440 matches
-
ce veghezi și veniri, și plecări... Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină cu
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
spate euri, nechezând în ambulanță. parcă a trecut războiul; cimitirile sunt pline. morții strâng în palme țoiul, sare prețul din vitrine... jalnic mai arăți, tu, țară, dar mai jalnic e norodul! cântă imnul o fanfară, dar eu cred că e... prohodul! Referință Bibliografică: jalnic mai arăți, tu, țară! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 821, Anul III, 31 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
JALNIC MAI ARĂŢI, TU, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345498_a_346827]
-
și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
astfel de repere, poezia lui Traian Vasilcău din volumul „Sfeșnic în rugăciune” capătă dimensiuni magice, cu bogății de sensuri și înțelesuri, purtate pe aripele metaforelor-simbol, care strălucesc în toți psalmii volumului. Așa curg psalmii săi pe „fir de rai”, unde „prohodul poeziei n-are capăt” și unde „orice învins e-nvingător”. Poezia „răbufnește” dureros în poet, ca un vulcan mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi ultimul amin *** Ciclul "Doine" Referință Bibliografică: doina
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
și multă pâclă. Tablouri destul de sumbre. Dar tot autorul găsește explicația: „De sufletul poetului / Nu se interesează nimeni, / Uneori nici el. // Îl dă celorlalți” (Nu-l întreabă nimeni). Cu toate acestea, într-o zi sfântă, zi de post negru, „Din prohod / Se naște marea, pe care / Plutește corabia speranței. // Miroase a pământ reavăn.../ În sufletul meu a înflorit / Măslinul...” (Vinerea Mare). Și de aici, nu mai e decât un pas, pe care poetul îl străbate „În căutarea PARADISULUI PIERDUT” (Istoria lui de când
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
umblet Și dă-mi să beau din apa, Cuvântului de vrei Îți dau în schimb toți macii și-un soare pentru ei. Să-mi mai rămâi în Toamnă când via este-n rod, Iar frunză-și cântă tristă a verdului prohod, În parcul amintirii să-mi stai lângă un tei Primești în schimb o perlă ce-a plâns-o ochii mei... Să-mi mai rămâi în Iarnă prin fulgii ce-or să cadă Toți crinii înfloriți vor iarăși să te vadă
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379193_a_380522]
-
milion de dolari. Săptămâna viitoare vreau să citesc despre ei în ziare. S-a înțeles? Antonio Dorini, omul de încredere al tatălui său, cel care era prezent peste tot unde era și Eduardo, mârâi: - Sau vrei să-i cânte cineva prohodul cât de curând Angelinei și frumoasei Cristina? Fabrizio încremeni cu mâna în aer. Cu ce se ocupa mai exact tatăl său? Și... Angelina și Cristina erau soția și fiica lui Ricco din câte știa el. La câteva săptămâni după ce ajunsese
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
și e deja amiază!” Anemic, peste toate risipește un soare raze, parcă rușinate că și-au pierdut căldura, ca sedate de frigul ce treptat se întețește. În aer sună triste alăute, cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare, vreo câțiva greieri, cântă fiecare, prohodul lui și-al frunzelor căzute *** Ciclul "Toamna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: În parc, Răpciune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
Dă-ne, Doamne, ploaie, Curață văzduhul, Strânge-n funii grele Arșița și vântul, Varsă apă vie Pe câmpia stearpă Și întreg pământul Spală-l și-l adapă. Fă să-i încolțească Iar în pântec rodul, Lacrima-Ți cerească Va curma prohodul Florilor ce-n taină Pleacă nenuntite Și corole-n doliu Mor nedespletite. Slobozește cerul Fă-l să strângă-n brațe Tot ce încă este Cu miros de viață, Iartă-mi stăruința De-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-n
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Drumul din hotare. Citește mai mult Dă-ne, Doamne, ploaie,Curață văzduhul,Strânge-n funii greleArșița și vântul,Varsă apă viePe câmpia stearpăși întreg pământulSpală-l și-l adapă.Fă să-i încolțeascăIar în pântec rodul,Lacrima-Ți cereascăVa curma prohodul Florilor ce-n tainăPleacă nenuntiteși corole-n doliuMor nedespletite.Slobozește cerulFă-l să strângă-n brațeTot ce încă esteCu miros de viață,Iartă-mi stăruințaDe-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-nDrumul din hotare.... XXVII. SÂNZIENE-N MÂNDRE II, de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică... Avînd această dimensiune, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare se transformă mai întîi în mascaradă, apoi în prohod. Așteptînd să treacă timpul (un Timp care se dilată halucinant), personajele se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dintotdeauna că îi aparțin Europa. Iar politica externă națională a țării tindea să devină și o politică europeană. Răspunzând în minister, după 1989, de același domeniu de care mă ocupasem și în trecut, respectiv de diplomația multilaterală, am participat la prohodul Tratatului de la Varșovia și, în paralel, la primii pași pe care îi făcea România spre instituțiile europene, începând cu Consiliul Europei, continuând cu NATO și Comunitățile Europene / viitoarea Uniune Europeană. Și pe plan intern, în activitatea largă de regenerare care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie (vecernia). Au intrat în limba română unele cuvinte din limba slavă literară: cazanie (kazaniie), ceaslov (ceasoslovul), molitvelnic (molitviniku
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ieie pe-a sa mînă/ {EminescuOpVIII 209} și în spânzurătoare rămâie zece zile, /o neagră siluetă în zarea depărtată/ și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii să mănânce și inima dintr-însul. / Aduceți-l//încoace și îndărăt prohodul. S-aduce un sicriu înlăuntru. Lăpușneanu face semn să-l puie alături CU tronul; își ia mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în sfârșit sunt toate... Vistierul aruncase Ochi asupra ei... mai știu eu? Cine știe? [ARBORE] Lasă, lasă, Tu ești grăitor de strâmbe... [BRAD] Câte spun sunt toate drepte. Cine vrea să-l vază încă la fereastră să aștepte... [ARBORE] Un prohod pe uliți trece... [BRAD] E-a lui Gruie. [ARBORE] Nu mai spune! [BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-acest pământ... Ce cântări de popi răsună gângave pe la ferești? [BOIER II] Este Gruie de la Vrancea - Daca vrei ca să-l privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar pe mort să îl aduceți Să-i gătesc mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde cel care c-o vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua să răsară călătorilor pe apă? " 2260 Eram tineri pe atuncea, eram singuri, eram șapte, Noapte era-n toată lumea, și la Putna era noapte, Se sfârșise și prohodul, se-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e o mare mișelie, Dar îmi place... Tu, tu singur poate că îmi sameni mie Pentru sufletul lui însă poți să pui să fac-o rugă.... Ia așa... mai calea-vale... [VISTIERUL] Prea supusa voastră slugă Au și plâns chiar la prohodul acelui viteaz prea mare. [LĂPUȘNEANU] Vere, așa-mi placi tu mie... că ți-aș da o sărutare, Dar lasă... Lăpușneanu sărutând... ar rîde-o lume. Ce sunt oamenii, măi vere,... să-i ia dracul, niște glume. Uite, vere... Doamna e pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strălucea. // La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În finalul cărții, adolescența, vârstă a schimbărilor, este asociată unui timp istoric nou, „primele iubiri” fiind „închinate Partidului”. Bineînțeles, confesiunea e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a fi atârnate pe peretele de lângă mormânt („zugrăvindu-se pe același perete chipul lui”), în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, 2001, pp. 125, 185). 436. Artur Gorovei, op. cit., p. 253. 437. Vezi Snoava populară românească, ediție critică de Sabina-Cornelia Stroescu, prefață de Mihai Alexandru Canciovici, volum nenumerotat, Editura Minerva, București, 1984; vol.II, Editura Minerva, București, 1986, p. 226 („Prohod minunat”: „Murind un țăran avut, femeia acestuia frumușică și tânără chemă pe preotul local care era văduv...”); vol. III, Editura Minerva, București, 1989, p. 31: „Fata vădanei”, pp. 380-381: „Arde Dobra”, câteva din ciclul „Femeia leneșă”, pp. 371-421; vezi și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Biblioteca Regională Banat. Pensionat pentru invaliditate în 1968, se stabilește la Iași. Își publică primele versuri în 1933, în paginile revistei școlare „Mugurași”. Placheta Liane crude îi apare în 1935, tot pe când era elev de liceu, fiind urmată de Prohod pentru zi (1939), volum bine primit de critică. După 1956 reintră în viața literară și începe să publice în „Scrisul bănățean”, iar în 1966, după mai bine de două decenii și jumătate de la ultima carte, i se editează culegerea Poezii
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
se dovedește un poet delicat, imagist inspirat care, servindu-se de metrul clasic, creează, pe linia sentimentalismului minor, o atmosferă de limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
forțată a unor abstracții sau prin utilizarea excesivă a cuvântului „alb”. Sunetul liric devine mai autentic și pare mai nou atunci când, precum în Adolescență, rezonanțe din Blaga autohtonizează tonuri rilkeene și incantații ce amintesc de Cântarea Cântărilor. Vidul bibliografic dintre Prohod pentru zi și antologia Poezii are în spate în primul rând o bogată producție lirică nevalorificată în acest interval, ce reflectă îndeosebi experiența traumatizantă a războiului. Ca fragmente ale unui jurnal liric de front, poemele din ciclul Pasărea morții devin
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]