267 matches
-
non-judicative" (lămurită în contextul potrivit) și a unei ideologii polifonice, reunite, sistematic, într-o reconstrucție de hermeneutică radicală, pentru a testa posibilitatea de a lucra "filosofic" în afara regulilor dictaturii judicativului. Desigur, a doua cale are, asemenea celei dintâi, sensul de prolegomene la un discurs cu adevărat "filologic", în măsura în care logos-ul vizat evită cele două închideri ale sale care au stăpânit discursul de orice tip în tradiția noastră culturală: formalizarea logos-ului și lingvistizarea sa. Felul în care a fost pusă problema
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi în Prolegomena zur Geschichte des Zeitbegriffs / Prolegomene la istoria conceptului de timp (1925). Contextul husserlian tocmai amintit este însă cu totul semnificativ și pentru o discuție pe tema dictaturii judicativului, căși Husserl vorbește despre o "analitică", de asemenea despre o "critică", dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește între "fenomenologia" sa și analitica fenomenologică husserliană distanțe metodologice, tematice și "teoretice" explicite, îndeosebi în Prolegomena zur Geschichte des Zeitbegriffs / Prolegomene la istoria conceptului de timp (1925). Contextul husserlian tocmai amintit este însă cu totul semnificativ și pentru o discuție pe tema dictaturii judicativului, căși Husserl vorbește despre o "analitică", de asemenea despre o "critică", dar nu și despre o "dialectică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și obiectul ei (intențional). Timpul este, astfel, esența dictaturii judicativului. Pe această linie, a filosofiei timpului după reguli judicative, se cuvine a fi amintit și Bergson. De altfel, Heidegger îi consacră filosofului francez toată atenția în unele dintre lucrările sale: Prolegomene la istoria conceptului de timp, Probleme fundamentale ale fenomenologiei etc. Bergson oferă o clară reprezentare și un concept al timpului ca trăire, adică al timpului-eveniment, kairos; în termenii reducției judicative a dictaturii judicativului, o "reprezentare" a momentului în care gândirea-care-nu-se-gândește-doar-pe-sine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
James S. Churchill, Indiana University Press, 1962. Heidegger, Martin, Repere pe drumul gândirii, trad. Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, Editura Politică, București, 1988. Heidegger, Martin, Introducere în metafizică, trad. Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, Editura Humanitas, București, 1999. Heidegger, Martin, Prolegomene la istoria conceptului de timp, trad. Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, București, 2005. Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, trad Bogdan Mincă și Sorin Lavric, Editura Humanitas, București, 2006. Heidegger, Martin, M., Despre miza gândirii, trad rom. Cătălin Cioabă, Gabriel Cercel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la perception, p. XVI. 13 Parmenides, Despre natură, "Fragmente", 1, în D.M. Pippidi, Presocraticii. Fragmentele eleaților, p. 117. Gh. Vlăduțescu, Filosofia în Grecia veche, p. 97. G.S, Kirk, J.E. Raven, The Presocratic Philosophers, Fr. 342, p. 267. 14 Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp, p. 59. 15 A se vedea Nota 9. 16 Cf. Parmenides, Fr. 2 și Fr. 7, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I, Partea a 2-a; p. 232 și 235. G.S, Kirk, J.E.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
344, p. 269; Fr. 346, p. 271. 17 Cf. Husserl, Ideen II / Ideas pertaining to a pure phenomenology and to a phenomenological philosophy, Second Book: "Studies in the phenomenology of constitution"; Section One: "The Constitution of Material Nature". 18 Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp, § 8, p. 140. 19 Cf. Husserl, Cercetări logice, II; îndeosebi Cercetarea a doua; Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp; îndeosebi §6. 20 Cf. Gorgias, Fragmentul 2, în Filosofia greacă până la Platon, Vol. II, Partea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a phenomenological philosophy, Second Book: "Studies in the phenomenology of constitution"; Section One: "The Constitution of Material Nature". 18 Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp, § 8, p. 140. 19 Cf. Husserl, Cercetări logice, II; îndeosebi Cercetarea a doua; Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp; îndeosebi §6. 20 Cf. Gorgias, Fragmentul 2, în Filosofia greacă până la Platon, Vol. II, Partea a 2-a, p. 460. 21 Husserl vorbește și în alte lucrări ale sale despre experiența antepredicativă. Cf. Ideen I
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofice. Logica, p. 85. 45 Principiile constitutive ale intelectului sunt, potrivit lui Kant: axiomele intuiției și anticipațiile percepției; iar cele regulative sunt: analogiile experienței și postulatele gândirii empirice. Cf. Critica rațiunii pure, (1994), "Analitica transcendentală". 46 Edmund Husserl, Cercetări logice I. Prolegomene la logica pură, p. 349. A se vedea, pentru această problemă, Capitolul XI: Ideea logicii pure, §69 §70. 47 Cf. Mircea Florian, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV. Gheorghe Vlăduțescu, O enciclopedie a filosofiei grecești, art. "analitica"; "dialectica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
suficiente este deci fundamentul experienței posibile, adică al cunoașterii obiective a fenomenelor din punctul de vedere al raportului lor în succesiunea timpului." CRP, II, p. 212. 119 CRP, II, p. 228. 120 Pentru problema intuiției categoriale, a se vedea Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp; îndeosebi "Partea pregătitoare", Cap. II. 121 "Categoriile pure fără condițiile formale ale sensibilității, au numai o semnificație transcendentală, dar nu au folosire transcendentală, fiindcă o asemenea folosire este imposibilă în sine, întrucât sunt lipsite de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Apriori-ul este ceea ce, în cuprinsul a ceva, este mereu anterior"; Apriori este un termen care implică ceva precum succesiunea ..."; apriori-ul este "un caracter al ordinii de constituire în cuprinsul ființei ființării, în structura de ființă a ființei." Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp (PICT), § 7 "Sensul originar al apriori-ului", pp. 131-135. 164 "... predicația este în mod primar o explicitare a ceva dat dinainte, și anume o explicitare ce pune în evidență. (...) Punerea în evidență înțeleasă ca enunț
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cazul unora dintre programele de dezvoltare a organizației (OD). Terapia directă a sistemului - din cauza dificultăților sale - presupune însă tehnici mult mai complexe decât terapia individului în condiții de laborator. Bibliografietc "Bibliografie" Achim, M. (1971), ABC-ul investigației sociologice, vol. 1: „Prolegomene epistemologice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1973), ABC-ul investigației sociologice, vol. 2: „Elemente de logică și metodologie. Propoziția”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1981), „Valorile și limitele sociologiei”, în Era socialistă, nr. 12. Ackoff, R.L., Emery, F.F. (1972), On
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în care are loc acest lucru și, în primul rând, în funcție de tehnologia productivă disponibilă, de capacitatea economică a societății de a satisface nevoile umane și sociale fundamentale. Bibliografie generalătc "Bibliografie generală" Achim, M. (1971), ABC-ul investigației sociologice, vol. 1: „Prolegomene epistemologice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1973), ABC-ul investigației sociologice, vol. 2: „Elemente de logică și metodologie. Propoziția”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1981), „Valorile și limitele sociologiei”, în Era socialistă, nr. 12. Ackoff, R.L., Emery, F.F. (1972), On
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bogatele sale polemici din perioada antebelică, a redevenit actual o dată cu Încheierea rupturii produse de comunism. El a fost filtrat și adaptat noilor condiții ale tranziției postcomuniste, sub forma unor metateorii și teorii generale: metateoria latențelor sufletești, metateoria Noologiei (I. Bădescu); prolegomene epistemologice ale unei teorii explicative a tranziției (C. Zamfir), teoria tranziției ca premisă a postmodernității (L. Vlăsceanu); teoria ,,spațiului social al tranziției” (D. Sandu); analiza cauzală lărgită (C. Zamfir); teoria raționalității umane limitate, individuală și colectivă (C. Zamfir și colab
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doctorat, W. Wundt, K. Lamprecht, K. Bucher, precum și P. Barth, care i-a publicat lucrarea de doctorat în revista sa. În lucrările succesive pe care le-a elaborat, îndeosebi în Științele sociale, sociologia, politica și etica în interdependența lor unitară: prolegomene la un sistem (1909-1910), Despre natura vieții sociale (1910), Realitate, știință și reformă socială (1919), Sociologia monografică, știință a realității sociale (1934), Problema sociologiei. Sistem și metodă. Trei comunicări (1940, Academia Română), Dimitrie Gusti își precizează și desăvârșește teoria voinței sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cercetarea monografică. Comunicare în Secția de sociologie a ISR. După P. Caraioan. Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Vulcănescu, M. (1932). Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat. În Arhiva pentru știința și reforma socială, anul X, 1-4. Abstract The article focuses on D. Gusti’s personality and activity of creating the system of the sociological monography, further used as an
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Rațiunea carteziană este adusă și ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]