2,781 matches
-
inimile lor de orătănii sălbatice", luptau cu arma terapeutică a farsei absurde împotriva „bătrânei doamne Logica și a eternului domn Interes". Extrapolând,în această luptă a „maeștrilor" poate fi vorba de un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
potestas a Venerabilului unei loje, cel a cărui Înțelepciune stăpânește peste cele 3+1 regnuri din Univers: regnul mineral (simbolizat aici prin „cărbuni"), vegetal („legumele") și animal („găina"), dar și peste regnul simbolic al celor rămași în sclavia (ne)cunoașterii profane (simbolizat aici prin sclavul care face vânt „cu apărătoarea"). Indiferent dacă Dem Demetrescu-Buzău a ajuns să finiseze piatra unghiulară la nivelul cogitoului reflexiv sau doar a surprins acest act la un nivel pre-reflexiv, el s-a aflat fără niciun dubiu
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
inițierea este recomandată în toate riturile să se înceapă la vârsta de 23 de ani, vârsta deplinei maturități și vârsta eradicării „absurdității sensibile", opacitatea care ne facem să percepem anapoda arcanele și ritualurile, și așa considerate absurde și neserioase de către profani. Dincolo însă de toate aceste note, pentru noi rămân ca evidente urmele ontologice pe care le-a lăsat apropierea lui Urmuz de Masonerie în piesa litigioasă Capul de rățoi. Ele sunt semnul indiscutabil care poate ajuta această operă fără autor
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
cotidianului. În asemenea cazuri, soluția de rezervă impune apelul la poeme adiacente. Sensurile se precizează din apropieri și sunt, pe cale de consecință, aproximative. Cu atât mai mult cu cât, luată cu totul, cartea probează stăpânirea foarte multor registre. Metafizicul, existențialul, profanul, confesivul, encomiasticul, parodicul se manifestă separat sau interferând. Până la finalul demonstrației a mai rămas un pas. Dar un pas inevitabil. Cum tratăm, așadar, în lumina celor notate până acum, numeroasele semne de livresc implicit? Fiindcă livrescul fățiș nu comportă mari
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
Oskar Pastior, împreună cu care, cu ani în urmă, obținuse Premiul European de Poezie... Cînd, din timp, se anunțase invitarea Islandei ca oaspete de onoare la Tîrgul Internațional de Carte de la Fankfurt pe Main, inevitabil m-au năpădit reminiscențele literare și profane ale unei anumite mitologii a nordului: „Banchizele” lui Ion Barbu, dar și „Riga Cripto și Lapona Enigel”, Nibelungii, Saga, runele, secvențele „kitsch” din filmul „Vikingii”, vizionat în copilărie sau mai recent, imagini din documentarele despre Norvegia și Islanda, țări mai
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
în oglinzile retrovizoare ale mașinilor, este una cu susul în jos. Tot astfel se vede ea și în parbrizul mașinilor, citibilă însă în dublu sens. O dată ca lume răsturnată, iar apoi ca una înșelătoare, ca o descriere falsă a privirii profane. Aminteam că Nicolae Comănescu nu se sfiește să-și asume experiențele moderniste de până la el, iar seria oglinzilor retrovizoare, deși descinde direct din Donn Eddy (vezi Bumper Section XV: Isle Vista), își exprimă originalitatea tocmai prin adâncirea perspectivei reflectate, suprapusă
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
e să tragă hotare despărțitoare față de lume. Incinta poate fi scena unui teatru, arena unui stadion sau podiumul de festivități, cum poate fi catedra unei aule, coperțile unei cărți sau altarul unei biserici. Ce contează e granița care separă spațiul profan de tărîmul menit a primi duhul spectacolului. 2) Crearea unei ficțiuni ale cărei sensuri să umple spațiul cu tensiunea unei alte lumi, de unde și neputința de a vorbi de artă acolo unde ficțiunea lipsește; viața de zi cu zi nu
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
nu mai au energia de a se înfrunta (de ce am presupune că e nevoie mereu de înfruntări?). În legătură cu originea iubirii și a practicilor ei, autorul susține la un moment dat ideea că în cele mai radicale acte ale universului nostru profan (de exemplu pornografia) s-ar putea găsi experiența religioasă care e sursă a culturii occidentale; și, altundeva, ideea că formele actuale de procreare fără contact ar fi o reîntoarcere la izvoarele textului evanghelic, creștinismul fiind, în această privință, „un roman
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]
-
anterior, nu mă epuizasem în sterile junte ori combinații, de natură să pună în gardă națiunea asupra a ceea ce aș putea fi în stare, o dată ales pentru cinci ani. Încet, dar sigur, toate obstacolele se surpau, inclusiv acela la care profanul se gândește în primul rând: partea materială. în fapt propunerile de contribuții la ducerea campaniei electorale se anunțau copioase, copleșitoare chiar, n-aș fi știut ce să fac nici cu jumătate din fondurile ce, cu generozitate, mi se promiteau. Numărul
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
arată Dale. Venite din sferele superioare, cele două creaturi par animate doar de mecanismul declanșat printr-o comandă exterioară. Din aceeași cultură a puterii face parte Sam Rogers (Kevin Spacey), interfața sacrului capitalizat de membrii invizibili ai conducerii superioare cu profanul angajaților obișnuiți. În termenii darwinismului corporatist al supraviețuirii celor mai înzestrați își concepe Sam discursul de îmbărbătare pentru a domoli frisonul de anxietate al angajaților, recomandându-l prin aplauze pe noul director. Afecțiunea acestuia se îndreaptă către câinele său în
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
amănuntul, un „sacru” nutritiv, asemeni unui produs alimentar, „hrănitor și consistent”. Și, pe deasupra, un „sacru” care e rezultatul unui amestec cuprinzând elemente diametral opuse religiosului, acestea desemnând mai degrabă categoriile indigenței și penuriei. O asemenea combinație paradoxală de sacru și profan (într-un plan mai general, am putea vorbi de dialectica afirmației și negației) constituie o trăsătură caracteristică pentru modul cum lucrează imaginația lui Henry Miller, imaginație de alchimist, capabilă să transforme substanța inferioră într-una superioră, plumbul în aur. Philippe
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
prin reproducerea unor lecturi sau experiențe străine de propria persoană, înseamnă totala investire de sine a propriilor trăiri exaltante, dramatice, metamorfotice, ce nu exclude explorarea propriei interiorități, autoscopia de tip psihanalitic (prin meditație tip Zen sau Yoga), amestecul de miresme profane cu cele sacre (a se vedea oratoriul mistic Celui care vine, pe urmele marelui poet creștin Mario Luzi, al poetei și eseistei Donatella Bisutti), frumusețea și spiritualitatea fără frontiere temporale sau confesionale ca exercițiu pur de supraviețuire. Arta poetică a
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e menit a răscumpăra renunțările insului claustrat între rafturile încărcate de tomuri (e amintită biblioteca lui Borges), ca într-o mînăstire profană, care uneori i se năzare a fi o veritabilă anticameră a Domnului. Bardul „se strecoară se furișează/ păduche de aur/ între penele Îngerului ascuns/ și adăpostit/ la umbra aripilor Lui!” (relativ la Real). Ajuns la interfața dintre Carte și Real, se
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și Cartea Fiului, ambele încercări de mitologizare cu mijloacele profane ale poeziei, stau acum față în față comunicând subtil la diferite paliere. Într-atât de închegat începe să devină imaginarul poetului sibian, încât el trimite la celălalt „poet al familiei”, Cristian Popescu. „Nici eventualele/ mele ambiții nu-s prea mari
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
de ai cărei ghimpi spiritele estetice se apropie anevoie. Cauza nu stă în secimea domeniului, ci în lipsa unei predispoziții pe măsură: sînt oameni care fug de teoria adevărului pentru a nu-și pierde siguranța de sine. E ca în reacția profanului care, pus să răsfoiască cîteva tomuri de medicină, constată că suferă de mai toate bolile despre care citește. În cazul epistemologiei, consecința bizară e clătinarea convingerilor: îți dai seama că încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
transpare stihia. Nu materia lumii se arată într-un tablou, ci aura de spirit care o însuflețește. Din acest unghi de vedere, un tablou autentic are imboldul de a fi icoană, chiar dacă, neglijînd dogmatica, el rămîne în stadiul de planșă profană. Dar cine are fler sare peste distincția dintre sacru și profan și presimte duhul elementar. Flerul nu poate fi produs la comandă, dar poate fi ajutat prin asceză, pictorul micșorîndu-și eul cît mai mult spre a lăsa loc trezviei. E
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
aura de spirit care o însuflețește. Din acest unghi de vedere, un tablou autentic are imboldul de a fi icoană, chiar dacă, neglijînd dogmatica, el rămîne în stadiul de planșă profană. Dar cine are fler sare peste distincția dintre sacru și profan și presimte duhul elementar. Flerul nu poate fi produs la comandă, dar poate fi ajutat prin asceză, pictorul micșorîndu-și eul cît mai mult spre a lăsa loc trezviei. E aici o chenoză individuală în scopul rafinării simțurilor. Dar trezvia singură
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
devină cu totul și cu totul artificios“. Dar lucrurile nu se opresc aici. În manieră tipic trakliană, laconicoracular, criptic uneori, transcens într-o atmosferă legendară în declin, Grodek - poem conservat numai în a doua variantă - este epurat de orice temporalitate profană, cu detalii naturaliste, ce-ar putea evoca direct bătălia respectivă din Galiția. Sebastian a fost, mai întîi, atras de incipitul poeziei: „Seara, de arme mortale răsună/ Pădurile...”, pe care, păstrîndu-i atmosfera originară, îl amplifică prin variațiuni de poem în proză
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
mondeni în vacanță, dar, simultan, și un Brașov legendar, „cu Biserica Neagră în mijloc, ca o imensă orgă”. De altfel, și titlul romanului este polivalent. Accidentul petrecut „la cotitură”, acolo „unde tramvaiul o ia pe Orientului”, e un mic eveniment profan. Pe munte însă, într-o stare de beatitudine, simțindu-se „fără greutate, fără memorie, fără trecut”, schiorii își provoacă accidente posibil mortale, împinși de impulsuri suicidare, cu senzația de neant din care ies sau în care sînt pe cale să intre
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
miracol și, tocmai datorită ușurinței sale minormozartiene, îi și reușește. (Spre deosebire de Eliade, care se căznește uneori, în proza lui, să-ți dea impresia că izbucnește un miracol, dar pînă la urmă rămîi, nu rareori, cu senzația aridă că în dosul profanului nu se află decît vidul.) În primul rînd, realitatea dublă de sus, din munte, percepută pe latura lui profană. După o lungă perioadă cenușie, cu zările închise, în cer se deschide brusc „o fereastră a Postăvarului”: „Se sparg norii! Se
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
să-ți dea impresia că izbucnește un miracol, dar pînă la urmă rămîi, nu rareori, cu senzația aridă că în dosul profanului nu se află decît vidul.) În primul rînd, realitatea dublă de sus, din munte, percepută pe latura lui profană. După o lungă perioadă cenușie, cu zările închise, în cer se deschide brusc „o fereastră a Postăvarului”: „Se sparg norii! Se ridică ceața! [...] ... de la Cabana Sașilor veneau strigăte, care anunțau soare și lumină. Se vede Brașovul! Se vede Rîșnovul!» povesteau
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
filosofic-existențialistă, a propriei existențe ca eșec. Alții gândesc și simt religios, așezând la originea scrisului literar o tentativă de înnobilare a omului, ca o formă de compensație a păcatului biblic sau de participare orgolioasă la creația divină. Pentru alții, conștiințe profane, creația literară e un joc superior, o formă de exprimare născută dintr-un spirit ludic, gratuit. În sfârșit, în cele mai multe dintre cazuri, creația literară se situează printre formele de competiție fie socială, fie estetică (afirmare a individualității, exprimarea unei originalități
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
ca „jucărie agreabilă” și „jonglerie cu fraze” sunt repudiate. Nu mai reiau aceste mărturisiri ultracunoscute și ultraglosate. Explicațiile raționale ale unui mod de a gândi actul de creație literară, sanctificat de unii (ca Rebreanu) sau înțeles în resorturile lui mai profane de alții, nu exclud însă motivațiile mai obscure, din zonele profunde ale conștiinței. De acolo pot veni uneori, ca în cazul lui Rebreanu, ecourile unei vinovății ce trebuie contracarate. Ca să anticip considerațiile care urmează, voi spune că proza lui Liviu
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
nuduri. Latura sacră nu e însă cu totul ascunsă, tocmai pentru că nudurile nu sunt ale unor femei oarecare, ci ale Evei sau ale Sfintei Ecaterina. Ca să nu spun că e vorba de o carnalitate expansivă și chiar provocatoare, pe scurt, profană. Oarecum surprinzător e să descoperi într-un tablou de la începutul secolului XVI o scenă religioasă, cu Iisus ieșind din mormânt și cu, în fundal, Crucificarea, în al cărei prim-plan se află doi bărbați îmbrăcați cu o anumită îngrijire și
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
intitulată Legea și grația a avut parte în epocă de o neînțelegere asemănătoare cu aceea de care a avut parte la sfârșitul secolului XIX Dejunul pe iarbă de Édouard Manet. Titlul lui Cranach e grăitor: legea desemnează sacrul, iar grația profanul. Profanul își face apariția cu adevărat în portretele unor bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]