19,629 matches
-
care vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
puternice decât cele ale oricărui bărbat. În același timp, credem că ea sfârșește prin a deveni și proiectarea animus-ului celui mai excepțional dintre Crai: Pașadia. De aceea concluzia noastră este că Pașadia a fost nimicit în realitate de animus-ul său proiectat în afară și materializat în femeia fatală; această afirmație ne permite să explicăm una dintre multele enigme pe care naratorul nu le rezolvă: enigma "mâinii misterioase" care după moartea Craiului arde toate scrierile sale. Într-adevăr, Pașadia îi spune naratorului
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
de la sate", singurii care au acces la școlile superioare. Critica junimistă este recontextualizată partinic și anatomia României vechiului regim ca o țară devorată de racila "birocratismului" este un topos cât se poate de des întâlnit în intervențiile epocii. Educația burgheză proiectează o lecție a inutilității cunoașterii: multiplicarea postulanților plasează asupra statului o imensă presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor" și de rotativa guvernamentală în întunericul ignoranței. României mari, clasicul îi dedică o inscripție pe piatra tombală, rezumând
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cu o tramă destul de des întîlnită în literatura mondială modernă, motivarea imposibilității relației dintre eroi este deficitară. {i poate că și împletirea celor două "romane" diminuează substanța epică a fiecăruia din ele. În sfîrșit, atît tabloul social pe care se proiectează cele două fire narative, cît și impresiile autoarei jurnalului intim asupra realităților social-politice suferă, așa cum iarăși bine observa Virgil Ierunca, din cauza unor irepresibile propensiuni către jurnalism și anecdotic, precum și a exagerării unor laturi pînă la "neadevăruri manifeste". În stil pur
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-aș numi ale femeii, precum bătrânețea, fecunditatea sau moartea, la Irina Mavrodin au interpretări enigmatice, și proiectează asupra acestor teme o lumină crepusculară, de revelație criptică: " frumos mai este chipul femeii/ când începe/ să se boțească/ misterios/ mai este când îl năpădesc/ hieroglifele bătrâneții/ semn cu semn/ îl citesc/ ca pe un scump papirus /mie lăsat/ de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
vreai"), chiar optica morală moromețiană a lui Pațanghel și a prietenilor săi, persiflatori ai pornirilor egoiste și ai meschinăriei. Aceste câteva texte despre care am spus că prefigurează, în Întâlnirea din Pământuri, spiritul Moromeților, urmează, literar vorbind, linia epicului obiectiv, proiectează personaje ferm conturate și bine ancorate într-un spațiu social. Sunt elementele realiste pe a căror bază critica dogmatică a anilor '50 i-a acordat lui Marin Preda un oarecare credit, socotindu-le bune premise ale desprinderii de nefastul naturalism
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire ce nu voia să-și impună și cu atât mai puțin să i se impună nici-o frontieră. În ceasul acela timpuriu al vieții
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
păpădiei de pe coperta Micului Larousse ilustrat, limitele, delimitările speciilor acelor cunoștințe erau atât de superb ignorate, încât tocmai aceste parcele infime de cunoștințe multiplicate parcă la infinit puteau să rodească în spirite cosmotice " iertați cuvântul pedant " în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici modele cosmice, universuri posibile. Dar lecțiile lui Henri Jacquier nu constituie doar ultimul și cel mai evident exemplu pe care-l invoc pentru a ilustra ceea ce numeam paradoxul universului universitar, paradox rezidând
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
universului universitar se revela însă și în acea universitate a catacombelor. Reducerea la extrem a spațiului, eliminarea totală a uneltelor de lucru, abolirea silnică a libertăților nu puteau îngrădi acea li-bertate a spiritului care triumfă asupra oricăror opreliști și se proiectează într-un univers în expansiune, fără limite. Sunt mai mândru azi de a fi fost pedepsit cu "neagra" fiind prins în mână cu o coajă de săpun presărat cu praf DDT, pe care scrijelasem pentru discipolii mei numele unor gînditori
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
rămasă de la parastasul de patru ani al Flaviei, făcut cu o zi înainte, aici, chiar dacă ea, Flavia, fusese de fel din Apuseni, de pe Valea Drăganului. "în plină educație politică și cetățenească - mde, nu mai eram bandite, eram deținute - ni se proiectau câte patru-cinci jurnale de film dintr-o dată - Mandric și iar Mandric. Cazna - gardiana poreclită așa, nici nu-i mai știam numele adevărat, singura supraveghetoare în sala de proecții, coborând printre scaunele de la punctul ideologic, ori că s-a împiedicat, ori
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
spațiilor de mișcare, în dinamica unui topos care face din Cafeneaua Pas-Parol ceea ce se cheamă un "roman document", receptat astfel poate chiar împotriva primelor intenții ale autorului; nu atît felul de a gîndi al intelectualului din carte și nici "soluțiile" proiectate de el impresionează conștiința cititorului, cît structura atent explorată a unui univers concentraționar. Așadar, nu Manase Hamburda, Epaminonda Bucevschi sau Mihail Iorca se rețin, ci omul care își poartă mortul cu el; și nu orașul e referentul, ci pensiunea unde
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
care mi l-am cumpărat acum trei ani de la FNAC, dar niciodată concertul întreg. Ieri dimineață Florin mi-a făcut o bucurie enormă: mi-a adus DVD-ul Leș Adieux à l’Olympia! Nu m-am putut abține și am proiectat câteva melodii într-o pauză ca să verific dacă nu cumva amintirile se alteraseră. Dar n-a fost așa: Brel, așa cum mi-l aduceam eu aminte, poète, musicien et acteur à la fois, era acolo, întreg, neschimbat. M-am trezit azi
Les adieux à l’Olympia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82598_a_83923]
-
un dandy, mai curând, de carnaval (el travestindu-se când într-o antică almee, când într-o stranie iasmă "cu un bogat păr roșu", - ca și peruca, pe cât cred, a "arnoteanului" Claymoor!7). Drept pentru care și Mateiu, compensatoriu, îl proiectează într-un cadru mai "semeț", printre "frumoșii lorzi" ai altei sute și-ai unei Anglii vesele, aceștia, "ținând în mână trandafiri" (iar nu garoafe), roza fiind, cu precădere, floarea blazoanelor și stemelor ilustre. (De adăugat, în paranteză, că tot garoafa
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese golită și acum se proiecta un muzeu de artă feudală, parcă. Discutam cu Ester despre asta, când dintr-odată ea: "Ce zici dacă mergem la Văcărești? Chiar acum, că tot nu ai ce face. M-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință, inginerul N., care
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile. Aflăm că "mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - / adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumi -/ și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un/ punct al lumii (...)". Fragmentul trădează, înainte de orice, preocuparea sistematică a scriitorului pentru surprinderea momentului privilegiat al intersectării de planuri. Însă amalgamarea diverselor "moduri de a fi" și obstinata tentație a corporalizării inefabilului
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
doctorat, la Roma, una din plăcerile lui Relu Morar este să mărească și să înrămeze mereu alte și alte fotografii pe care le scoate din albumele lui ordonat așezate și din cutiile de diapozitive pe care el și Nana le proiectau, de obicei sâmbăta seara, prin anii '80, prietenilor adunați la ei la o votcă sau un vin bulgăresc. Camera mică a apartamentului este plină de poze alb/negru ale fostului bebeluș Chiți-Chiți,în cărucior, ale dolofanului șoim al patriei, Clau
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
În orice caz, ea nu este o povestitoare neimplicată, o naratoare neutră, un cronicar impasibil, ci și eroina principală a poveștii. Este chiar o eroină în înțelesul propriu, fiindcă este o victimă, cel puțin aceasta e ipostaza în care se proiectează. Victimă, în primul rînd, a unui accident dubios, dar și martira traseului parcurs pînă la el. Iar suferința înnobilează, cîtă suferință, atîta eroism! - ar putea exclama ea, prefigurînd moda retorică, și nu numai retorică, a unui timp istoric încă neivit
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
adevăr, perioada interbelică a cunoscut o polarizare între "național" și "cosmopolit" sau "universal", a cunoscut o tensiune între extremisme de dreapta și de stînga. De fap însă modelul de care vorbim ("occidentalizanți" contra "indigești") e transpus din cultura rusă și proiectat asupra Europei Central-Răsăritene (deci inclusiv asupra României) în ansamblu, iar presiunile înspre extreme ideologice se datoresc nu în mică măsura unor circumstanțe politice care s-au dovedit din fericire trecătoare: și anume dramatica înălțare a două imperii dictatoriale la Estul
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
dă la tipar numai "biografii contemporane"? Sînt posibile măcar trei răspunsuri. Primul: descriind în aceste "biografii" Bucureștiul periferic, poate că și-a adus aminte de această nuvelă, ce abundă în asemenea descripții. Al doilea: în anii '58-'59 el își proiecta, foarte meticulos, evadarea în Occident; poate că, publicînd nuvela, voia să se asigure că lasă o probă despre schițele și intențiile sale referitoare la Cronică. În fine, al treilea răspuns, vulgar, dar verosimil și el: demis din funcția de director
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Altar de rugăciune). Acest tip de valori religioase aflate în fățișă contradicție cu o cultură materialistă, invazivă, nihilistă, reînnoadă firele ce ne vin dinspre marea noastră școală poetică interbelică și modernă (Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Daniel Turcea etc.), proiectând-o spre un posibil viitor, și totodată pa-riind pe potențiala demnitate și măreție a omului și pe o posibilă „umanitate” a lui Dumnezeu, într-o epo-că a secularizării și anomiei, ce reduce aproape totul în obiecte - mărfuri. Crezul estetic al
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
puțin se cuvine consemnată iluzia lui Bulgakov (o abdicare de la penetranta-i luciditate, dar și un factor tulburător al distorsiunilor epocii ce-și propuneau intempestive remedii) cum că ar putea avea o relație "privilegiată" cu vicleanul despot. Imaginația sa înfierbântată proiecta o repetiție a raporturilor dintre Ludovic al XIV-lea și Moličre, dintre țarul Nicolae I și Pușkin. Simptomatic, Bulgakov scrie o biografie a lui Moličre, voind pesemne a striga, la un moment dat, precum autorul lui Tartuffe, așa cum și-l
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
plasării celor patru instrumentiști în afara spațiului vizual, ipostază ce a creat o anume stare de vid, de neant tactil, dar și de audiție privată, solitară. Vom Grundriss der Brotchen (1994) de Mischa Kaser (născut în 1959, la Zürich) m-a proiectat în atmosfera cabaretelor franceze ori a tavernelor nemțești din epoca lui Prevert și Marlene Dietrich, Pierot Lunaire și Lulu, o epocă pe care compozitorul o hibridizează, o metisizează, transformând-o într-o operă de trei parale, născută dintr-un tată
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
de instituție nu poate fi controlată în nici un fel, a trecut la dezmembrarea ei. Operațiunea, pe cât de energică, pe atât de eficientă, a atins nervul sensibilității ultragiate a lui Emil Constantinescu. Din nefericire pentru el, e pasul care l-a proiectat în cea mai dezgustătoare mocirlă morală cu putință.
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în detalii, într-o antimetafizică absorbantă ce nu lasă nici un rest. Fantazarea cruntă, halucinația malignă, insanitatea asumată constituie reperele sale într-un proces care consumă realul, lăsând doar lestul sumbru al acestuia: Cum și-a strâns
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Bartolomeu" consacră a la long acute insomnii atât în rândul victimelor cât și al călăilor, al reformiștilor și contrareformiștilor, al protestanților și catolicilor. 4 iunie 1863: în contul sumei de optzeci și cinci de mii de franci este achiziționat carillon-ul proiectat de Monsieur Gion, un distins și simpatic arhitect de la Ville de Paris " carillon bibilit apoi cu abilitate și pasiune de Monsieur Collin, cel ce abia terminase de restaurat mecanismele orgoliilor astronomice de la Rouen și Lyon. 16 aprilie 1878: noul agregat
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]