302 matches
-
confuze, din care nu înțelegem decât că autorul se îneacă de indignare. Urmează „piesa de teatru“, în care aceleași personaje, nediferențiate prin limbaj (toate vorbesc ca Dumitru Radu Popescu), se defăimează reciproc. Apoi, „versurile“ aproximativ șaptezeci de pagini, și ele prolixe, apoi din nou „teatru“ și așa mai departe. ...Apoi, în sfârșit, ultima pagină, 363, pe care o întoarcem răsuflând ușurați. Filozofie in versuri Volumul Poezii, erezii și taine (A.M. Press, București, 2006) al lui Nicolae Popescu cuprinde teorii năstrușnice versificate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
regelui și se dezlănțuie împotriva lui acel șir de persecuții care, până la urmă, trebuie să-l răpună. Astfel, la banchetul dat de republicani în acea zi, la restaurantul "Culesul viilor din Burgundia", în localitatea Belleville, lângă Paris, între două discursuri prolixe ale participanților, tânărul Galois strecoară un toast scurt, dar categoric. Ținând în aceeași mână și paharul și briceagul deschis, de care se servise la masă, se ridică și urează: "A Louis-Philippe". Apoi golește paharul dintr-o înghițitură și se așează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Galois, e scrisă în fulgerări întrerupte, între două închisori și un duel, în scurtele răgazuri pe care i le acordă un destin nemilos; a lui Cauchy, se întinde monotonă pe vreo 800 de memorii, în voia facilității unui talent prolix. Totuși spectacolul acestei vieți prodigioase nu trebuie să se traducă într-o acceptare necritică a operei algebrice a lui Galois. Știința e o construcție obiectivă care se desfășoară în afară de noi, devenită aproape anonimă prin mulțimea contribuțiilor care i se aduc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
făcut acum. Dar trebuie să mai rămân încă. Mai sper ca Eleonora să apară și n-aș vrea să găsească gara goală. Singură, cu siguranță ea n-ar pleca niciodată de aici. De aceea trebuie prin forța lucrurilor să fiu prolix. Vedeți pe ce căi te silește pustiul să devii predicator? Înainte de a-ți închide gura, te face să vorbești continuu. Oare unde am citit că întreaga aspirație a filosofici e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție? Așa ceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tîrziu mi-am dat seama că Heracles s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște și În același timp moare, mîngîindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Eram în transformare. Cu ajutorul pictorului Hugo Mărăcineanu, ora de sport era saltul peste prezent. Atunci Nilă Hagiu scria la romanul său neterminat nici în ziua de azi Soarele Negru. Proba consta nu în elocvența redării, cât în viziunea radicală, deși prolixă, asupra existenței. A jongla cu termeni care aveau să fie inventați peste 50 de ani, cu ferocitatea disecării în filigran a nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu de înțeles pentru cei mai adânci filosofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
italian, Giovanni Sartori, care se cheamă Homo videns, având următorul subtitlu: „Imbecilizarea prin televiziune și postgândirea”. Recunoașteți că „post-gândirea” e o etichetă admirabilă pentru vremea (și lumea) În care trăim! Ea spune limpede și tăios ceea ce eu Încerc să spun, prolix și cu multe ocoluri, Într-una din „conferințele ne rostite” pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a lui Șirato (pentru a da doar acest exemplu) este, fără îndoială, spiritualismul. Abstracționismul Contimporanului rămîne unul „laic”, estetic. În general, comentatorii nu au acordat prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici Mariț, Avacumovici etc.) mișcarea nouă din statul vecin, cunoscut pînă acum din baladele anoste și prolixe de haiduci. Zenit rupe ca un păienjeniș tradiția, desvelind o sensibilitate dură — tinzînd a crea un balkan nou de gîndire. Lansînd ca o torpilă și un stil nou pentru edificare și fecundație, Barbarojenie, exploatat de toate unitățile sale. Prezentînd manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
temerile inițiale. Un timp, narațiunea curgea pur și simplu la Întâmplare pe când autorul, prost ascuns după masca naratorului, se Întreba evident Încotro să se Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru a-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-l învățăm mai târziu pe de rost... Mută-te la pasajele care-l privesc exclusiv pe invitat. Pufoasa, spongioasa doamnă parcurse, bolborosind, snopuri de rânduri și glisă două file. Nerelevant. Pinky se clarifică totuși că Robin era un pic prea prolix pentru un dadaist. - "Credința mea este că, după mine, destinul va isca un foarte mare artist, de o factură cu totul controversabilă... Ceea ce scriu acum, este, la rândul său, controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu, va fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să creadă că avuseseră dreptate. Se pare că infirmasem o supoziție și confirmasem alta. Sigur este că ieșisem din confruntare mai bine decât intrasem. Ca prizonier, se-nțelege. Ca istoric, eram nemulțumit de modul În care prestasem, fusesem dezlânat și prolix, dar se pare că, până la urmă, izbutisem să mă fac Înțeles. Asta dacă nu cumva stimabilii Înțeleseseră mai mult și mai multe decât avusesem eu În intenție. O să vedem ce va fi În continuare, mi-am spus În sinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o priveam, dar îi recunoșteam glasul de miorlau-miorlau și mă așteptam la un vis atât de lung, încât puteam să plonjez și eu, în voie, în brațele lui Morfeu. Le-am simțit și pe ninetiste căscând instinctiv, de teama discursului prolix al Monei... Pătrund mereu într-o casă care are etajele aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției și celelalte zone neștiute 184 Peștii preistorici și fosilele lor 347 Peștii minții, cuvintelor și invenției 442
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ele ceva care seamănă cu o carte, dar nu-i. Este o porcărie strict pornografică cu, și aici stă frumusețea, adînci pretenții psihanalitice. Adică fata copiază cîte-un calup de patru, cinci scrisori și pe urmă ne dă explicația științifică. Constant prolixă, repetitivă, cretină, dar banală. De prisos să mai spun că psihanaliștii sînt niște tembeli care știu totuși cum să exploateze invincibila prostie umană, e suficient să amintesc cuvintele-cheie, conștient, subconștient (despre care nimeni nu știe cu adevărat absolut nimic), Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Librairie Jose Corti, 1942), că... l’imagination matérielle trouve dans l’eau la matière pure par excellence, la matière naturellement pure. L’eau s’offre donc comme un symbole naturel pour pureté; elle donne des sens précis à une psychologie prolixe de la purification ș„imaginația materială află În apă materia pură prin excelență, materia În mod natural pură. Apa se oferă deci ca un simbol natural pentru puritate; ea dă un sens precis unei psihologii prolixe a purificării“ț. Ideea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sens précis à une psychologie prolixe de la purification ș„imaginația materială află În apă materia pură prin excelență, materia În mod natural pură. Apa se oferă deci ca un simbol natural pentru puritate; ea dă un sens precis unei psihologii prolixe a purificării“ț. Ideea este inteligentă, dar aplicațiile pe care le oferă criticul sunt insuficiente. Cine va analiza apa din visele mele?! (ieri) Toți spun că sunt teribilist, că fac pe nebunul. A face pe nebunul nu este, Însă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
semna și C. Dragu), I. Demetrescu-Ghiocel. S-au republicat versuri de Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, Veronica Micle și Tr. Demetrescu, deși acesta din urmă era într-o polemică înverșunată cu redactorii gazetei. Petru Vulcan dădea și nuvele, ilizibile, prolixe. Lui N. Gane și lui Tr. Demetrescu li s-au retipărit, de asemenea, câteva nuvele, iar Petru Vulcan trimitea basme și versuri populare culese din Macedonia, lungi recenzii literare și o încercare de istorie literară (Bolintineanu și Macedonele). Sub pseudonimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286598_a_287927]
-
au săpat puțuri, în număr mare, în diferite localități și s-au creat uzine pentru a extrage din petrol feluritele produse pe care le cuprinde". Documente oficiale, Monitorul avantajelor petrolifere române, al cărui prim număr datează din aprilie 1900, devin prolixe în ultimii ani ai secolului XIX. Oameni de știință, economiști și politicieni se lansează în aventura petrolului: un prim bilanț se conturează. Petrolul are un mare viitor dar trebuie să se țină seama de posibile eșecuri inițiale, anume: insuficiența cunoștințelor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în mod sistematic a fost în mod cert Mussolini, care îi repeta lui Emil Ludwig lucruri citite în Le Bon: "Mulțimea iubește oamenii puternici. Mulțimea e ca o femeie". Marele său aliat Hitler s-a dovedit a fi și mai prolix: "Poporul, declara el, este atît de feminin în majoritatea dispozițiilor lui, încît opiniile și actele sale se bazează mai mult pe impresiile primite de la simțuri decît pe reflecție. Impresiile nu sînt deloc complicate, ci simple și limitate. Ele nu comportă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
necesarmente limitată. Camille Laurens, femeia Îndrăgostită Romanul feminin francez nu a dat În ultimii cincisprezece ani capodopere, deși puterea imaginii mediatice În tandem cu corectitudinea politică a născut figuri de romanciere astăzi binecunoscute. Amélie Nothomb este, dintre toate, cea mai prolixă și cea mai citită. Premiată și exotică, Marie N’Diaye este lidera editurii Minuit, ea succedîndu-i lui Camille Laurens În obținerea premiului Femina, În 2001, pentru romanul Rosie Carpe. Marie Darrieussecq și ale sale autoficțiuni au pătruns brusc În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poetul demiurg, alephul, cum se va numi mai târziu în "Laus Ptolemaei". Arta poetică și drama cuvintelor Dacă în poemele "manifest literar", Nichita Stănescu se definește deschis înțelegerii și receptării noastre, în cele cu altă tematică este mai abstract, uneori prolix, încărcat, poate prea dens în idei și prea puțin elaborat. Nichita Stănescu își dezvoltă arta poetică în limitele celei blagiene și argheziene; ipostaza creatorului este expresionistă, este cea a tăcerii "gură cu limba smulsă, mută"/ ("Luptele"). Versurile ne trimit la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa ceață spumă insomnie/ sfidarea de zăpezi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă, stridente chiar în raport cu cele mai anticlasice structuri. Dar tot ceea ce e de natură să contrarieze norme și gusturi, tot ce solicită cititorului și spectatorului eforturi de percepere se legitimează, în intenție cel puțin, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]