451 matches
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
dau aripi să zbor peste orișice defecte în văzduhul viselor și-al nespuselor proiecte. Sprintene-s aripile ce le simte pasărea care nu mai vrea să stea de vorbă cu clipele... Ciocârliile din umeri sunt în inimi mierle sfinte... Sunt privighetori în minte câte nu poți să le numeri. Zboruri peste vremi și spații peste noi, în noi și-n alte ceruri cu scări mai înalte ca sens și semnificații. Ecuații mai subtile cu adânci de rost simboluri ne văd peste-atâtea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al lumii! Grădina poeziei lui plină de mierle și de flori esențe și privighetori este cum nicio alta nu-i. De-aceea oamenii se-nchină poetului, căci prea vădit el e cum Noica a rostit: lumina ce ne ilumină. Penitenciarul Caransebeș, 1953 Vacanța mare e aproape Ziua suie în răscruce mai caldă, mai emancipată
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
aștept să văd una ca asta, dar aproape că nu-mi vine să cred. Nici ce văd, nici ce aud. Voi auziți, prieteni? Seamănă cu o explozie sărbătorească, de artificii... Acum aud un freamăt de codru și aud păsări cântătoare... Privighetori sunt sau ciocârlii? Eu vorbeam și în timpul ăsta codrii înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în relief. Parcă ar fi făcut din plastilină. Nu, e o sculptură foarte frumoasă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Făcuse parte din viața studenților, o voce printre vocile auzite de fete atrăgătoare, o față printre fețele care le înconjurau. Scrise: De sub puloverele lor lejere și bluzele lor strîmte, sînii lor îmi amenință independența ca vîrfurile rachetelor atomice. Regine canibale privighetori carnivore de ce să simt că valoarea mea depinde de faptul de a fi evaluat de femei, ce anume le face să fie cele care conferă valoare? O vreau să le prind cumva și să le arăt că universul este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele dumbrăvi ale lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vântului am adormit și simțeam, pare-că, cum creierii mei se paraliză de carbon. Murisem! M-am trezit deodată într-un codru verde ca smaragdul, în care stâncile erau de smirnă și izvoarele de ape vergine și sânte. Printre arbori cântau privighetori cu glasuri de înger, pin cărări rătăceau umbre diafane și fericite și se pierdeau {EminescuOpVII 201} prin verdura întunecată a dumbravelor sânte. În depărtare vedeam o dumbravă de aur care, cu freamătul frunzelor sale, cânta o melodie molatecă și lină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la un loc nu și-ar fi avut motivație și nici nu s-ar fi putut realiza dacă în 1817 stăpânirile pe bătrâni ar fi fost fixate și pe teren. Patru ani mai târziu, polcovnicul Sandu Avram, ajuns între timp privighetor la ocolul Bârladului, de care depindea din punct de vedere administrativ și satul Umbrărești, a fost reclamat de obștea satului „pentru mai multe obijduiri” pricinuite consătenilor săi. Printre „multele obijduiri” enumerate în jalba dată de către „obștea lăcuitorilor răzăși din satul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
i s-au ales și stâlpit cumpărăturile, așa cum ceruse în 1852, și că are părți la venituri în bătrânii din care făcuse cumpărăturile și în acelea părți moștenite de la înaintașii săi. Sandu Avram, om lacom, abuzând de funcția sa de privighetor la ocolul Bârlad, urmărind îmbogățirea cu orice preț, dă în posesie (arendă) părțile sale de moșie unui negustor din Tecuci, pe nume Mihalache Alexeevici. Se încheie un contract cu arendașul, iar proprietarul convinge pe câțiva dintre răzeși să-i susțină
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Gavril Dodan, încunoștiința printr-o scrisoare pe stăpânul moșiei, Mihalache Cantacuzino-Pașcanu despre faptul că „un număr tare mare de oameni răzăși din Suraia [...] au tras o bucată de loc” din Siret spre răsărit, sugerând proprietarului să intervină și să ceară privighetorului de ocolul Bârladului să facă cercetare și să restabilească hotarul „adevărat între răzășii de Suraia și moșia Torceștii cum au fost mai-nainte”. În realitate, nu putea fi vorba de existența unui hotar „vechi” pe Siret, între moșia Torcești și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
transmiterea contractului menționat, hrăpărețul negustor tecucean Manolache Alicsăevici, despre care am relatat într-un capitol precedent. E de observat că locuitorii răzeși nu se vor lăsa intimidați nici de autoritatea polcovnicului Sandu Avram, deținător în acest timp a funcției de privighetor la ocolul Bârladului de care depindea și satul Umbrărești, nici de clauzele contractuale puse fără știrea și voia celor mulți, ei acționând în judecata Isprăvniciei cazul ilegal, cerându-și și apoi câștigându-și drepturile uzurpate prin înșelăciune. Faptul este instructiv
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
respectiv boierii Costăchești și cei care au urmat, pe de o parte, răzeșii umbrăreșteni, pe de alta. Porunca domnească din 1835 s-a concretizat și printr-un „luminat hrisov ce este la mâna răzășilor de moșia Umbrărești” și potrivit căruia, privighetorul de la ocolul Bârladului se deplasează la fața locului și restabilește „stăpânirea răzășilor de Umbrărești despre părțile dumneaei postelniceasa Elencu Manu pe temeiul hotarnicei Zberii și a răposatului aga Petrache Negrea”, consemnează și funcționarul statului într-o nouă hotarnică prin care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
caz cu file documentare interesante pentru istoria locului și a timpului dat ne este oferit de procesul derulat între „Năstasă Hagiu și o Catrina, soția răposatului Dumitrache Borș din satul Umbrărești”. În anul 1837, Catrina reclamase pe vecinul ei la privighetorul ocolului și la judecătorie, obținând câștig pentru ceea ce revendicase, dar cu drept de recurs din partea învinuitului, respectiv Năstasă Hagiu. Acesta arată în recursul său că „după hotărâtura făcută de răposatul ban Petrache Negrea, la 1817 octomvrie 20, a toată moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Azimioară; 12. - /1/817 noiem/brie/ 20 (sic) hotarnica banului Petrache Negrea; 13. - /1/837 noem/brie/ 7, mărturie di la fața locului a răzășilor din Umbrărești. În același timp, și Catrina Borș prezintă mărturie, zapise, porunci ale Isprăvniciei și privighetorului de ocolul Bârladului, pentru a-și susține cauza. Din fila ce cuprinde tratația pricinei în instanță notăm câteva elemente: „Catrina avea doar trei palme și trei palmace baștină a bărbatului ei, Dumitrache Borș, și 2 palme cumpărate în bătrânul Azimioară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu părțile statornicite (cantitativ, I. S.) după alegerea și spița hotărâtă de Petrache Negrea”. Și, „pentru că unii din răzăși au prinsu părți precum li s-au părutu într-acel bătrân Azimioară, făcându-și casi, grădini și curături, să să scrie privighetorului di ocol ca să meargă la fața locului și să măsoare pogănește tot bătrânul lui Azimioară și apoi să-l împartă iarăși pogănește, după spița tuturor, urmând ca de la cine va avea mai mult să să scadă și să să adaoge
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în deal, talanga în amurg./ Vino, să privim deasupra, iar măiastra bolt 'albastră,/ Și cum lunaruncă raze, printre ramuri spre fereastră./ Vino, iar, de-mi spune taine, cum mi-ai spus de atâtea ori/ Când vrăjea tăcerea nopții, triluri de privighetori./ Și târziu, când înecându-ți un suspin, spuneai că pleci,/ Ne fura din gură șoapte, zborul unor lilieci./ Vin, când ceru-i numai stele și-i de flori pământul nins,/ Să cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
decor natural de excepție, cu dealuri înverzite și înflorite, într-o u șoară bătaie de vânt care leagănă florile spre mine, pierdut cu privirea înspre o culme muntoasă la baza căreia e un lac mare. Dinspre poiana apropiată triluri de privighetori îmi încântă auzul ... Mi-ești atât de dragă și atât de aproape ! Sunt, oare, un câștigător dacă am răsădit tot sufletul și toate gândurile mele posibile în locul celui al tău pe care-l port mereu ca pe o grădină dumnezeiască
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă și el să-și primească
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
În scopul creării acestei aiuritoare confuzii dintre identitatea reală și cea „fabricată”, sunt folosite o serie de mijloace „vrăjitorești”. Lui Sly i se oferă atracții care de care mai îmbietoare: ...Nu vreți muzică? Vă rog Să ascultați: Apollo însuși cântă. Privighetori, în colivii de aur Cânta-vor. Vă e somn? Un pat mai moale Ca al Semiramidei vă așteaptă Cu dulci dorinți. Voiți să vă plimbați? În calea voastră vom așterne flori. Voiți să călăriți? E șaua pusă Pe cai, iar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
metafizică din care răzbate o jale nemăsurată. Cel mai bine este exprimată această jale de versurile din poezia ”Noi” ” La noi sunt codri mari de brad Si câmpuri de mătasă La noi atâția fluturi sunt Și- atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe...” Aceste versuri reflectau cel mai bine viața familiei mele din timpul copilăriei dar și acum îmi aduc aminte de ele din ce
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
îi ceru și lumea Addenda IV, Editura Napoca Star, 2008; Umbra ta, Ruth, Editura Tehnopress, Iași, 2008; Rouă de raze, Editura Napoca Star, Iași, 2009; Nețărmul clipei, Editura Tehnopress, Iași, 2010; Frunze de sânge, Editura Tehnopress, Iași, 2010; Viscol de privighetori, Editura Tehnopress, Iași, 2010; Cât îi ceru și lumea Addenda V, Editura Napoca Star, 2010; Din câte stele, Editura Tehnopress, Iași, 2011; Cer de cer, Editura Tehnopress, Iași, 2011; Stâlpul de foc, Editura Doxologia, Iași, 2011; Umbră de flutur, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza, elabora și exterioriza materia poetica: Zadar vedeam sclipirile / amurgului în cale, zadar duios pe vale / Privighetori cântau (Renașterea la viață, vv. 53-6) și altundeva dar dorința / Murise-n neputința / Biet sufletului meu (idem, vv. 71-72).314 Împietrirea inimii este sugerată de ambii scriitori prin negarea capacității de a auzi și a simți. Liniștea îmbracă viață într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rândul birnicilor în pofida privilegiului pe care logofătul îl avea dobândit de la domnitor a celor 60 de lucrători aduși la fabrică, motiv pentru care mulți dintre aceștia părăsiseră zona. Mai interesant, însă, decât raportul constatator al autorităților administrative locale întocmit de privighetorul ocolului Muntele în legătură cu cauzele împrăștierii lucrătorilor "salahori" de la Negrișoara, este documentul emis de o altă comisie de anchetă, numită de Departamentul din Lăuntru, la cererea logofătului, în cuprinsul căruia erau inserate și informații privitoare la mâna de lucru, instalațiile tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Conachi (1844), în "Revista Istorică Română", an XVII (1947), București, pp. 115-119. 2 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1574, f. 1. 3 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1352, op. 1535, dosar 167/1846, f. 8. Potrivit raportului întocmit de privighetorul ocolului Muntele (ținutul Suceava), adevărata cauză a împrăștierii locuitorilor "salahori" de la Negrișoara ar fi constat în condițiile de viață și de lucru nesatisfăcătoare ce le fuseseră create de proprietar (apud Gh. Platon, Informații noi privind începuturile exploatării miniere în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]