches
-
să plecăm iertați. S-a îmbrățișat cu toți vecinii și toți plângeau. După ce au plecat vecinii, părea foarte obosit. Ne-a rugat, scuzându se, să-l lăsăm să se odihnească, dar ne-a făcut semn spre cele trei lumânări. Am privegheat pe rând și ne-am rugat la căpătâiul lui. Dormea ca un copil, doar respirația îi era puțin greoaie. Duminică dimineața, 10 Aprilie, s-a sculat, s-a spălat pe ochi și s-a închinat: Astăzi la Biserică nu mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Tratatul fiind semnat la Alba-Iulia la 16 noiembrie 1643, după negocieri care începuseră din 1635. Relațiile româno-suedeze datează încă de la mijlocul veacului al XIX-lea, din 1836, când Honoré Gavoudi a fost numit vremelnic îngrijitor al Consulatului Suediei ca "să privegheze supușilor acestei puteri"5. În 1851, Suedia a înființat la Galați un viceconsulat, iar în 1852 un Consulat la Brăila și un viceconsulat la București. În 1862, s-a înființat un viceconsulat la Sulina, iar în 1880, unul la Constanța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
la Alba Iulia la 16 noiembrie 1643, după negocieri care începuseră în anul 1635. În fapt, relațiile româno-suedeze datează încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, din 1836, când Honore Gavoudi a fost numit vremelnic îngrijitor al Consulatului Suediei, "ca să privegheze supușii acestei puteri"84. În anul 1851, Suedia a înființat la Galați un Viceconsulat, iar în 1852 un Consulat la Brăila și un Viceconsulat la București. În anul 1862, a fost înființat un Viceconsulat la Sulina, iar în anul 1880
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din camera ei. Două vecine bătrâne îi privegheau corpul pentru a-i ține de urât cu lumânările aprinse la căpătâi. Frații mei mai mari Mircea și Lică se întorseseră de la școală și trăseseră, ca de obicei, la bucătărie, pentru a-și potoli foamea. Dar bapțea noastră își abandonase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu indiferență la "robii" și la "oile" Tale pe care zici că le iubești? De ce?! "Tu n-ai făcut pământul din milă și iubire, Îți trebuia loc slobod, întins, de cimitire." (T. Arghezi) 18. BUNICA ȘI NEPOATA În timp ce bapțea era privegheată de cele două bătrâne care mai moțăiau, mai scăpau capul în jos, mai bolboroseau câte ceva, dar care își făceau cu maximum de competență trista lor misiune, părinții mei deja intraseră în posesia certificatului de deces al Silviei și, prin bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă... "Poți zidi o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul în care ea comentează moartea bunicului: "Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă..." Și ajung așa la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un mijloc de influență și de acțiune în statele sultanului, deveneau în timp de război grânarul care hrănea oștirile ei. Tot sub acest raport le-a privit când și-a trimis oștirile peste Prut. Acțiunea ei fiind de astă dată privegheată de Europa cu ochi geloși și fiind silită, prin moderațiunea ei, să împiedice ca această priveghere să se schimbe în dușmănie pe față, purtarea ei față de Principate a fost plină de cruțare. Le-a dat ca guvernator pe contele Pahlen
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de ocupație să fie reduse la câte 10.000 de oameni de fiecare parte, îndată ce liniștea va fi restabilită pe fruntarii. 5. Pe toată durata ocupației, fiecare Curte să urmeze a avea în Principate câte un comisar extraordinar, însărcinat să privegheze mersul treburilor și să ofere, de comun acord, Domnilor părerile și sfaturile lor, de câte ori ei ar observa oareșicare abuzuri grave sau oareșicare măsură dăunătoare liniștii țării. Zișii comisari extraordinari aveau a primi instrucțiuni identice, concertate între cele două Curți, hotărând
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
în mijlocul cărora trăiau. Iată cum evoca Mihail Sadoveanu, în amintirile despre Domnu’ Trandafir, această latură a personalității învățătorului său: Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieții din clasă erau cu monitorii. Domnu’, în grădină, priveghea la descărcarea unui car cu fân. Era foarte gospodăros și-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rânduială. (s.n.)<footnote Mihail Sadoveanu, Domnu’ Trandafir, în volumul Prietenul de la catedră, Editura Tineretului, București, 1962, p. 11. footnote> *** În cei 27
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e real, tu ( Încă) mai ești! Foșnet sfios În biserica mănăstirii Agapia. Sfinții privesc cuminți de pe pereții recent Împrospătați. Începe vecernia, iar câteva măicuțe aprind lumânările și pregătesc cele trebuincioase slujbei ce urmează. În semiîntunericul altarului se ghicește preotul, care priveghează taina ce va să vină. Întunericul e mare la Început, dar Încet-Încet se face lumină. Atât cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin. Misterul nu trebuie Întâmpinat cu emfază, ci cu parcimonie și pioșenie. Mi-a plăcut Întotdeauna această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
agriculturii", ci și prin centrele industriale, unde meseriașii se ocupă în afară de domiciliul lor, la vreo fabrică, uzină etc. Comitetele de conducere a creșelor și a sălilor de copii vor cuprinde și membri ai corpului didactic elementar, "spre a se putea priveghe la menținerea regulilor de educație și a se alcătui la finele fiecărui an școlar un raport general asupra situației serviciilor acestora". În aceste săli de copii, după modelul cărora par a fi concepute actualele case de copii, "se vor primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o trăiesc martirii, căci nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei (Gal. 2, 20). În lumina sa, martiriul dobândește un sens nou: este urmarea deplină a lui Hristos, participarea desăvârșită la mărturisirea Sa și la mântuire. Îngerii îi priveghează și Duhul Domnului e alături de ei și lucrează în ei. Din moment ce Hristos suferă în martir, acesta din urmă participă la patimile lui Hristos. El, Care suferea în ei, împlinea mari minuni. Astfel, martiriul este un gest de iubire: martirii erau
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
nuntă un dar, pentru a-i ajuta să se așeze la casa lor; părinții fetei sunt datori să-i facă zestre; nașii, ca rude spirituale, inițiază tinerii în căsătorie și îi veghează, iar finii mulțumesc nașilor prin daruri; mortul e privegheat de tot neamul; greșelile și păcatele unuia se răsfrâng asupra neamului întreg. Intimitatea are forme concrete de manifestare: neamurile își fac casele alăturate, dorm în aceeași cameră sau în același pat, mănâncă la aceeași masă și din aceeași strachină, își
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să fie numai semnalul. Era întâiul asalt respins de puterea guvernului oligarhic, dar asalt destul de puternic pentru ca forțele învingătoare să rămâie rănite și definitiv atinse.20 anul 1875 245 civică - ironizată, în parte pe nedrept, de Caragiale - era menită să privegheze la „paza ordinei“ în orașe și să asigure securitatea acestora în timp de război; în anii respectivi - aflându-se sub influența directă a liberalilor, care impuseseră crearea ei - garda orășenească constituia, totodată, o garanție a respectării libertăților burghezo-democratice. Sub guvernul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dă de Dumnezeu. Cine va vedea cerurile deschise în noaptea de Bobotează va fi drept înaintea lui Dumnezeu. Se crede că în noaptea de Sf. Paști, pe la miez de noapte, se deschide în fiecare an cerul. De aceea trebuie a priveghea în noaptea aceea, și dacă vede cineva cerul deschis, apoi va primi de la Dumnezeu tot ce ar cere. Cerul se deschide și în noaptea de Sf. Gheorghe, cînd dă putere tuturor pomilor să înflorească: nucul, salcia și toți pomii pădurilor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
membru, în seria împăraților a căror domnie dă ritm cursului istoriei. Apocalipsa reprezintă, fără îndoială, un moment de răscruce în evoluția ideii adversarului eshatologic. Didahia Ultimul capitol al Didahiei începe, într‑o manieră foarte directă, printr‑un îndemn la vigilență. „Privegheați pentru viața voastră; candelele voastre să nu se stingă, coapsele voastre să nu le descingeți, ci fiți gata, că nu știți ceasul în care Domnul nostru va veni”* (16,1). Acest îndemn este urmat de un scurt, dar tulburător scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deschide seria celor prezentate de Ieronim. . Augustin, Epistulae, CSEL 57, trad. Fr. M. Poujoulat. . „Apostolii știau cu siguranță că Domnul nu va veni în timpul vieții lor; cu toate acestea, ar putea pune cineva la îndoială faptul că s‑au aflat priveghind și ascultând conștiincios poruncile dumnezeiești, ca nu cumva Stăpânul lor, venind pe neașteptate, să‑i găsească nepregătiți?” . Cf. mai ales capitolul despre Irineu și passim. . Augustin îl vizează probabil pe Apolinarie de Laodiceea, care fixează sfârșitul lumii în 490, apud
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rock sau pop de duzină? Ce altă terapie ar putea oferi Biserica patologiilor psihice contemporane dacă nu viața comunitar-agapică, organizată cu sobrietate, bucurie și seninătate în jurul Sfintei Liturghii? Mărturisirea în „vremuri sărace”tc "Mărturisirea în „vremuri sărace”" „Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire” (Coloseni 4, 2). Desigur, pentru a redescoperi deopotrivă echilibrul și radicalitatea ortodoxiei Părinților, ar fi fost nevoie de implicarea deschisă și părintească a ierarhilor în activitățile germinale ale ASCOR-ului. Cu rare și meritorii excepții, inspirația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de o ploaie de expectorații la Cântarea României - un fel de cântare a cântărilor patriotice. Pentru a înțelege mai bine ororile acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și un leșin: deficit de glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții (Efeseni 6, 12-18). Metafora paulină a războiului poate să ușureze aici sesizarea dimensiunii ontologice din actul sacramental al mărturisirii; orice creștin botezat în numele Sfintei Treimi aparține unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contemple descurajați „urechile acului”, pot fi, iată, răscumpărați. Bogații mântuiți sunt gata să-și pună conștiința și avuția în criză. Înainte de a-L întâlni pe Iisus, ceea ce nu-i dădea pace lui Zaheu era infinita aritmetică a banilor mărunți. În loc să privegheze, inima sa suferea tortura insomniilor. Meseria îi cerea să extorcheze cât mai mult de la cei strâmtorați. Ca vameș într-un oraș de graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Calea” Lui, ci și împotrivirea lumii. Dacă este „în văzul tuturor”(Coloseni 2, 15), astfel, Mântuitorul nu cheamă la credință pentru„triumfalism”, ci numai pentru rugăciune: „Privegheați, că de-ar știstăpânul casei la care ceas din noapte vine furul, ar priveghea și n-arlăsa să-i spargă casa” (Luca 12, 36). Prin aceasta Mântuitorul aratăcă puterea celui rău este mai mare decât orice putere din lume, pecare numai Dumnezeu o poate birui, așa cum Lumina risipește în-tunericul: „Cum poate cineva să intre în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ce ai cu noi, Iisuse!” (Matei 8, 29). Dar puterea Mântuitorului de a lumina în întuneric cu căldura harului este per-manentă până la sfârșitul veacurilor, atât chemând stăruitor la priveghere pe cei ce s-au făcut părtași harului Său, când zice: „Privegheați că de-ar ști stăpânul casei la care ceas din noapte vine furul,ar priveghea și n-ar lăsa să-i spargă casa” (Matei 24, 42-43); cât și cândanunță judecata finală asupra celor ce au respins stăpânirea Sa caDomn al
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
întuneric cu căldura harului este per-manentă până la sfârșitul veacurilor, atât chemând stăruitor la priveghere pe cei ce s-au făcut părtași harului Său, când zice: „Privegheați că de-ar ști stăpânul casei la care ceas din noapte vine furul,ar priveghea și n-ar lăsa să-i spargă casa” (Matei 24, 42-43); cât și cândanunță judecata finală asupra celor ce au respins stăpânirea Sa caDomn al bucuriei zicând: „Pe acei vrăjmași ai Mei care n-au voit sădomnesc peste ei, aduceți
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]