375 matches
-
spațiul picturii și al vizualității, în general. Creația artistică nu este pentru el doar un demers unilateral, o relație stabilă cu o lume fixată ferm în cadrele ei fizice și simbolice, ci o continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
Este paradoxal, însă, faptul asocierii, în creația lui Schnittke, a acestui „salt înspre polistilistică” cu organicitatea procedurii simfonice, dar și asumarea profundă a simfonismului drept criteriu intrinsec al gândirii și metodei componistice. Șocul contrastului între unitatea organică asigurată prin structurarea procesualității muzicale ca dezvoltare continuă și multitudinea elementelor eterogene inserate în această desfășurare cu funcție de celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite atât la ideea de celulă generatoare și funcția ei în muzica lui Beethoven, cât și
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
definitie minimalistă de abuzurile pan-seriale, însă de această data față de parametrul complexității, muzica minimalistă reprezentând o regresie până la nivelul unui neo-primitivism structural, revenirea la o concepție cvasi-tonală și, ca reacție la intuitivismul lui Cage, menținerea unui control drastic asupra procesualității, etichetabil drept New Determinism (Terry Riley, În C - 1964 sau Steve Reich - Piano Phase - 1967). Este suficientă oare repudierea asumată a hegemonului pan-serial pentru a-i consideră pe acesti compozitori drept aparținând postmodernismului? Sau, invers, aceasta "dezlegare" virulenta de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
perioadei moderniste și împreună cu ea, trecerea în istorie a ultimei avangarde occidentale (europene și americane). Perioadă cristalizării și consacrării muzicii postmoderne. Relevarea post-minimalismului că metisaj între moștenirea minimalistă propriu-zisă și resuscitarea elementelor tonale în creația lui John Adams - fuziunea între procesualitatea post-minimalistă, tipologia de simfonie postromantica și pastișa operistică postmodernă. Adams definește această orientare prin titulatura "On the Dominant Divide"<footnote Robert Fink, pag. 544. footnote>. Emanciparea în interiorul câmpului postmodern a tendințelor de "resuscitare" a stării (neo)-avangardiste prin orientările New
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Punctul de perspectivă din care se efectuează secționarea nu e nici cultural-acumulativ, ca la N. Iorga și ceilalți "vechiști", nici estetic-analogic și retroproiectiv, ca la G. Călinescu. Autorul nu vrea aici să înserieze, să traseze o evoluție, să marcheze o procesualitate. Nu construiește, ci deconstruiește. Diferențele importante care apar între opera de sinteză și cea de față vin, mai întâi, din constatarea următoarei disparități. Creația istoriografică e, în mod obligatoriu, un produs coerent și finalist. Însă istoria ca atare, urmărită pe
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
substanța muzicală. O substanță uneori cantonată în figurarea unei pentatonii hemitonice, presărată din când în când cu pieni capabili să-i rotunjească diatonismul (Dream; In a Landscape), alteori rarefiată, condensată, redusă ostentativ la o succesiune de frecvențe anevoie incorporabilă unei procesualități ori contiguități (Four Walls; One). Cu toate acestea au fost destule momente în care coregrafia a evidențiat o cromatică luxuriantă, plasată la o extremă opusă muzicii, în zona evenimentelor aglomerate, acolo unde se poate vorbi despre o hetero-gestualitate care nu
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
caz, proiectul - tema de cercetare este concomitent și acțiune de cercetare, și acțiune practică, subordonată îndepliniri unei sarcini concrete de instrucție și educație. Elevul se deprinde astfel să învețe și din cercetare, și din activitea practică, să-și însușească atât procesualitatea științei, căt și conțintul acesteia, raportându-se direct la activitatea practică. Metoda impune elevilor respectarea unor etape: determinarea temei, stabilirea strategiei, organizarea acțiunii, stabilirea ghidului de elaborare, executarea proiectului, dirijarea relizării, finalizarea acțiunii și evaluarea. Proiectul se realizează printr-o
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
C., 1998, p. 23). Inteligența - capacitatea unui individ de a găsi soluții neînvățate la situații problematice (Jigău, M., 1994, p. 105). Modele ale supradotării - abordări teoretice ale fenomenului do tării superioare care pun în lumină aspecte inedite ale genezei și procesualității sale. Se disting 4 grupe complementare de modele: 1. modele care consideră fenomenul ca o capacitate relativ sta bilă, independentă de evoluția istorică, culturală, socio economică (Gardner, Taylor); 2. modele orientate preponderent pe componentele cognitive ale fenomenului (Sternberg, Davidson, Jackson
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
acestor devoratori ai pădurii (care suntem fiecare dintre noi, cel puțin uneori) o constituie Internetul. Toată știința noastră este un studiu al relațiilor; conceptul de substanță pare a fi doar un pur postulat teoretic ce are rol stabilizant în cadrul unei procesualități continue. De aici și nevoia unui chip nou al ontologiei, diferit de tot ceea ce s-a gândit până acum, în cadrul căruia este va fi mai curând o funcție aptă să dea seama de procese. Nevoia organismului nostru de exerciții fizice
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care însemnează suirea către un nou raport; iar acest lucru, în dublu sens: muzica, așa cum a gândit Pitagora, este un raport al numerelor; dar și viața este un raport între numere. Suntem numerici și nu entități monadice însingurări absolute. Parcurgerea procesualității trifazice a muzicii face ca moartea să fie mereu întrecută. Fiecare sunet, fiecare clipă poartă acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
totodată și homo cosmicus, gândește, creează, acționează în proiecție și responsabilitate universale. Cosmicul în creațiile de artă Implicarea cosmicului într-o operă de artă în general, este fie dimensională, în sens de desfășurare spațio-temporală infinită, fie transvaluantă, în sensul că procesualitatea axiologică are loc sub semnul universalului. De subliniat, sentimentul cosmic este, ipso facto, emoție a minții. Tensiunea spațio-temporală devine tensiune filozofică. a. Desfășurarea macrocosmică spațială și temporală, îmbinată cu fiorul cosmic, cu infinitatea tensiunii gândirii, are loc, de pildă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a curentului...). Un alt element important al reconsiderării critice îl constituie deplasarea dinspre o estetică clasicizantă a capodoperei, a perfecțiunii formale, a purității, a sublimului și armoniei înspre o estetică a șocului mizînd pe ruptură, dizarmonie, subversiune, impuritate, inovație, deschidere, procesualitate și atitudine. O „cumințenie a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani mai înainte pe aceeași temă, cu sporul de informații și de comentarii pe care timpul și noile împrejurări politice (mai puțin sănătatea-i tot mai precară) i le facilitaseră. A avut grijă să lămurească nu doar încadrarea evenimentelor în cadrul procesualității istorice, să le comenteze și să extragă cele mai adecvate concluzii sau învățăminte, ci să se facă înțeles și prin limpezirea conceptelor. Bunăoară, observa el în cuprinsul altui studiu de aceeași factură, „esența «chestiunii orientale» apare cu o deosebită claritate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o „justă” balanță a forțelor, menită să asigure pacea și liniștea lumii. Firește, acest echilibru n-a fost static, ci în continuă mișcare, un echilibru frecvent dezechilibrat și refăcut în articulații, mai mult sau mai puțin modificate. În această complexă procesualitate s-au petrecut schimbări de forțe în care popoarele subjugate au jucat un anume rol, grație poziției lor geopolitice și a străduințelor către emancipare. Ceea ce a dominat însă în politica internațională au fost interesele de stat, care se confundau, până la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate în abordarea faptelor”) și spre un dialog cu durata lungă, singura în stare să ne ofere vastele semnificații, de vreme ce numai o proiecție largă unifică registrele, ne dă o înțelegere mai adâncă a procesualității, mai integră cu cât îmbrățișează un orizont mai întins, supunând la un examen comparatist un ansamblu mai mare de fapte, fără să omită evenimentele „timpului scurt”. Istoria se cuvine - spune el - să fie pragmatică, să aibă finalitate, altminteri ar eșua
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestora în cadrul aceleași structuri; • amplificarea numărului de prevederi, normative, reguli și reglementări, care să asigure gestionarului căile de acțiune pentru utilizarea corespunzătoare a resurselor în vederea creșterii eficacității. Din practică au rezultat o serie de caracteristici ale controlul intern, și anume: procesualitatea; relativitatea; universalitatea. a) Procesualitatea controlului intern Controlul intern este un proces, și nu o funcție. Toate funcțiile conducerii, inclusiv funcția de audit intern, includ activități de control, care contribuie la evaluarea procesului managerial. Mai mult chiar, fiecare activitate trebuie să
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
amplificarea numărului de prevederi, normative, reguli și reglementări, care să asigure gestionarului căile de acțiune pentru utilizarea corespunzătoare a resurselor în vederea creșterii eficacității. Din practică au rezultat o serie de caracteristici ale controlul intern, și anume: procesualitatea; relativitatea; universalitatea. a) Procesualitatea controlului intern Controlul intern este un proces, și nu o funcție. Toate funcțiile conducerii, inclusiv funcția de audit intern, includ activități de control, care contribuie la evaluarea procesului managerial. Mai mult chiar, fiecare activitate trebuie să aibă componenta ei de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
c�mpului intelectual al unei forme organizate de social asupra cunoa?terii sociologice ne ajut? s? pricepem de ce nu au ce c?uta �n sociologie postul?rile ideologiilor indiferent care ar fi acestea. Sigur c? societatea influen?eaz? sociologia prin procesualitatea ei ?i prin �ncerc?rile ei de a se autocunoa?te. Parafraz�nd un autor francez, putem spune c? o nevoie social?, o problem? social? �mpinge sociologia �nainte mai mult dec�ț o face universitatea. Dar �societatea� poate s? nu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și se constituie ca un ansamblu de convenții necesare care reprezintă modele după care se realizează comunicarea. Proces complex de comunicare, limba este generată social-istoric, rezultând din practica socială și înregistrând o evoluție continuă, lentă, dar amplă, în dependență de procesualitatea și legile istoriei. Rolul fundamental al limbii este acela de conservare și transmitere a culturii de la societate către indivizi și de la o epocă istorică la alta. Una din cele șase dihotomii, devenite clasice, stabilite de F. de Saussure în Curs
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
sine și stimă de sine; 3. A comunica presupune conștientizarea valorilor celuilalt; 4. A comunica presupune a ști să asculți; 5. A comunica presupune a înțelege mesajele; 6. A comunica presupune a da feed-back-uri; 7. A comunica presupune a înțelege procesualitatea unei relații; 8. A comunica presupune a ști să îți exprimi sentimentele; 9. A comunica presupune a accepta conflictele; 10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. I.2. Elementele fundamentale ale comunicării A.Conceptul de comunicare. Definiții. Comunicarea desemnează procesul
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
care omul în activitatea zilnică descrie, explică și interpretează propria lume, subliniindu-se caracterul dinamic al acestor construcții. Conceptele-cheie ale orientării etnometodologiei sunt: supoziția luată ca de la sine înțeleasă (took for granted), codurile interacțiunii, expresiile indexicale, tipificarea, reflexivitatea, intersubiectivitatea și procesualitatea (realitatea în devenire, ongoing reality). Condensat, tabloul comportamental uman preconizat de etnometodologi s-ar prezenta astfel: • În fragmentele de viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe câteva „axiome” de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trăirii unor astfel de experiențe. Ca raport cauzal, nu dragostea și prietenia sunt efectul anticipatei uniuni conjugale, ci aceasta din urmă rezultă din dragoste și prietenie. În acest spirit, B. Murstein (1976) a dezvoltat un model al alegerilor maritale ca procesualitate multifactorială ce cuprinde trei stadii principale premaritale: în primul stadiu, centrarea partenerilor este pe stimulii ce îi prezintă fiecare, în cel de-al doilea, pe sistemul valorico-atitudinal, iar în cel final, pe nevoile și așteptările de rol. De aceea, demersul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu în sensul de a nega sau neglija rolul cuantificării, ci de a admite un pluralism al comprehensiunii dincolo de datele certe, dar care pot fi puțin semnificative și oricum parțiale. e) În același spirit, dacă punem mai mare accent pe procesualitatea familiei, pe ce se întâmplă dincolo de parametrii demo-economici sau chiar de statut social, explorând valorile, atitudinile, sensurile și înțelesurile pe care actanții familiali le acordă propriilor decizii și acțiuni. f) Se ajunge astfel la cerința conexării cât mai strânse între
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior, împreună cu formularea de ipoteze privind aplicarea lor în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
context, prin consens, cu sublinierea aspectelor calitative, subiective. Sau găsim paradigma critică-postmodernă-practică sau alte paradigme derivate din cea a complexității. Este semnificativ să recurgem aici și la un exemplu de metaparadigmă actualizată abordarea umanistă a educației, prin care să ilustrăm procesualitatea definirii specificului abordării ei paradigmatice, acum a aspectului ei practic esențial metodologia realizării. Umanismul, ca metaparadigmă transdisciplinară complexă, cu puternice rădăcini în istoria gândirii, începând cu Antichitatea și cu o revenire puternică în ultimele decenii ale secolului trecut, susține că
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]