1,324 matches
-
1821. La 17 martie 1821 în drum spre București, Tudor Vladimirescu a poposit cu pandurii săi în Mănăstirea Samurcășești, unde a purtat discuții cu părintele său duhovnicesc, Episcopul Ilarion al Argeșului și a alcătuit, după spusele istoricului Mihai Cioranu, acea "Proclamație" adresată către locuitorii orașului București. Popasul lui Tudor Vladimirescu în această mănăstire este marcat atât de documente cât și de o cruce de lemn îmbrăcată în argint aurit, lucrată de Stan Jianu din Craiova la 1761 dăruită mănăstirii de Tudor
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Făgăraș (1369), deși s-a aflat,încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine. Astfel, în 1365, printr-o proclamație regală, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, Ludovic I al Ungariei și-
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
programul revoluției. Vechile tradiții de luptă, noile idei democratice, conștiința națională tot mai puternică pregătiseră pe ploieșteni pentru revoluție. Chiar în ziua de 11 iunie 1848, în Ploiești se citeau circulara Ministerului din Lăuntru, semnată de Nicolae Golescu, și textul proclamației, orășenii trecând în masă de partea revoluției. La 15 iunie 1848, o deputație numeroasă de ploieșteni, cu steagul tricolor, însoțită de preoți și protopop, în frunte cu sfatul orășenesc, s-a prezentat Guvernului Provizoriu. La cuvântările entuziaste ale acestora a
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
lui Meinong drept foarte respingătoare. Așa cum scrie Colin McGinn, „a urma în mod naiv aparențele lingvistice duce nu numai la impasuri logice ci și la extravaganță metafizică - spre exemplu jungla lui Meinong, infestată cu o fantomatică Ființă.” Un refuz al proclamațiilor ontologice ale teoriei lui Meinong este exprimată prin cuvântul de spirit „trebuie să radem jungla lui Meinong cu briciul lui Ockham”. Jungla lui Meinong a fost apărată de realiștii modali, a căror semantică a lumilor posibile oferă o variantă mai
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
unei coroane la statuia generalului polonez Józef Bem, erou al revoluției maghiare din 1848-1849, studenții unguri au hotărît să organizeze o demonstrație paralelă de susținere a polonezilor. La manifestația din după amiaza zilei de 23 octombrie 1956, studenții au citit proclamația lor, eveniment care a constituit declanșarea revoluției maghiare. Chiar dacă în România nu au avut loc manifestații studențești de susținere a lui Gomułka, similare celor din Ungaria, majoritatea studenților din România erau în parte informați despre situația din Ungaria prin posturile
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-o proclamație a președintelui, să ignore atât voturile de neîncredere (Mißtrauensvoten) ale parlamentului împotriva guvernului cât și dreptul parlamentului de a suspenda ordonanțele de urgență (Notverordnungen), făcând astfel posibilă o guvernare fără obstrucție parlamentară. Punctul de vedere al lui Schmitt a fost
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
decembrie, și a fost îngropat în Turn. Cu toate acestea, el a fost condamnat împreună cu ceilalți complotiști, capul i-a fost pus într-o țeapă, fie la Northampton fie la Podul Londrei, și moșiile sale confiscate. La 15 ianuarie, o proclamație i-a declarat pe părintele Garnet, parintele Gerard, și părintele Greenway (Tesimond) urmăriți. Tesimond și Gerard au reușit să fugă din țară și să-și trăiască zilele în libertate; Garnet nu a fost atât de norocos. Câteva zile mai devreme
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
fondatori, Oleg Frunză, Constantin Sârbu, Vlad Elexeev, Eleonora Vascan, Tamara Jovmir, Arcadie Țelea - student la Iași, Segiu Buiuc, profesorii Dumitru Munteanu și Maria Majaru ș.a. Până în decembrie 1940, organizația a întreprins un șir de acțiuni subversive împotriva sovieticilor: distribuirea de proclamații, realizarea unor înscripții pe pereții clădirilor - " Nu credeți ocupanților bolșevici!", "Cărați-vă acasă, barbarilor!", "Moarte ocupanților staliniști!". Membrii organizației au ajutat comunitatea românească fotografiind aeroporul de la Ciocîlteni și trimițând imaginile Statului Major al Armatei Române. În săptămâna de dinainte de Crăciunul
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
în ciuda suportului dat de evreii din Palestina efortului de război cu Germania, a trădat națiunea evreiască și sionismul statal, și prin urmare, nu a rămas în fața națiunii altă cale decât să se ridice la lupta directă împotriva lui. După cuvintele proclamației: În cei patru ani în care Beghin a stat in fruntea Irgunului , organizația a executat circa 300 operațiuni. Cele mai însemnate au fost aruncarea în aer în iulie 1946 a hotelului King David din Ierusalim, în care funcționa un centru
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
care a împresurat palatul lui Bibescu în data de 11 iunie 1848. În cadrul Frăției, Barbu Iscovescu l-a cunoscut și pe Niță Magheru, cel care s-a urcat pe o scară din fața prăvăliei lui Dionisie de pe Lipscani și a citit Proclamația de la Islaz în data de 11 iunie 1848. A participat activ la pregătirea și la desfășurarea Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Barbu Iscovescu a îndeplinit mai multe misiuni pe care Nicolae Golescu i le-a trasat, acesta din urmă
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
au declarat independența, trupele românești au procedat la organizarea unui corp expediționar care să să deplaseze în Ardeal, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române. Pe data de 30 octombrie 1918, la Turčiansky Svätý Martin s-a semnat "„Proclamația poporului slovac”", prin care Slovacia a devenit parte a Cehoslovaciei. În aceeași zi, ca urmare a inițiativei preotului militar "Laurențiu Curea" a avut loc o întrevedere a ofițerilor români din cazarma aflată la Praga a "Regimentului 51 Cluj" și s-
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
mare oraș al țării. La ora 23:00, numărul de protestatari din România ajungea la aproximativ 600.000, stabilind astfel un nou record din ultimii 25 de ani în România. La Timișoara, cei 40.000 de protestatari au adoptat o proclamație care prevede, printre altele, ca persoanele urmărite penal să nu ocupe funcții publice. La ora 22 s-a intonat din nou imnul național. Protestele au continuat și în seara de 6 februarie. În fața Guvernului s-au adunat aproximativ 25.000
Protestele din România din 2017 () [Corola-website/Science/337502_a_338831]
-
-și ia locurile din Camera Comunelor. În schimb, ei au format un parlament irlandez denumit . Acest Dáil din ianuarie 1919 a emis o declarație de independență și a proclamat Republica Irlandeză. Această Declarație a fost în principal o reafirmare a Proclamației din 1916 cu stipularea adițională că Irlanda nu mai era parte a Regatului Unit. Noua Republică Irlandeză nu a fost recunoscută pe plan internațional decât de Rusia Sovietică. (guvernul) acestui stat a trimis o delegație în frunte cu la din
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul. Cirus a emis o proclamație acordând națiunilor subjugate (incluzând israeliții) libertatea. Conform Bibliei, 50.000 de israeliți, conduși de Zerubabel s-au întors în Iudeea și au reconstruit templul. Un al doilea grup de 5000, conduși de Ezra și Neemia (Nehemia) sau întors în Iudeea
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
al Curții Supreme a SUA, , conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a , prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
poate fi judecat sumar și împușcat, și că sclavii persoanelor care susțin rebeliunea vor fi eliberați. Frémont era deja rău văzut, fiind acuzat de neglijență în serviciul de comandant al , coroborat cu acuzații de fraudă și corupție. Lincoln a anulat proclamația lui Frémont. Lincoln credea că emanciparea lui Fremont este motivată politic, nu militar, și că era ilegală. După intervenția lui Lincoln, înrolările în Armata Uniunii din Maryland, Kentucky și Missouri au crescut cu peste 40.000 de oameni. Pentru a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Lee au trecut râul Potomac în Maryland, ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln a așteptat o victorie militară pentru a o face publică, pentru a evita percepția că este o declarație dată în disperare de cauză. McClellan s-a opus
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln a așteptat o victorie militară pentru a o face publică, pentru a evita percepția că este o declarație dată în disperare de cauză. McClellan s-a opus apoi cererii președintelui de a-l urmări
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
că nu a adus un sfârșit rapid al războiului, din cauza inflației în creștere, a noilor taxe ridicate, a zvonurilor de corupție, a suspendării "habeas corpus," a recrutărilor forțate în armată, și a temerilor că sclavii eliberați vor submina piața muncii. Proclamația de emancipare anunțată în septembrie a adus republicanilor voturi în zonele rurale din New England și din Midwestul superior, dar le-a pierdut voturi în orașe și în Midwestul inferior. În timp ce republicanii erau descurajați, democrații erau pe val și au
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
asemenea acțiuni sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în timp de război, atribuții care îi revin prin Constituție președintelui, iar Lincoln plănuia să acționeze și el în același sens. În acea lună, Lincoln a discutat cu cabinetul o variantă a proclamației de emancipare. În ea, el declara: „ca măsură militară potrivită și necesară, începând cu 1 ianuarie 1863, toate persoanele deținute ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere”. În particular, Lincoln ajunsese în acest moment la concluzia că
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
capcană, iar Lincoln a negat direct aceasta într-o abilă scrisoare din 22 august 1862. Președintele a spus că principalul scop al acțiunilor sale ca președinte (folosind pronumele personal de persoana întâi și termenul de „îndatorire oficială”) era conservarea Uniunii: Proclamația de emancipare, emisă la 22 septembrie 1862, și intrată în vigoare la 1 ianuarie 1863, îi declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
albii din Nord. Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre sud, din ce în ce mai mulți erau eliberați, până când toți cei trei milioane din teritoriul confederat au fost eliberați. Comentariul lui Lincoln la semnarea proclamației a fost: „niciodată, în viața mea, nu m-am simțit mai sigur că fac ceea ce trebuie, decât acum când semnez această hârtie.” O vreme, Lincoln a continuat planurile mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați. El comenta favorabil
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
viața mea, nu m-am simțit mai sigur că fac ceea ce trebuie, decât acum când semnez această hârtie.” O vreme, Lincoln a continuat planurile mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați. El comenta favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare, dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare, dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii. După emiterea Proclamației de emancipare, înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică oficială a guvernului. Până în primăvara lui 1863, Lincoln era gata să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii. După emiterea Proclamației de emancipare, înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică oficială a guvernului. Până în primăvara lui 1863, Lincoln era gata să recruteze soldați negri în numere mai mari decât cele modice de până atunci. Într-o scrisoare adresată lui Andrew
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]