1,083 matches
-
De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în apă Când porumbelul urcă pân'-la nori ? Tăria pietrei, doar în geruri crapă ? De unde-și iau parfum atâtea flori ? Cum cânt'-așa frumos privighetoarea, Iar lebăda... e mută, fără glas ? De ce e roșu macul, nu cicoarea... ? Prea mult copil, în mine, a rămas. Referință Bibliografică: Prea mult copil, în mine, a rămas / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1254, Anul IV, 07
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
țele mi se chircesc Nagata Koi (trad. Costel Zăgan) * Nu m-am înălțat și deloc n-am văzut cio- cârlia aia ! Yokoi Yayui (trad. Costel Zăgan) * Ciocârlia ur- că melancolic respir nor după nor stop Masaoka Shiki (trad. Costel Zăgan) * Privighetoarea cu voce bătrână își cheamă părinții Kobayashi Issa (trad. Costel Zăgan) * Referință Bibliografică: HAIKU JAPONIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 855, Anul III, 04 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344580_a_345909]
-
Pe care Dio o numește cu duioșie: ROABA,MON AMOUR! Roaba este recunoscătoare și suficient de încăpătoare pentru înălțimea și dragostea necondiționată a lui Dio. Și nu scârție nimic.De obicei.Însă când este supraîncărcată mai ezită: între tril de privighetoare și lovitură de tun! În rest, dacă-i împinsă bine, înaintează! Fără probleme : cântând din toate închieiturile! Roaba și-o încarcă și descarcă singur. Cu și de material ori pământ.În acest sens Dio se folosește de-o lopată.Uneori
DEŞERTUL DE CATIFEA (36) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348030_a_349359]
-
unul ghiocel ce are în loc de petale fulgi ! Nici soarele nu îndrăznește să te privească până la- amurg. Razele lui lunecă pe la colțul privirii și totuși tu l-ai putea privi până se face noapte ! ... Mi-a înflorit în palmă o privighetoare ! Cântecul ei ne cheamă : unde ? până când, Doamne ? Cât costă floare-abastră, domnișoară tristețe ? Iunie 1979. ZIUA ELIBERĂRII de sub jugul provizoriu al armatei. Din Buzău , nu am mers direct acasă; împreună cu un coleg de suferință, bucovinean din tată-n fiu, am mers
ÎN CĂDERE LIBERĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347653_a_348982]
-
Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Doamnelor și domnilor recunosc În bra țele poeziei am ajuns băiat mare Apoi n -am mai știut nimic De pildă nici cum poate fi îngrășată o privighetoare numai cu razele lunii Nici cum să scot flăcări din vulcanul inimii Fără să acopăr nicio lume imaginară cu lava cuvintelor Totuși am descoperit un clo pot ce cânta pe brânci Și cum sunt cam super ficial N-am reținut
UN AUTOPORTRET MAGIC ȘI CAM ATÂT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350040_a_351369]
-
el până ne-a adus Primăvara... Nici nu știu când s-a terminat, că am fost trezit de ropotele de aplauze ale celor din jur. - Bis! Bis! se agita iepurașul. - Bravoo! Bravooo! tuna nea Martin. A intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Mai trăiești? În somn te zăresc, Te aud prin zeci de pereți Cine spune că moartea-i pedeapsă? Cine spune că viața-i o faptă? Mă culc și trupul meu de vechi gladiator Se relaxează, Pătrund în mine melodii uitate, Privighetoarea se ascunde Sub o vază și-mi cântă despre adolescența mea furată. Tu, cititorul meu, zâmbești Sau mă ignori, Murim de tineri, vechi gladiatori. Închis într-o cutie Cu șase laturi, Ca o insectă pe nume Gregor, Zăresc un cub
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
vină? Mă fac precum un fluture peste creangă virgina. Mă strigă în vis călărețul cu armura Dar eu am o frunză pe gură. Răscolesc în neștire cenușă unei iubiri trecătoare învelita în praf de argint pe marginea unui cuib de privighetoare. Așa va rămâne în iriși precum se cuvine un câmp înflorit al zânei stăpâne. [9] CALLING ME Is someone calling me? Did I do something wrong? I'm turning into a butterfly over a virgin branch. He's calling me
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DARK Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului I astăzi vei fi vestala cu sânge răsăritean mi-ai zis ai grijă iuda împarte ofrandele are o privighetoare pe umăr și nu stăpânește perfect discursul despre echilibristica săgeților apoi mai are o cutumă respiră șaizeci la sută iasomie și trece dealurile de mână cu norii acum că ți-am spus toate acestea mă duc să verific de ce șerpuiesc
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
aripa bisericii în zori cântă cu foc. Lumea trece,/se uită mirata sus și pleacă./ Nimeni nu se oprește în loc să o asculte... (Doar Domnul ,Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Inspirația poetica este inefabila, discretă, tainica: „Fii precum privighetoarea./ Cântând/nimeni ne se arătă// Când mai aproape/ Când mai departe/în crângul înverzit.// (Precum privighetoarea). Pentru a putea scrie, poetul are nevoie să se retragă din lume să poată citi, să se poată ruga și să poată trăi intens
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
nu se oprește în loc să o asculte... (Doar Domnul ,Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Inspirația poetica este inefabila, discretă, tainica: „Fii precum privighetoarea./ Cântând/nimeni ne se arătă// Când mai aproape/ Când mai departe/în crângul înverzit.// (Precum privighetoarea). Pentru a putea scrie, poetul are nevoie să se retragă din lume să poată citi, să se poată ruga și să poată trăi intens și autentic suferință singurătății: „Ca să-mi aduc aminte iarăși de tine/voi citi și voi scrie
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
sfântă înviere din morți de la sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă cu mierlele și privighetorile și le mângâie aripile trudite precum odinioară Sfanțul Francisc de Assisi, precum Pan și Orfeu. După aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
cu mierlele și privighetorile și le mângâie aripile trudite precum odinioară Sfanțul Francisc de Assisi, precum Pan și Orfeu. După aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
risipindu-se-n valuri/Și porumbeii dând pașnic înalt ocol crucii din vârf/ Neobosite gânduri vâslind pururi intru Ține!...”(# 95). (Veni-va, Editura Agol, 2015) . Peste versurile poetului induhvnicit ninge cu flori de salcâm, teii își revarsă miresmele, toată noaptea privighetoarea cântă ritmuri și triluri din anotimpurile lui Vivaldi, iar poetul plânge și se roaga, surâde că în simfoniile lui Mozart printre lacrimi de vis: „Privighetoarea tace-n zori/ Ea toată noaptea a cântat./ A plâns într-una, s-a rugat
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
Peste versurile poetului induhvnicit ninge cu flori de salcâm, teii își revarsă miresmele, toată noaptea privighetoarea cântă ritmuri și triluri din anotimpurile lui Vivaldi, iar poetul plânge și se roaga, surâde că în simfoniile lui Mozart printre lacrimi de vis: „Privighetoarea tace-n zori/ Ea toată noaptea a cântat./ A plâns într-una, s-a rugat/De ce va trebui să mori ?!// (Privighetoarea). Imaginile poetice șanț de o sensibilitate, candoare și tandrețe rar întâlnite: „Cireșul mic s-a înstelat!/cu flori de
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
anotimpurile lui Vivaldi, iar poetul plânge și se roaga, surâde că în simfoniile lui Mozart printre lacrimi de vis: „Privighetoarea tace-n zori/ Ea toată noaptea a cântat./ A plâns într-una, s-a rugat/De ce va trebui să mori ?!// (Privighetoarea). Imaginile poetice șanț de o sensibilitate, candoare și tandrețe rar întâlnite: „Cireșul mic s-a înstelat!/cu flori de aur și rubin,/uimit atunci m-am aplecat/ca să-l sărut pe creștet lin.// Dintr-un toiag de lemn uscat/Pe
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
o giocondă, Ca pe-o lebădă ce-ncântă Dar și ca pe-o anacondă, Ca pe-o nimfă diafană, Dar și carnivoră plantă, Ca pe-o pură fetișcană, Dar și voluptoasă-amantă, Ca pe-o păuniță-n lesă, Dar și ca privighetoare, Ca pe-o candidă prințesă Dar și scumpă țiitoare, Ca pe-o tânără incertă Dar și-o doamnă pasageră, Ca pe-o pudică pubertă Dar și ca pe-o adulteră Ca pe o călugăriță Dar și diavol de cucoană Și
DORU-MI-I de ROMEO TARHON în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365016_a_366345]
-
care plângea și se ruga Mântuitorului să-i reînvie pe cel ce-o lăsase singură. În urechi a-nceput să-mi sune o dulce baladă care, din păcate, n-am mai reușit s-o cânt... Sper s-o cânte altă privighetoare a Gorjului, fiindcă vremea se cernise atât de repede peste mine și, nu de puține ori m-am visat că alergam să-l întâlnesc pe neicuța Costache la Paris... Gândul m-a dus la metamorfozarea acestei măicuțe tinere, prin puterea
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
De ce? - Cum de ce? Ce căuta el cu mâna sub fusta mea? Ce dacă mi-a plătit biletul? Pentru un leu cincizeci poate face ce vrea? - Nu știi ce căuta? se distra Eleonora cu naivitatea prâslei familiei. Să vadă dacă este privighetoarea în cuibar, că doar așa fac toți băieții cu fetele când se întâlnesc. Se pupă, se mai pipăie, asta este. Nu trebuia să fugi. Te-ai speriat degeaba. Mai târziu ai să vezi că o să-ți placă. Nu mai fi
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
ibid. p. 53) „Înrudită cu divinitatea Țărânei străbune, Maria a cerut Neamului să-i împrumute cântecul încântându-ne! Timbrul ei este expresia unei Taine binecuvântate, a unui moment miraculos al omenirii, care a conceput-o veselă doinitoare, încântătoare, dăruitoare, nemuritoare privighetoare. Maria va rămâne pe vecie, spre norocul neamului, eterna pasăre măiastră a milenarului cântec românesc, Maria Tănase!” (ibid. p. 65) „Fiecare mișcare, fiecare pas, fiecare privire, fiecare surâs, fiecare căutare, fiecare cântec, fiecare întâlnire, fiecare trăire, fiecare dor, fiecare doină
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
se duce... («După întoarcere» - SOrd, II, 70); Ce fel de tren marfar ești tu / dacă ți-e trupul meu șină de carne; / ce fel de măr ești tu / dacă ți-e ramură viața mea ? // Eu locuiesc într-un tril / de privighetoare. / Dorm cu ceafa pe nota Do / și-mi încalț piciorul / într-un saxofon. // Du-te, îmi strigă ciocanul, / du-te, / du-te idiotule de cui de fier, / du-te; / nu vezi că te bat în palma / unui crucificat ? («Ce fel
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
nespălată / a ochilor albaștri, / și timiditatea / de a avea imaginație / iar nu viziuni... // Un timp încă / îmi târam imaginea / pe un cal mort, de căpăstru, / pe șosea, printre mașini // Un timp încă / mai mângâiam dragonul / ca pe un ou, de / privighetoare... // Un timp numai / am mai crezut tâmp / de curcubeu, că este un suflet / al ploii / iar nu un compromis / jalnic și iluzoriu. O cumplită ploaie cu „pietre de piramidă“, ori obișnuite, descărnând, descojind, „chelind“ munții, apoi erodându-le calotele de gresie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
pe jos; singure plutirea pe aripi; cărțile se scriu în ceruri apoi Dumnezeu le coboară cu grijă pe sfintele lui raze, spre a fi dăruite celor cu inimi curate. Cărțile se mai nasc vara în crânguri, spre a deveni altare privighetorilor sortite să sfințească lacrimile îndrăgostiților; apoi , ne mirăm cum timpul se revarsă încet, încet, cum veacul își aruncă straiele de pe sine, ca mai apoi, spovedindu-se, să aflăm cât suntem de vulnerabili. Iată că un nou născut vine pe lume
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAȘTERE „În Țara Moldovei, de Sus, Coborând dinspre obcini spre plai, Trece în nopți când e lună Voivodul Eminescu Mihai, Se oprește la sfinte altare Și-n crame cu vin de un veac, Privighetorile când îl văd se usucă De-atâta iubire și tac. Și-un cântec se face pământul, Un cântec și-un petic de rai Când trece în nopți înlunate Voivodul Eminescu Mihai” ( Mircea Micu) Acum la mijloc de ianuarie se petrec
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]