438 matches
-
zi de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind frenetic, până a eliberat-o în sfârșit de acolo, timp în care toată scara se umpluse de vecini și muncitori îngrijorați, care stăteau ca la priveghi. Bunicuța cu apartamentul care era sursa tuturor belelelor sugerase chiar să spunem rozariul. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Ședința dvs. cu Neris Hemming a fost reprogramată pe data de 22 martie, la 14:30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din camera ei. Îi spuse apoi că făcuse de mâncare și o chemă să-i arate de unde se poate servi În caz că i se face foame pentru că el trebuia să plece, murise un om, un bătrân și ducea și el la priveghi. Ana Întrebă mecanic: — Când? — Acum, după masă, să fie două ore de când a murit! Fata Își privi ceasul și se sperie. Omul acela murise chiar atunci când ea dormise fără să vrea. Se gândi că atmosfera puternic ionizată de după ploaie, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
demult - zise bătrânul - dar, vorba aia, nici unul nu știm când ne sună ceasul. În timp ce venea cu trenul se gândise că va face În așa fel Încât să participe la toate evenimentele satului pentru a-l cunoaște cât mai bine, un priveghi era un bun prilej de studiu al mentalităților și obiceiurilor, dar nu avu curajul să-l Însoțească pe bătrân. Un fel de frică nelămurită a stăpânea; de ce se Întâmplase să ajungă În satul În care urma să fie Învățătoare, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși. 27. În osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! 28. Și, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. 29. Cine este slab, și să nu fiu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Spre gura uscată a ta ?! PĂRUL MAMEI Câte case ai uns tu, mamă, Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește ! Stăteai noaptea ca la priveghi. În părul tău, mamă, albește Sarea lacrimilor mele vechi. Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
peste el, astupându-l! Cel care îl ajuta la treabă a strigat după ajutor. Au venit sătenii și până la urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
are sens să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă enerva cel mai tare. — Pune și tu niște muzică. — Dacă pun muzică, n-o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă enerva cel mai tare. — Pune și tu niște muzică. — Dacă pun muzică, n-o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când se întorcea acasă pe trei cărări. M-a izbit și imaginea Sabinei: se îngrășase, părea buimacă și nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri pudrate cu mătreață și etalate cu dichis precar, sinistru, fără să fi fost și ele măcar odată curățate ori spălate, după dobândire, ci numai îmbrăcate și dezbrăcate periodic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vineri și am dat un tur de control, la prima oră. Am tolba plină. Vreți? Aa..., ca să nu scăpăm din vedere, la noapte ar cam fi cazul să mergem și noi la Lucică Sculă Mică, la capelă, la "Eternitatea". La priveghi. Că mâine îl înmormântează și-l pierdem. Ăsta-i marele dezavantaj al vieții: că se sfârșește, la un moment dat! lansează Nae. Cine mai vine? se interesează încet, Avocatul. Păi, dintre-ai noștri..., Bibi, Vălică Buletin, Cezărel, Iulian Apostatu', Pale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pedes apostolorum, prin Piața Anton, direct către Gara de Sud, peste pod și, într-o oră, suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă! i-o întoarce Dănuț, în silă. Ascultă, Fratele meu, ai nimerit-o expre pe a mai sintetică și mai infectă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
această oră, transpus în tripleta..." Cavalerul, Moartea și Diavolul! BEELZEBUB I Ei, da, chiar așa și este, cum te văd și cum mă vezi! întărește Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să pledez pentru el, acolo, sus... Să plecăm de-aici. Boss, tu ai grijă cu coșul. Cu Pocalul. Eu și cu Dănuț îl luăm cu noi pe Uriel. Mai trebuie să mergem într-un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o săptămână. Pe urmă, cuprins și de neputință, și de groaza mortului ce zăcea deasupra lui, și-a zis că ar fi mai cuminte să o ia cumva la sănătoasa, mai cu seamă când a văzut că a venit la priveghi Marioara, în care inima lui avea mai mare încredere. Ca să nu-l zărească cineva de pe afară, se piti după o perdea și de acolo întreba cu de-amănuntul pe Marioara asupra tuturor celor petrecute. Când auzi că țăranii au bătut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
călugărit. După foarte puțini ani, a călcat jurământul depus la călugărie, (mi-a povestit ea) și s-a întors. Mi-a spus că nu se putea odihni: se scula la ora 5 dimineața și lucra toată ziua, iar noapte făcea priveghi. Acum o văd că stă cu mâna întinsă și cerșește. A treia variantă cu dislocatul din familie era moartea și reîncarnarea într-o viață viitoare. Subconștientul meu lucra pentru dislocarea din familie, prin boală și moarte. În urma practicilor religioase, ajunsesem
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Pe fondul imaginilor transmise de la Teatrul Național, se auzea glasul său frumos, grav și liniștitor. În fața frumuseții lui m-a cuprins o melancolie deloc britanică. Tristețea de pe fața lui Mitică Popescu atîrna ca o piatră. Shakespeare era prezent la acest priveghi. Am constatat din nou că românii se pricep la moarte. O trăiesc deplin. În complexitatea, profunzimea și drama ei, românii știu ce înseamnă moartea. Românii sînt mai generoși și mai buni în moarte decît de multe ori în viață. Unde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deplin. În complexitatea, profunzimea și drama ei, românii știu ce înseamnă moartea. Românii sînt mai generoși și mai buni în moarte decît de multe ori în viață. Unde în Europa ar transmite televiziunile de știri imagini în direct ale unui priveghi timp de o jumătate de zi ? Cînd moare un om în Anglia, înmormîntarea poate avea loc o săptămînă, chiar două mai tîrziu. Deseori, omul e dus la crematoriu, nu la cimitir. Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să își
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la cimitir. Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să își stăpînească emoțiile în public. Unii consideră de bun-gust să nu vorbești despre cel plecat, ca să nu riști să stîrnești emoțiile celor apropiați. Fiind o țară majoritar protestantă, nu avem priveghiuri, nici parastase de 3, 6, 9 și 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Obiceiuri la înmormântare Că majoritatea oamenilor simpli, țăranii vârstnici din Tanacu par resemnați în fața morții. Menirea hainelor de înmormântare și a celor trebuincioase pentru ceremonie, este ca urmașii să aibă cât mai putina bătaie de cap. Începând cu serile de priveghi, cănd rudele, prietenii, și vecinii stau în jurul celui mort, arzând lumânări și vorbind despre calitățile și viața celui plecat, tot ritualul e o împăcare cu destinul. 4.Hora Printre celelalte obiceiuri se numără și hora satului. Hora începea de obicei
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
căderea în sine e interminabilă; într-o desfășurare perpetuă, solzi galbeni de frunze / unduiesc la fereastră etc. Tot aici, poeta e ușor paseistă, nostalgică, față de trecutul cu viața lui autentică, se lasă cuprinsă de sentimentul dezrădăcinării și deplânge rătăcirea contemporană: Priveghiul vieții s-a rărit în urbe / străinii stau singuri casă lângă casă / a dispărut căldura focului din urbe / și nicăieri nu te mai simți acasă. Dacă de moarte se mai ține seamă / și teama de trecut sfințește datini / la viață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stat în gaz dă, ruși sau ucrainieni, ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. Și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
O Întrebă de sănătate și ea spuse abia șoptit că acum e mai bine. De ce mai bine?, mai bine decît cînd?, fiindcă lui Carlos nici nu-i trecea prin cap că ea se gîndise În ultimele zile la moarte, la priveghi, la Înmormîntare și la toate aceste cuvinte grele ca o lespede de marmură. Arminda se Înfundase În canapeaua moale ca o saltea de puf a Mercedesului, profitînd de cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seara aceea. Nici a doua zi. A fost cuminte și și-a ținut făgăduiala de a sta cel puțin cinci ore În capela cu luminările aprinse. Ce-i drept, de fiecare dată făcea pauze tot mai mari Între răstimpurile de priveghi, dar a izbutit să completeze cele cinei ore și chiar să se simtă Îndurerat În unele momente și dacă a trebuit să depună un efort considerabil de vină era Peggy, nu Arminda, cu toate că ardea de nerăbdare să se ducă undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]