3,372 matches
-
că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre cheflii. Ravagiile din stomacul lui erau mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
veselă. Printre ei, sufletul petrecerii era domnul Goodman din Aurora, patronul care înlocuise orchestra tradițională cu o inovație modernă: pianul automat. Trebuia doar să-l înfunzi cu o monedă de nichel. Pianele mecanice sunt niște instrumente ciudate. Nu sunt o priveliște neliniștitoare clapele astea care se mișcă singure? Nu stă oare acolo un strigoi care cântă dansul? Domnul Goodman din Aurora nu-și face astfel de probleme. Domnul Goodman dansează foxtrot cu o frumoasă parteneră. Cunoscătorii apreciază c-ar semăna (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru drumeție sunt: 1. Sinaia - Cabana Vârful cu Dor - Cabana Piatra Arsă - Cabana Babele. Marcajul prezintă o bandă roșie iar timpul de mers este de 5-6 ore. Este traseul cel mai frecventat atât vara cât și iarna, prezentând locuri cu priveliște minunată spre abruptul prahovean și asupra stațiunii Sinaia. 2. Sinaia - Cabana Poiana Stânii - Cabana Piatra Arsă - Cabana Peștera - Cabana Padina. Marcajul este cu bandă albastră, iar durata parcurgerii este de circa 5 ore. Prima și ultima parte a traseului prezintă
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
parte a traseului prezintă șosea asfaltată. 3. Cabana Babele - Vârful Omu - Cabana Mălăiești - Cabana Poiana Izvoarelor. Marcajul este făcut cu bandă galbenă, iar timpul de mers este de circa 6 ore. Reprezintă unul din cele mai spectaculoase trasee ce oferă priveliști largi dinspre Vârful Omu. 4. Bușteni - Creasta Urlătorilor - Cabana Piatra Arsă - Cabana Caraiman - Cabana Babele. Marcajul este făcut cu triunghi albastru, iar timpul de mers este de circa 6-7 ore. Prezintă priveliști interesante asupra platoului Bucegi și a abruptului Caraiman
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
unul din cele mai spectaculoase trasee ce oferă priveliști largi dinspre Vârful Omu. 4. Bușteni - Creasta Urlătorilor - Cabana Piatra Arsă - Cabana Caraiman - Cabana Babele. Marcajul este făcut cu triunghi albastru, iar timpul de mers este de circa 6-7 ore. Prezintă priveliști interesante asupra platoului Bucegi și a abruptului Caraiman. 5. Bușteni - Valea Cerbului - Cabana Omu. Marcajul este realizat printr-o bandă galbenă, iar timpul de mers este de 5-6 ore. Constituie un traseu foarte pitoresc pe Valea Cerbului, cu priveliști interesante
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Prezintă priveliști interesante asupra platoului Bucegi și a abruptului Caraiman. 5. Bușteni - Valea Cerbului - Cabana Omu. Marcajul este realizat printr-o bandă galbenă, iar timpul de mers este de 5-6 ore. Constituie un traseu foarte pitoresc pe Valea Cerbului, cu priveliști interesante spre Acele Morarului și o panoramă din Vârful Omu. Evaluare 1. Definiți noțiunea de patrimoniu turistic natural. 2. Prezentați principalele elemente ale reliefului cu valoare turistică. 3. Localizați principalele regiuni cu relief carstic. 4. Enumerați cinci posibile obiective turistice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cai și la drum bun!” Spuneam că, încă din copilărie, am avut trăiri inexplicabile. Eram destul de mică, poate aveam opt, poate zece ani. În orice caz depășeam puțin servanta din bucătărie. Acest dulap este așezat exact sub geamul care are priveliște spre un munte de peste Suha, spre răsărit. Spun este așezat, pentru că, de când mă știu, numai acolo a stat și nimeni nu i-a schimbat locul vreodată în 56 de ani, decât doar pentru curățenie. Iar eu mă așezam cu coatele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cartelele de masă și le arătase unde urma să stea toata perioada concediului lor. Ce bine că este la fereastră, se bucurase Andreea, prea miroase a bucătărie... Suntem În sala de mese, a ce ai vrea să miroasă. Uite ce priveliște avem mai spusese Teia fiicei sale, care se și instalase pe un scaun cu fața spre fereastră. Admirăm peisajul și nici nu ne dăm seama ce avem În farfurii, râsese Andreea. Ce spirit critic poți avea, În acest fel, niciodată
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
este însăși fiziologia. Nu e vorba aici decât de fiziologie ca de un determinant al psihologiei, plan pe care se exercită analiza minuțioasă a feminității răvășite de dezastre interioare și configurată de tare de structură. Romanele sale nu divulgă zguduitoarea priveliște a unui adevărat „spital al amorului”, femeia fiind o bolnavă de mari febre, o martiră ce se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru a slăvi pe Dumnezeu. Dimineața devreme, întâlnești oameni la fiecare colț, căci toți pleacă la câmp, duc vitele sau oile la rând. E ceva frumos și unic, căci nu la toți oamenii le este dat să vadă această minunată priveliște. Pădurea este mama naturii, așa că, de mică, îmi plăcea să mă duc în pădure, să văd copacii înalți, bogați, cu frunzele care formează un ascunziș verde. Razele solare trec pin această coroană de funze și închipuie un palat luminos și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru și veșnicie... Rămaseră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii Bărzăunului rămaseră mai multă vreme ațintiți undeva, spre acele cîteva bolți de care am pomenit cu puțin mai înainte, unde i se păru lui că e ceva cu totul și cu totul deosebit. Adică începuse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu o dată, zise Bărzăunul, să prind păstrăvi și să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atracție a acelui loc straniu era mai puternică decît orice cuvînt. Fără să mai spună nimeni nimic, porniră în grup compact. Cu fiecare pas tavanul se ridica formînd o boltă uriașă și, după scurtă vreme, li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noastră populară se desfășoară pe coordonate cosmice. Amintim doar că Luceafărul a fost inspirat de un poem din folclor. Cosmicul, cu aspectele sale complexe, apare cel mai evident în Miorița. Orizontul în care are loc balada nu se limitează la priveliștea edenică din primul distih ("Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai"), ci are rază infinită. Un univers multivalent de coloratură aparte, dezvoltând deschiderea vizionară a poetului anonim. În Miorița se pune o problemă filozofică fundamentală integrarea cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acestuia valoare universală, și anume, de a ne induce fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îndoit dinamism: se petrece atât pe vectorii spațiali, cât și pe dimensiunea timpului, ca o sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe măsura micilor lucruri. Calea pe care o urmează Arghezi este inversă celei a lui Eminescu. Acesta pleca de la elementul limitat și-i conferea nemărginire. Arghezi pleacă de la marele orizont pentru a-i restrânge în jurul terestrului. O prezență măruntă, o priveliște familiară reduce dintr-odată vastele perspective. Poetul se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de la frumusețile naturii la iubire și bucuria de a putea parcurge diversele lumi ale Creatorului: Simt că toate stelele palpită în mine. Lumea țâșnește în viața mea ca o apă curgătoare. Florile se vor desface în ființa mea. Toată primăvara priveliștilor și a râurilor suie ca o tămâie în inima mea, și suflul tuturor lucrurilor cântă în gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au dizolvat, că nu mai am nici viață nici simțire ". Această idee a dizolvării în natură este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
indian, aruncând ocheade curioase spre o exo tică măsuță cu chihlimbar, întrebând cât costă mierea, gustând puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine-cu noscut al cântarului, de fâșâitul sacoșelor mari ca niște saci, de banii care foș nesc, clinchețesc, cheamă, de mirosurile ames tecate și de lumea co lorată de aici, unde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De mâncare se atingea arareori și fără poftă, piețele colorate ale Parisului nu mai repre zentau o fascinație, ci o priveliște mo no cromă, deja înghesuită într-un trecut îndepărtat, scria acasă rar și, în rest, nu mai scria aproape deloc, parte din lipsă de chef, parte ca reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vară, a prins viață în grădina lui Musa, sub ochiul atent al fetei de 12 ani. Isabel la segunda calcula unghiuri, înclinații și raze de cerc, hotăra materialele potrivite pentru fiecare centimetru de construcție, alegea plantele ce urmau să întregească priveliștea noului colț de grădină închipuit de ea. Uneori se strecura în bucătărie. Schița mâinile sclavelor curățând vinete, adăugând mulukhiyah și sumac în vase acoperite, tăind rodii, amestecând iaurtul cu tahini. Adulmeca toate aromele și se străduia să le învețe după
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]