1,062 matches
-
se vor număra atunci cuiele nu din palme. numărate vor fi cele din inima ta. la mine inima nu mai primește cuie. se aruncă bolovani. mi-au umplut strada cu ei. mai bine ridicau o casă. fuge...fuge lumea din prizonierat în prizonierat. le plac lanțurile și zorzoanele lucioase și strigătul păsărilor când li se sucesc aripile invers... nu mai vreau pământul. cum poate un om să calce pe apă, să aibă ochii lui Dumnezeu, să reîntoarcă la viață o frunză
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
număra atunci cuiele nu din palme. numărate vor fi cele din inima ta. la mine inima nu mai primește cuie. se aruncă bolovani. mi-au umplut strada cu ei. mai bine ridicau o casă. fuge...fuge lumea din prizonierat în prizonierat. le plac lanțurile și zorzoanele lucioase și strigătul păsărilor când li se sucesc aripile invers... nu mai vreau pământul. cum poate un om să calce pe apă, să aibă ochii lui Dumnezeu, să reîntoarcă la viață o frunză, regăsindu-i
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
de aici încolo. Prin modestul meu demers publicistic (nu chiar atractiv, prin genul specific), aflat deja în curs, îndrăznesc doar să fiu “executorul” testamentului lăsat mie de apropiații mei înaintași, în fond, războiul în câteva “amintiri moștenite”. * Despre calvarul din prizonierat al fraților Manole și Nică Pintilii am aflat încă de copil de la mama, sora celor doi. Nică a murit la bătrânețe, iar fratele mai mic, Manole, aflat acum la vârsta de 87 de ani, e încă în plină putere, gata
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
singur tot greul poverii de agricultor în propria-i gospodărie, iar duminica și-n zilele de sărbatoare este nelipsit de la Sfintele Liturghii. Într-una din zile l-am rugat pe moș Manole să-mi împrospăteze memoria cu privire la caznele sale din prizonierat, despre care îmi povestise cândva mama. A fost ca și cum aș fi pus un casetofon în priză. Cu o emoție specială, născută din îngemanarea sechelelor suferinței sale din război și efectul prețuirii mele exprese față de tenacitatea prizonierului care a fost, interlocutorul
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
doua, intona militărește comezi, atât pe-ale sergentului care a fost, cât și pe-ale superiorilor lui. O făcea cu o exactitate uluitoare și cu expresia unei posturi reale. Ca să pot sintetiza avalanșa de informații din care se desprindea povestea prizonieratului celor doi frați miroslăveșteni, am recurs la o prelucrare pe care o redau mai jos, cu temerea că nu voi reuși să sugerez cititorului o reprezentare cât de cât apropiată de realitatea terifiantă trăită de cei doi ostași din Miroslovești
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
și teamă, dar cred că mai mult rușine s-o întreb de ce a mai rămas lângă mine, când putea să se ducă nouă și cu-a brânzii... zece; mai ales că eu m-am întors după șapte ani petrecuți în prizonierat la ruși, într-un ținut uitat de bunul Dumnezeu, unde și dinții-n gură îi erau negri din cauza prafului de cărbune. Cred că anii pe care i-am petrecut în mină... au fost ca o izbăvire a sufletului meu. Îmi
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de plată ce-mi datora, findcă o lăsasem cu viață. ...Așa e omul făcut, își apără pielea cum poate mai bine; ce putea să mai facă, nu ea mă-ndemnase ca să-l ascundem în ciutură? Când m-am întors din prizonierat, nimeni nu mă mai lua în seamă: comuniștii lichidaseră jandarmeria, iar eu m-am trezit părăsit și neajutorat; puteam deveni un muritor de foame. Of-of!... și apoi boala, anii care trecuseră peste mine, m-au determinat să renunț de-a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
obsedantă a ascensorului, din unghiul claustrofobiei personale, dar și a israelienilor închiși într-o țărișoară „astfel așezată pe malul Mediteranei încât din fiecare punct situat în interiorul ei poți ajunge într-o jumătate de oră fie la mare, fie într-un prizonierat arab”- citat preluat de autoare din Efraim Kishon. Ascensorul suspendat undeva, sau coborând în cădere liberă, devine un simbol al unei stări de spirit a omului și a artistului trăitor în condițiile vitrege ale muncii, războiului, a unei mentalității total
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
pe cei care foloseau binecunoscutele tactici inumane de aflare a adevărului de la inculpat, considerând violența un mod de manifestare complet anormal, tocmai pentru că trăise din plin ororile conflagrației mondiale de la mijlocul secolului al XX-lea - și reamintesc aici anii de prizonierat din Rusia, precum și rănile grave căpătate în luptele de la Oradea, din 1 octombrie 1944, respectiv Debrecen (Ungaria), din 10 noiembrie 1944 -, dar și pentru că a considerat meseria de procuror o vocație aleasă, pe care o desfășura cu o pasiune rar
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
A iubit ca nimeni altul, caii, pe care i-a învăluit cu acea căldură izvorâtă din marele său suflet și talent. I-a iubit pe ostașii români și le-a descris tragedia cu toate suferințele îndurate pe front și în prizonieratul din iadul siberian. Le-a revelat omenia și comportamentul din situațiile extreme în care erau purtați în război. A sondat în adâncurile sufletului românesc, în romanul „Mărturisirea”, dând la iveală caratele acestuia, chiar când este purtat în vârtejul păcatului. A
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
J.-B. Duroselle și Pierre Renouvin. Acesta din urmă era convins că tradiționala istorie a diplomației era depășită, pentru că acorda prioritate relațiilor dintre guverne, capriciilor și accidentelor care le însoțeau, atribuia personalităților un rol determinant, aruncându-l pe istoric în prizonieratul opticii cancelariilor. Or, accentul trebuie să cadă pe raporturile între popoare și nu pe cele între guverne, studiul să fie aplicat societăților umane sub aspect material și spiritual, „proiecția” să prindă mediul geografic, structurile economice și evoluția lor, caracteristicile civilizațiilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din perimetrul civilității, părea descins din institute și academii străine unde predecesorii săi își făcuseră studiile. Nimic nu lăsa să se vadă că asistentul de atunci, după ce trecuse printr-un stagiu la Paris, traversase experiența teribilă a războiului și a prizonieratului. „Vrem a spune doar că un clasic - scrie G. Călinescu în Sensul clasicismului - nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar când le trăiește, le contemplă cu un ochi străin, cu un «calm» propriu
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
rapid, izbiți, dintr-o dată, de lumina prea puternică pentru ei a soarelui căruia nu îi pot face față preferă să se întoarcă în peșteră, la locul captivității lor originare, blestemându-i pe cei care i-au eliberat. Sclavul ieșit din prizonieratul peșterii și constrâns să se întoarcă în ea după ce într-un mod pasager au întâlnit libertatea se confruntă cu situația cea mai dificilă! Recăzut în robie, el nu va mai putea distinge în întunericul peșterii în care a revenit nici măcar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este de o modernitate emoționantă. Giulio Drigo urmărește „adevărul”, Marco Sberga, fără să știe bine de ce, este împotriva acestui „adevăr”, deși inițial pictează și el peisaje și chipuri ce se aseamănă peisajelor și chipurilor reale. Doar la sfârșit, reîntors din prizonierat, pe jumătate nebun, în cămăruța în care îl găzduiește mama-codoașă, trasează pe hârtie de ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe care băiatul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor provine dintr-o asemenea îndepărtare și este atât de străină, încât le sărăcește și le ridiculizează, politic și ideologic, măcar în aceeași măsură în care, dimpotrivă, le valorifică fenomenologic. Războiul și prizonieratul, văzute prin ochii aceștia care, la fel ca ochii adevăraților poeți, văd tot și aleg esențialul, apar ca o bufonadă imensă: aceasta și deoarece De Gaetano are mult sentiment, dar nu este sentimental și moartea nu-l răscolește deci prea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și represiunea comuniste. SÎnt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În lagărele militare sovietice), instalarea dictaturii proletariatului și procesele care au Însoțit-o (naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sens contrar, să zicem, cele ale evreului și legionarului, amîndouă despre politica de discriminare pe motive antisemite. Perioada celei de a doua conflagrații mondiale ocupă un loc Însemnat, fiind parte din viața ostășească a multor intervievați. Relatarea campaniilor de război, prizonieratul, lăsarea la vatră, (re)integrarea În structurile de partid, armată și de Securitate dau seamă de un curs contorsionat al biografiei, cu accidente În cariera de membru de partid sau cu recompense. Modelul omului care și-a croit independent destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
paranteze, diversificând planurile, ceea ce trimite iarăși la roman. Astfel, sunt descrise și comentate viața din alte închisori („experimentul Pitești” pe care I. îl cunoaște din auzite), mișcarea de rezistență din munți, organizațiile clandestine care strângeau arme, campania din Est și prizonieratul în URSS, arestarea și procesul lotului Lucrețiu Pătrășcanu. Adesea digresiunile sunt încorporate în biografii sau scene de-a dreptul memorabile. Se constituie în felul acesta o tipologie foarte bogată, unde, alături de numeroși deținuți, însuflețiți de spirit de sacrificiu, demnitate și
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
Speranțe (1963), conceput atât ca flux de idei, cât și ca întindere în linia propagandistică a romanelor de război sovietice din anii ’50, are în centru întîmplări și situații legate de încercuirea armatei române la Cotul Donului, urmată de experiența prizonieratului într-un lagăr rusesc. În conformitate cu comandamentele ideologice ale epocii, soldații români de pe frontul de Răsărit sunt „oameni fără glorie”, aceasta urmând a le fi acordată doar comuniștilor Marin Vlaicu și Toma Moldoveanu, care, abia eliberați din închisorile românești, sunt mandatați
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
simbol transparent al pasiunii oarbe a sângelui, luptă cu încrâncenare pentru a păstra, prin retrăire și rememorare, amintirea Dânsei, o nouă Euridice, salvată din infernul uitării de veghea neliniștită a artistului. Romanul se încheagă în jurul câtorva nuclee epice semnificative: experiența prizonieratului, căsătoria, boala, constituite în tot atâtea pretexte pentru reluarea obsedantă a marilor întrebări existențiale: „Ori nu suntem decât, fiecare în parte, câte un cerc închis, nici măcar tangent cu vreunul aparținând confreriei de peste timp, și-n consecință durerea mea să fie
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Eu însumi sunt prizonierul ei ... /Prizonier, eu nu respir decât / în amplul du-te-vino al suveicii.” Se află sugerate aici și poetica textului ca textură, ca țesătură, și tehnica țeserii, și depășirea texturii prin trăire legendară, dar mai ales sentimentul de prizonierat al artistului în perfecțiunea artei sale. Poeme-replici sunt majoritatea producțiilor lui D., care uneori și-a mărturisit sursa (Mistrețul cu colți de argint, balada devenită emblemă a poeziei sale, studiată în școală și epuizată de numeroase analize didactice, este o
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
său. Debutul literar datează din 1910, când G. publică o schiță în „Ramuri”. În 1916 îi apare la București volumul Două Siberii, o proză ce relatează în stil literar experiența participării forțate la luptele împotriva rușilor, alături de austro-ungari, și a prizonieratului. Scopul principal al scrierii este de a-i convinge pe românii din Regat de necesitatea intervenției în Transilvania, de a-i familiariza cu ideea alianței cu Rusia. Cartea conține un bogat și interesant material faptic, extras din împrejurări excepționale, prin
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
intervenției în Transilvania, de a-i familiariza cu ideea alianței cu Rusia. Cartea conține un bogat și interesant material faptic, extras din împrejurări excepționale, prin care G. fixează, cu aplicație de scriitor, momente de război și tipuri revelate de condițiile prizonieratului. Romanul Cartea facerii (I-II, 1928-1931) ilustrează viziunea autorului în legătură cu efectele războiului asupra conștiinței și realității românești. Sunt urmărite mutații importante - ruperea unor obișnuințe nefaste, solidarizarea, intensificarea sentimentului național -, care pot constitui premisele unei posibile regenerări, ale unui nou început
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
Iași. Voluntar în războiul balcanic din 1913, ia parte apoi, ca sublocotenent de rezervă, la luptele din toamna anului 1916. Rănit, e luat prizonier din Spitalul Militar din București și internat în lagărul Stralsund de pe insula Danhölm. Împreună cu camarazii de prizonierat, D. Nanu, G. Brăescu, Sandu Teleajen, Titus Hotnog, Horia Furtună ș.a., inițiază o Societate de literatură, muzică și artă. Întors în țară, se va stabili, ca avocat, la Chișinău. Debutează în 1907, cu versuri, la „Curierul liceului” (Ploiești), publică alte
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
fiica lui Oxyart din Bacteriana (cel care se răsculase, dar fusese prins), era însărcinată (mai născuse un fiu, mort de mic, în anul 326 î.Hr.). Cea despre care știm că și-a însoțit bărbatul în campania din India, va cunoaște prizonieratul, va merge în Macedonia (într-un Apus pe care marele cuceritor voise să-l unească, în felul lui, cu Orientul, poruncindu-le generalilor să se însoare cu femei persane - „nunțile de la Susa”52) și va fi omorâtă împreună cu fiul ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]