440 matches
-
Rusia, după anii '90, era un stat slăbit, în pragul anarhiei. Dispăruse dușmanul. La ce mai folosea, în aceste condiții, NATO? Întrebarea nu era deloc lipsită de sens, drept pentru care unii s-au și grăbit să cânte, pentru NATO, prohodul. Foarte repede s-a văzut însă că apăruseră în lume pericole noi, iar NATO nu numai că nu a dispărut, ba chiar s-a umflat, prin afilierea multora dintre statele foste comuniste. Rusia se află acum în plin proces de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
Un capitol aparte poate fi dedicat sfintelor slujbe realizate în temnițe de-a lungul anilor și în special a Învierii. Virgil Maxim povestește cum la Jilava, după o Săptămână Mare petrecută în rugăciune și cântarea în Vinerea Mare a versetelor din Prohod, în noaptea Învierii „Bătăile, schingiuirile, lanțurile, neagra și chiar uciderile erau gândite ca să dea o strălucire diavolească momentelor omagiale cum era Învierea. Am început să cântăm Hristos a Înviat! din ce în ce mai tare, simțind nevoia să apărăm viețile noastre cu strigătul Învierii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Mișcarea legionară și pentru același motiv, în 19 aprilie 1937, în Săptămâna Patimilor, este arestat, escortat pe traseul Bazargic - Râmnicu Vâlcea și închis la Miercurea Ciuc. Cum drumul spre închisoare s-a întâmplat în Vinerea Patimilor, preoții arestați au săvârșit slujba Prohodului în tren. În final, părintele Imbrescu ajunge în lagărul din Tighina - Basarabia. După eliberarea din decembrie 1938, se întoarce cu soția la Balcic în ianuarie 1939, dar în septembrie 1940, după cedarea Cadrilaterului, se refugiază în București. Aici e numit
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dar nici Luptătorul n-a rămas indiferent, ci scria în numărul 8 din 1 noiembrie 1931: „ A dispărut fițuica, dar aceeași, „conduși de mânuitorul politic Dr. N.D. Costeanu editează un nou ziar cu titlul Crainicul Bucovinei”... Mai apoi, participanții la prohodul Crainicul Bucovinei - cei de la Timpul - scriau la 17 ianuarie 1932: „Oficiosul guvernului și-a dat duhul. Rușinea presei românești din Bucovina, editată cu banii primăriei Cernăuți și condusă de o nulitate politică Dandanache Costeanu a dispărut. Escrocul Pohoață și cloaca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o voce singulară... Din cauza aceasta „În fața primejdiei” era însoțit în pagină de un alt titlu: „Ziarul Timpul e dat în judecată” în baza legii 170 alarmismului”, situație în care, până la urmă ziarul Timpul revoluționar a trebuit să cedeze. Prea cântase prohodul altor ziare, altor confrați... și-a încetat apariția la 25 decembrie 1940. * Întrun ziar din 19 decembrie 2003 se află titlul: „Profesoară reclamată pentru limbaj murdar”. Se spune că studenții din anul I ai secției de pedagogie din cadrul Facultății de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
câmp etc. Primar, ani de-a rândul. Prieten cu Alexandru I. Cuza și Mihail Kogălniceanu. Corespondență cu M. Kogălniceanu. O scrisoare a fost publicată de pr. Ilie Anisescu în Rev. Mitropolia Mold”, 1968, nr. 1-2. A scris cu mâna lui „Prohodul Mântuitorului”, cu litere chirilice, adevărat tipar. Semnează propriu, pe Cartea de rugăciune „Învățătura Cristiană”, 1836, tipografia Albinei, Iași, cu prefața de Aga Gheorghi Asachi, Iași, 30 august (tot cu litere chirilice). Familia T. Grumăzescu: 5 copii. 1 Haralambie, inspect. silvic
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
îl demonstrează limbajul liturgic folosit de Biserica răsăriteană în zugrăvirea Răstignirii Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Înviere”. Oricât de solemnă ar fi simbolica răstignirii, în actul comemorării se ivește un moment de anticipație. Învierea nu este foarte departe. Aceeași îndrăzneală, izvorâtă dintr-o putere a dragostei care „pe toate le nădăjduiește”, transpare în primele stihuri ale Prohodului: „Dar cum mori, Viață/ Și cum șezi în mormânt/ Și împărăția morții Tu o zdrobești/ Și pe morții cei din iad îi înviezi (exanistas)?” (Starea I, 2). Intensitatea acestei nerăbdări cunoaște un crescendo în care entuziasmul intersectează bucuria. După lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
două pelerine greco-catolice. „Scutul” de adăpost al pelerinilor din Sânmihaiul de Câmpie, anul 1969. Rândul de așteptare format la intrarea în biserică. Icoana de la Nicula și uluitoarea catapeteasmă ce o găzduiește. Incidente între pelerini și reporteri. Slujba de noapte și prohodul Maicii Domnului. Mii de voci cântă împreună. Zogre Gabriel, îngerul meu păzitor. Bucuria populară a pelerinajului. Dimineață senină de vară. Urc iarăși în ritm susținut rampa ce duce spre mănăstire. O mulțime mare de pelerini în jurul meu, mult mai mulți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
marilor translatări de populație din perioada industrializării accelerate din anii 1970-1980, pare să fi dispărut în aceste momente. Grupul de pelerini din Iași se simte protejat, chiar valorizat de identitatea sa regională. Ora 21.30. Slujba de noapte, utrenia și prohodul Maicii Domnului. Acum începe și concertul clopotelor mănăstirii, plasate pentru moment în aer liber, pe un postament masiv de lemn, în așteptarea finalizării lucrărilor la noua biserică. Instalația este manevrată de clopotari, oameni în carne și oase, și nu de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se vor retrage prin peșteri, prin grote, prin păduri, prin Sahara și acolo se vor pocăi... Hai să plecăm! Se cîntă muzică cultă de cîțiva tineri care au aspectul real de ceva imaculat. Am același sentiment ca și cum mi-ar cînta prohodul, glumește sinistru Giurăscu. Nu mai vorbi prostii! țip la el. Hai să mergem la o bere! Chiar! Hai! La un pahar După un an de absență, mă văd din nou printre ai mei, ai noștri dacă vreți. Adică printre frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi grețos și oribil pe care l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii din livadă ca o blasfematoare cădelnițare asupra unor intruși ce-și primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să avem grijă de ea nici după ce a murit... În ziua (v. mai sus) înmormântării, tocmai noi (tata, Doina, eu) am întârziat și astfel n-am fost de față când, în capela cimitirului Bellu, unde urma să se oficieze slujba prohodului, s-a petrecut un incident pe care, dacă am fi sosit la timp, mai devreme, poate că l-am fi putut evita. Despre acest „regretabil” incident nu am aflat decât după câțiva ani (printr-o înțelegere tacită, cei care asistaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cântările bisericești pe care trebuia să le știi la diferite slujbe. Și, fără zăbavă, ai și început a cânta. Ionescu a adormit buștean, iar dumneata cântai de zor... Când s-a trezit, i-ai spus că ai ajuns abia la „prohodul cel mare”. Omul săracul nici cu spatele nu știa ce ispravă ai făcut cât el a dormit, dar, când și-a dat seama, te-a întrebat: „ Bine domnule Creangă: când ai mâncat puii și ai băut tot vinul, pentru că mi-
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
-a. Medic Dr.Gh. Iuliano.” Să-l ascultăm mai departe pe C. Săteanu: „Mortul neputând rămânea acolo în mica dugheniță, a fost transportat dis-de-dimineață acasă. Acolo, a doua zi după Anul Nou, adică la 2 ianuarie 1890 i s-a oficiat prohodul și de acolo a pornit cortegiul funerar.” Apoi eu, drept să spun, când e vorba de lege, mă închin, pentru că nu cred ca medicul și doi martori - unul funcționar publicși-ar fi luat răspunderea întocmirii unui act oficial fals, care a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
calorifer și cu geamul deschis, Dumitraș cânta pentru toată închisoarea. Cânta fără să-și stăpânească glasul, în așa fel în care fiecare deținut din cea mai îndepărtată celulă să-l poată auzi. Nu era Paști în care sa nu ascultăm prohodul și nici Crăciun, în care vocea lui minunată să nu rupă tăcerea nopții și să învăluie pușcăria cu cântec de colinde. Urmarea era știută! DUMITRAȘ era pedepsit pentru încălcarea regulamentului. Când gardienii veneau să-l scoată din celulă, îl găseau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îl smintește și pe Vodă, parcă nu-i el smintit îndestul. Aiștea-s nebuni de legat! întărește Negrilă scuipând și el, cu sete. Boier și țăran ne bagă în aceeași oală! De-om merge tot așa, boierimea moldovană să-și cânte prohodul de îngropăciune! Să creadă el! hohotește Isaia. Atâta i-a fost! A venit apa și la moara noastră! Cu vârf și îndesat o să plătească pentru toate umilințele noastre! Cu vârf și îndesat! Noroc de turci!... Amin... Ne-a hrăpit drepturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
77 4 "Atletul lui Hristos" 106 5 Voichița de Sânziene 125 6 Podagra și ciuma 140 PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 147 7 Județul Măriei sale 149 8 Cetățile Mării și Neînvinsul 181 9 Nunta însângerată 191 10 Prohod cu colind. "Marea Neagră lac turcesc" 209 PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 215 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" 217 12 Pumnal sau otravă în țintirim 233 13 "Vin turcii !" Singur... 250 PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel de 118 Rădăcinile Continuității împrejurări, vorbiseră cu preotul și dascălul, și chiar mâncarea pentru praznic era pregătită. A doua zi urma să se slujească prohodul și s-o însoțească pe drumul cel din urmă pe ființa cei născuse, îi crescuse și le îndrumase pașii și îi învățase cum să trăiască. Prapurii de la biserică erau sprijiniți pe cerdac având fiecare legat câte un ștergar împodobit cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
strălucea. // La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În finalul cărții, adolescența, vârstă a schimbărilor, este asociată unui timp istoric nou, „primele iubiri” fiind „închinate Partidului”. Bineînțeles, confesiunea e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut pomeni fragii din poieni, buciume zvonind din culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul m-a detunat! De spălat cin' te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]