1,903 matches
-
lunghi della storia 24. Non che Mounier rifiuti la politica: mă îl suo atteggiamento evidenzia un disincanto maggiore. Îl pensiero di cui și fă alfiere oscilla, come è stato più volte evidenziato dagli studioși, tra un polo "politico" e uno "profetico". Stare nella politică, mă senza essere dei "politici", posto îl disgusto verso la forma degenerata e corrotta della politique politicienne praticata dai partiți. Entrambi sembrano accomunati dall'insofferenza verso i risicati margini d'azione concessi în un mondo bipolare, e
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
possibilità sono i fini imposti dalle legge delle cose37. Del resto, conoscere îl mondo è îl prerequisito per volerlo cambiare, per essere mossi da una tensione etică particolarmente forțe a rivoluzionarne gli aspetti di ingiustizia che scuotono la coscienza. Quella profetica è la sfidă consistente nel rifiutarsi di dispensare verità note e ormai trite, "ovvie" perché già portate în superficie e lì lasciate a "fluttuare". Né importă se tali verità - o sedicenti tali - siano classificate come rivoluzionarie o dissenzienti, religiose o
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
poesia, che di relazione d'ascolto e di confronto con l'Altro și nutre, pena îl suo deperimento a vacua tentazione narcisistica. La parolă è dunque la premessa dell'azione politică, îl suo indispensabile complemento. În fondo, anche l'azione profetica, proprio per la sua capacità di scrutare l'orizzonte per scorgervi l'infinito, è sovente stată adoperata al fine di costituire uno statuto del Politico autonomo da quello della amministrazione, affinché quest'ultima non lo fagocitasse. Anche în una prospettiva
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
abia mult după act și nu e foarte clară! -, este că gestul arată, presimte, o mare suferință ulterioară prin care va trece nepăsătorul ofițer! Interpretarea care se dă de obicei de exegeți acestei scene este că prosternarea lui Zosima e profetică, în sensul că, intuind suferința prin care va trece năbădăiosul Mitia, aceasta chiar îi va deschide o cale, o șansă spre mântuire. Noi știm, apoi, citind romanul, că Mitia va fi acuzat de asasinarea tatălui său și, în final, va
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
apoi cine este adevăratul vinovat, Smerdiacov, fiul nelegitim al bătrânului Fiodor Pavlovici, care se sinucide. Interpretarea cunoscută a actului surprinzător, foarte "rusesc", al starețului, fără să o contest, pe mine nu mă satisface. Da, e adevărat, gestul monahului a fost profetic, peste jovialul și turbulentul ofițer urma să se abată o mare nenorocire, acuza unei crime, cea mai gravă, paricidul, de care nu era vinovat, deși indici serioși pledau în defavoarea sa, dar... în final, se mai întâmplă un fapt, mărunt, pentru
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
a asemănat cu bogzianul Poem petrolifer, deși seamănă cel mult cu Cîntec de revoltă, de dragoste și moarte. Segmentat în cîteva tablouri, textul evocă o apocalipsă postumană din perspectiva unui eu care-i inventariază sumbru ipostazele, în lungi diatribe ecologist profetice: „‘Aici odihnește omul. Puteți admira mîna lui fină./ Încercați să nu îl atingeți: nu este mort pe de-a-ntregul./ Nu îl lăsați să vă lingă mîna, atîta așteaptă/ca să vă muște‘/.../am mîncat toate făpturile întîlnite în cale/le-am
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
ceea ce duce la fantasticul, irealul (atipic) eveniment-cheie al cărții: transformarea, pe cale absolut firească, a acestuia în femeie. Un proces de transsexualitate, uluitor pentru vremea când a fost scris romanul, categoric avant la lettre, care-i atribuie Virginiei Woolf o intuiție profetică. Toată această tramă fantastică, o ficțiune care atinge aproape granița basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
al omului modern, nu doar ca etapă din copilăria istoriei. Dar ca să fie altul față cu subiecte dezbătute, el apelează la un aforism salvator: „Dați-i omului o mască și vă va spune cine este”. Cuvintele lui Oscar Wilde devin profetice pentru un narator convins de succesul unei atare strategii. Paradis fără șarpe va fi o „pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan”. Masca sexistă i se potrivește. Va deconstrui, în fața tribunalului masculin, toate acuzele intrate în imaginarul
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
fiecare dintre noi. Constatăm adeseori, cu surprindere, că admirăm câte un poet mai rudimentar, dar pregătit să atace probleme cu glazură existențială, în defavoarea unuia impecabil, încântător, dar simplu, uman din creștet până-n vârful unghiilor, și cu totul lipsit de facondă profetică. Îi numim pe unii puternici, viguroși, naturali, și pe alții făcuți, construiți, cerebrali, uitând că scrisul însuși e o convenție, iar literatura, vai, o convenție încă și mai codificată. Avem, pe de o parte, imperative esențialiste, considerând demagogic că, la
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
decât să accentueze importanța simbolică a Versetelor satanice. Intuitiv, scriitorul ne înfățișează un proces în care politicul și iraționalul merg mână în mână, înainte ca dimensiunile prefacerilor să fi fost evidente pentru multă lume. Cartea lui are un limpede caracter profetic, așa cum avuseseră - în opinia lui Berman - și lucrările unor Henry James (The Princess Casamassina), G. K. Chesterton (The Man Who Was Thursday), Joseph Conrad (The Secret Agent) ori Jack London (The Iron Heel). Toate aceste cărți, asemenea Versetelor satanice, atrăgeau
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]
-
oropsită se îmbină oda cu lamentația, elogiul marilor calități (frumusețile geografice, prezența dârză în istorie, pământul darnic și solidar, oamenii generoși) cu deplângerea unui destin nefericit și nemeritat. Diferența importantă constă în faptul că moldovenii lui Ion Druță nu cred, profetic, într-un viitor mai bun, nu speră într-o răzbunare a timpurilor sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast al istoriei. Unde duce totul o spune concluziv ultimul paragraf al romanului: ,Câmpia Sorocii... O zare rotundă de
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
al analizei lingvistice. Studiile fenomenului vorbirii în limbi, câte s-au făcut totuși, au ajuns la concluzii radical diferite. Unii caracterizeza vorbirea în limbi că „fațade lingvistice”, non-sens, simptome patologice, manifestare esoterica, etc. Alții consideră vorbirea în limbi drept limbaj profetic, îngeresc, revelație, dar spiritual, miracol. Filozofii și oamenii de știință în general se încred prea mult în judecățile lor logice, raționale, de valoare. Mulți credincioși cu propensitate mai sensibilă și mistica se încred poate prea mult în capacitatea lor perceptiva
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
credincioșilor. De asemenea, descriu întâmplări din viața celor dintâi creștini de pe pământ, precum și explicații privind învățătura evanghelică. Apocalipsa lui Ioan este scrisă de apostolul Pavel (a mai scris și Evanghelia lui Ioan). Este considerată o adevărată revelație, deoarece cuprinde mesajul profetic al lui Hristos către Ioan privind evenimentele „ce trebuie să aibă loc în curând“, adică profeții asupra sfârșitu-lui lumii. D. M. De ce ne rugăm? Rugăciunea este momentul nostru cel mai intim în relația cu divinitatea și o exprimăm într-un
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
cum ar fi Patericul și Filocalia, dar și pentru textele liturgice cuprinse în cărțile de slujbă, l-au făcut să fie iubit și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ, și toate acestea fiindcă vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. IOANICHIE BĂLAN. FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE LA ÎMPLINIREA A NOUĂ ANI DE LA MOMENTUL MARII SALE TRECERI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384303_a_385632]
-
era strâns legată de corpul său de apă și chiar existența sa pare să fi depins de el. Dacă un pârâu seca, Naiada sa murea. Apele peste care Naiadele domneau erau presupuse a fi deținătoare de puteri inspiraționale, medicinale sau profetice. De aceea Naiadele erau deseori adorate de grecii antici alături de divinități ale fertilității și creșterii. izvor cade prin cascade din pârâu ajunge râu prins în nadă de naiadă *** Eu mi-am trăit și imaginat altfel Naiada a ceea ce a fost
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
pe viață și pe moarte cu diavolul, a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuțiilor, creștinismul era prigonit fiind în afara societății, astăzi se constată o ieșire acesteia din creștinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării. Vocea profetică a Bisericii se aude în istorie, căci nu se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
într-o iconomie teologică unică, în care suferința neamului omenesc se unește cu nădejdea sigură a Învierii lui Iisus Hristos, "Începătura Învierii celor adormiți" (I Corinteni 15, 20). După cum reiese din Sinaxar, această Duminică a Crucii este și o lumină profetică a Pătimirilor Domnului, care se apropie. În ea, Biserica a așezat simetric pedagogia sa teologică, înfigând în inima postului Crucea jertfei și a biruinței. Venerarea Crucii în mijlocul Postului Mare, de pildă, ducerea ei în procesiune, apare în Biserică ca o
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
perisabilității și ale separării din lumea fizică și naturală. Harul este puterea unificatoare și unitatea lumii spirituale, a Impărației lui Dumnezeu. • Lumea aceasta este un câmp de luptă în care puterea politică a împăratului, duhul conservativ-traditionalist al preoției și creativitatea profetica își disputa primordialitatea, poziția ierarhică, partea de putere a leului. Iisus a fost în același timp și împărat și preot și profet. Dar în altfel de împărăție, nu în cea efemeră, trecătoare, din lumea aceasta unde voința de iubire a
DESPRE ISPITA CẰDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382903_a_384232]
-
-mi compui in continuare! De visez,nu vreau să mă trezești Cu-acele nesfârșit de grele zile lumești, Oferă-mi himera de-a trăi-n poezie Și să ne creadă ei nebuni,ce-mi pasă mie! Ți-e frică așa profetic ca să mă iubești? Atunci,această teamă ,dă-mi-o mie! Referință Bibliografică: Himera-i vie prin poezie / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]
-
cum ar fi Patericul și Filocalia, dar și pentru textele liturgice cuprinse în cărțile de slujbă, l-au făcut să fie iubit și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ, și toate acestea fiindcă vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
Arhimandrit Arsenie Papacioc. În altă ordine de idei, lucrarea aceasta, cu adevărat mărturisitoare și folositoare, mai cuprinde o scrisoare deosebită adresată de către Ioan Ianolide Părintelui Gheorghe Calciu - la 08 august anul 1985, având o valoare inestimabilă și de-a dreptul profetică și testamentară, drept pentru care, în memoria și a unuia și a celuilalt o redăm în cele urmează, în întregime: „Frate Calciu, Preamărit să fie Hristos prin miile de sfinți și martiri ai acestui veac, în rândul cărora ne-am
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
pe viață și pe moarte cu diavolul, a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuțiilor, creștinismul era prigonit fiind în afara societății, astăzi se constată o ieșire acesteia din creștinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării. Vocea profetică a Bisericii se aude în istorie, căci nu se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
decît visul visat, și asta pentru că n-ai cum să-l asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua fiind Întîlnirea noastră. Aceste două episoade se vor armoniza Într-o unică imagine. Cum poeții glăsuiesc precum profeții, poezia despre stelele canibalice va deveni profetică, Întrucît viețile noastre se vor Însoți În mod canibalic. Evident, despre Mendel Osipovici auzisem Înainte să-l fi Întîlnit, toți cei care vorbeau idiș pe vremea aceea În Rusia, și nu numai ei, auziseră de el. Era denigrat cum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]