604 matches
-
dogmatism...” Am tăcut, toată lumea a întors capul spre întunecatul și amenințătorul personaj și acesta a spus uscat: - Luați cuvântul tovarășului Breban drept propiile mele concluzii!... S-a ridicat și a plecat întovărășit de suita sa, printre care Dumitru Ghișe, filozof proletcultist, dar, s-a dovedit atunci și în anii care vor veni (când va fi, pe rând, șeful secției c.c., apoi ministru adjunct la consiliul culturii și în urmă prorector la universitatea de partid „Ștefan Gheorghiu”Ă un „activist luminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și străinătate, dar și slujbe sigure în diverse instituții și edituri sau posturi în redacții de ziare și reviste. Prețul plătit a fost, bineînțeles, subordonarea actului cultural de orice fel directivelor de partid. Foștii deținuți politici ce se doreau publicați, proletcultiștii ce simțeau că pierd teren, noile valuri de tineri scriitori, actorii, artiștii, muzicienii, dar și valurile de impostori, de mediocri și politruci sunt toți parte dintr-un proces ce va degenera în odiosul cult al lui Ceaușescu. Această generalizare a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu avusese nici o revista literară. Nu avusese teatru, nu avusese filarmonica, nu avusese nici măcar un liceu cu profil artistic, nu avusese nimic... A două capitală a României, cum o pregătea Ceaușescu să devină, era o urbe cu câțiva notorii poeți proletcultiști, reuniți în jurul unui oficios al propagandei comuniste și care făceau mult rău oricui încerca să se afirme în afară grupului controlat de securitate. Cu un număr relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că a sosit momentul să dăruim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub titlul Cantonul părăsit, volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat Somnul de la amiază (1960) și Dincolo de nisipuri (1962). Se publica greu o carte? Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt niște chestii ratate, dar simțeam că zestrea primită de la părinți, de la strămoși, trebuia dezvoltată. Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului. A.B.Ce prietenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lume nouă, Perpessicius scrie Triumful muncii, Cezar Petrescu își intitulează transparent câteva însemnări conjuncturale - O literatură care a murit ș.a.m.d. După o primă etapă de denigrare a scriitorilor consacrați, urmează etapa „revalorificării” literaturii române, citită acum prin grilă proletcultistă. În „Suplimentul de duminică”, ce apare din 1948 până în 1950, se publică articole de tipul Despre unele aspecte progresiste în opera lui Mihai Eminescu, „Sărbătorirea” lui Eminescu în timpul regimului burghezo-moșieresc și sărbătorirea astăzi a marelui poet. Virgil Ierunca încearcă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
mijloc și câte două camere laterale au constituit expoziția muzeistică de bază. Chiar la intrare, în hol, a fost așezat mai târziu, pe un postament de lemn, bustul în ghips al lui Eminescu realizat de sculptorul Ion Irimescu în maniera proletcultistă a anilor '50. Vizitatorul era obligat să parcurgă un circuit strict, prin cele patru camere, reprezentând viața și opera poetului. Ca modalitate de expunere: panouri prinse în pereți, de aproximativ 2 x 1,50 m., pe care erau cașerate documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Preda a apărut mai clar, iar studiul despre Beniuc propune un scriitor angajat, dar nu comunist, ci naționalist, în preajma viziunii legionare. În „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, C. a publicat fragmente dintr-o istorie a literaturii române din perioada proletcultistă, întemeiată pe lectura completă a presei epocii. Amână însă publicarea în volum a celor 1400 de pagini redactate. SCRIERI: Personaje de rezervă, București, 1985; Lumea literaturii, București, 1986; Povestitorii, București, 1988; Punct și de la capăt, București, 1991; Veselia generală, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
toate domeniile de activitate, inclusiv din literatură. Textele literare respectă cu fidelitate programul ziarului și ilustrează fenomenul de politizare a culturii, impus de ideologia comunistă. În deceniile al cincilea și al șaselea ale secolului trecut există o evidentă orientare prosovietică, proletcultistă, antitetică în raport cu așa-zisa literatură „burgheză”, „decadentă”, „cosmopolită”, dar în consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Parhon, iar printre lideri `l regăsim, pe l`ngă cei amintiți, și pe istoricul/arheolog C. Daicoviciu. `n 1948 ARLUS avea l,7 milioane membri. Culegerile editate `n 1947, 1949 și 1951 mai cuprind și alte articole dogmatice, prosovietice sau proletcultiste, publicate `n Veac nou, Sc`nteia ori ca broșuri la Editura PCR. `n Ethos, 1946, nr. 1-2, pp. 7-11. Ibidem. Vezi și Studii și cercetări istorice, XX (1947), pp. 1-95. Caracterizarea și `mpărțirea istoriei românilor. O nouă concepție, Iași, 1926
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
București piesa Dacă vei fi întrebat, a cărei primire entuziastă va determina introducerea, aproape imediat, în repertoriul Teatrului Național din Cluj și a Teatrului „Constantin Nottara” din București a unei alte piese, Secunda 58, anterioară ca redactare. În contextul literaturii proletcultiste, piesele lui D. vor realiza o sinteză, prompt încununată de favoarea publicului și a criticii, între ancheta psihologică de tipul literaturii polițiste de bună ținută și reconstituirea trecutului personajelor printr-o ingenioasă utilizare scenică a analepsei, preluată din lumea filmului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui S. sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea” peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
Ă. Sunt doar câteva mențiuni bibliografice dintr-o serie mai lungă ce probează interesul pentru un critic eminent, a cărui posteritate este - să recunoaștem - concludentă. Am reținut rândurile de un rar dramatism cu privire la destinul lui Vladimir Streinu în epoca dogmatismului proletcultist, cuprinse în Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa (versiune revizuită și augmentată, Editura SemnE, București, "Ă: Prezența postbelică în Revista Fundațiilor, articolele din Dreptatea țărănistă precum și rolul de sprijinitor al poeților generației războiului sunt suficiente pentru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst. P., care pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii de privațiuni și tăcere din timpul celui de-al doilea război mondial, să militeze, cu apel la limbajul proletcultist al epocii, pentru o literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947), de pildă, sunt mărturii ale „acomodării” la noile orientări. Tot acum va scrie pagini convenționale, în fapt o literaturizare (în vers, proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947), de pildă, sunt mărturii ale „acomodării” la noile orientări. Tot acum va scrie pagini convenționale, în fapt o literaturizare (în vers, proză sau teatru) a tezelor proletcultiste, la a căror propagare contribuie de voie sau de nevoie. Importante rămân însă legăturile sale cu avangarda, P. tipărind de-a lungul timpului texte inedite de Urmuz, Tristan Tzara, Ion Călugăru și Ilarie Voronca, iar în 1969 - Antologia literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
trape secrete. Dar ferește-te să-ți atingi ochii atât de fragili, ferește-te să-ți pipăi obrazul, el se poate sparge la cea mai mică atingere și-ți va murdări imaculatul costum de umbră.” După câteva volume cu poezii proletcultiste, impuse de teroarea ideologică a anilor ’50 - Filonul (1952) și Poem despre tinerețea noastră (1960)- și punctate arareori de limpezimea câte unui vers clasic, N. revine la stilul ce l-a consacrat, la care nu va mai renunța niciodată, în ciuda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
se leagă, după mărturisirile lui G., de propria sa biografie. Acțiunea este plasată în anul 1952, în satul moldovenesc Hârtoapele, unde se înființa o gospodărie agricolă colectivă. Folosind tehnica realismului „obiectiv” specific perioadei, autorul se încadrează în tipul de proză proletcultistă, ghidată de comandamentele epocii, pe care le servește „exemplar”, într-o scriitură rudimentară, maniheistă, îngroșat ideologizată. În Un Oscar pentru Ana (1982) este anunțată încă de la început formula narativă dominantă, vizând obiectivitatea și distanțarea naratorului. Acțiunea este subsumată analizei psihologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
morale într-o lume amenințată de proliferarea apatiei. Ciclul de romane cu ecouri autobiografice alcătuit din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescența și studenția în anii ’50 ale unui tânăr oscilând între nevoia angajării și tentația evaziunii erotice. La D. experiența personală marchează și romanele scrise după plecarea lui din țară. Alvis și destinul (1993) propune reconstituirea, poate insuficient exploatată epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Studiul Tudor Arghezi, poetul (1961) își propune să identifice și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare (1966) coagulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
a scris. Acest nihilism deconstructivist ce prezidează scrierile lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului discurs liric. Între parodie, persiflare, sarcasm și regimul ludic și analogic al anulării semnificațiilor, tehnica barocă a deconstrucției și demistificării, a contrapunctului livresc și aluziv face din Marin Sorescu cel mai important anticipator și interpret al unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poet, eseist, publicist și italienist. Nu sunt uitate meritele eminescologului Ion Nica (1924 - 1999), dar nici activitatea literară și publicistică a uitatului Francisc Păcurariu (1920 - 1998), ca să nu mai vorbim de Ion Vitner (1914 - 1991), medic stomatolog și "critic literar proletcultist, dogmatic". Psihiatrul Ion Vianu (n. 1934), fiul prof. Tudor Vianu, figurează nu numai cu celebra lucrare "La repression psychiatrique en Europe de L'Est" (Paris, 1971), ci și cu eseuri despre "Nietzsche și sfârșitul prejudecății", "Psihoterapia ca delegare a puterii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care va lua atitudine față de pasivitatea aceleia care a pierdut România Mare” (2-3/1995). Dezideratul este promovat și prin Concursul național de eseu și critică „Mircea Streinul”, lansat de revistă și având ca subiecte „Bucovina, iconarii și creația iconaristică”, „Creația proletcultistă a sud-bucovinenilor și cea colaboraționistă a autorilor nord-bucovineni”. Pornind de la Istoria literaturii române din Bucovina, publicată la Cernăuți în 1926 de Constantin Loghin și de la antologiile de scriitori bucovineni pe care, urmând exemplul lui Aron Pumnul, acesta le-a elaborat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]
-
tot inedită. Amîndouă se publică acum după manuscrisele foarte citețe ale autorului. Nu știu cîte scrieri literare inedite mai sînt de apărut (autorul a scris mult în anii războiului, neputînd valorifica producția să și, se pare, chiar în anii înghețului proletcultist) și nici dacă Editură Minerva are de gînd să continue ediția, inclusiv prea multele volume conținînd publicistica. Normal ar fi fost ca de prin anii șaptezeci, să se fi pornit o ediție critică din opera părintelui Agârbiceanu, însoțită de întreg
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
critic, existent ca atitudine pregnantă în viziunea realiștilor din secolul al XIX-lea de la care se revendică realiștii anilor ´50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar, și forma supradimensionată s-a înfîțișat maselor drept proiecție monumentală. In locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, Dionisie din Furna a fost înlocuit de Jdanov, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și, din om pur și simplu, a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
vă explicați aceste reacții critice? Crohmălniceanu a fost una din cele mai importante prezențe critice în viața mea, a fost mentorul meu. În schimb, Paul Georgescu s-a compromis intitulându-și O manifestare virulentă de formalism cronica la cea mai proletcultistă carte a mea, Horea nu mai este singur (1952). Urma o indicație de Partid (eu nu trebuia să fiu reabilitată), la care se adăuga binecunoscutul lui cinism personal. Dar relativa inapetență a criticii față de mine, în următoarele decenii, se datorează
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]