273 matches
-
practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat În patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează „sfîrșitul transcendenței”: „Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței.“ Literatura pură - anti-literară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică și metaforică) în exclusivitate pozitivă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică și metaforică) în exclusivitate pozitivă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel al romantismului conservator, iar afinitatea cu filipicele lui Iorga de mai târziu nu poate fi negată. Nașterea formelor fără fond este opera unei generații europene ce ignoră datoria de solidaritate cu înaintașii. Ea este, în linie burkeană, o generație prometeică ce întoarce spatele trecutului, fascinată de un viitor utopic. Gândirea abstractă franceză este combustibilul raționalismului politic. Dezvoltarea de energie vitală fără seamăn pe care o arătase poporul francez se părea atunci lumii întregi a fi rezultatul ideilor abstracte, al formulelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Dintre fondatorii Junimii, Rosetti se distinge, ideologic, prin accentul pus pe critica postburkeană a raționalismului politic și a modernizării fondate pe omnipotența schemelor abstracte. „Mișcarea socială de la noi“ este ocazia cu care Rosetti schițează și alternativa conservatoare la logica radicalismului prometeic al schimbării radicale. Sugestia lui merge în direcția burkeană a unei altoiri care să permită fon dului local să se adapteze, gradual, la noile para digme introduse. Este, mutatismutandis, o variantă locală a acelui „a reforma și a conserva“ - calea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
prudențe atente la detaliu, împrumutul operat riscă să fie un element decorativ, parte a potemkiniadei românești. Subsidiaritatea, în termeni moderni, are capacitatea de a încuraja desprinderea cetățeanului de o dependență ereditară de statul paternalist. Rede finirea politicii, în afara marilor ambiții prometeice, se realizează, în acest spațiu aparent modest, acolo unde solida ritățile organice pot fi refăcute, iar țesutul comunitar poate acționa ca un ferment al patriotismului. Dar, dlor, se poate o lege de descentralizare în comună, fără ca alăturea cu dânsa să
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în câteva dintre punctele ei, în dezacord cu pre caritatea instituțională și mentalitară a unei societăți periferice, legea fundamentală de la 1866 este cărămida pe care se cere ridicat edificiul statului român. Prudența conservatoare trimite la un raționament ce descurajează ambiția prometeică a inovației permanente - care este utilitatea unei schimbări, în condițiile în care actului originar de la 1866 ia lipsit durabilitatea susceptibilă de a încuraja producerea efectelor sale? Viziunea junimistă este, în mod previzibil, atentă la sistem și la maniera în care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de a aclimatiza în contextul autohton principiile occidentale. Sincroni zarea este proiectul junimist, cu condiția ca aceasta să treacă de nivelul epidermic pe care îl instituie formele fără fond. De aici, o reformulare a politicii și rezerva față de ela nurile prometeice. Guvernarea se cere adaptată la provocările unei naturi sociale și mentalitare concrete, neputânduse sprijini decât pe un regim al realităților. Inteligența omului politic este de a ști să îmbine gustul pentru inovație cu valorizarea energiilor profunde ale societății. Din această
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
solidaritate. În cadrul schițat la 1866 și amendat la 1884, societatea este chemată să se dezvolte, iar evoluția este invitată să se realizeze în acel făgaș liberal conservator de compromis între individualismul creator și solidaritatea comunitară. Omul politic iese din sfera prometeică și intră pe terenul unei politici conservatoare a realităților. Greșit înțeles de contemporani și niciodată aplicat cu adevărat, proiectul lui Carp de la 1884 este organizat în jurul activării instinctului energiei creatoare individuale. Fie că e vorba de revitalizarea clasei meseriașilor ori
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot atît de mare finețe, ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
substituie total. Asupra actului suicidar al omului meditează și invită la meditație autorul. Căutările minții umane care depășesc limitele umanului, în vinovata dorință a înnoirii profitabile, material și egoist interesate, nu mai seamănă întru nimic cu generozitatea suicidară a gestului prometeic. Lăcomia nu are nimic măreț, deci nimic tragic. Sedus de câștig, homo sapiens se alienează treptat și ireversibil. Originalitatea lui Karel Capek consistă și în aceea că e un imaginativ atât de înzestrat, încât nu se sfiește să lase la
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
Căci eseurile sale sunt, până la un punct, și un jurnal de bord în care se reflectă mutațiile unui real care începe să se reordoneze, societal și semantic, în acord cu imperativele puterii populare. Lumea nouă se prezintă în ipostaza elanului prometeic și asaltul dat împotriva societății tradiționale este, la nivel instituțional și de mentalitate, fără precedent. Mobilizarea totalitară atinge toate nivelele și soluția de continuitate este celebrată ca gestul fondator prevenind orice pas înapoi, către reacțiune și împilare. Revoluția culturală, radiografiată
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
despre "mitologia generației interbelice se fac trimiteri la Mircea Eliade, teoreticianul și "șeful ei, la Emil Cioran, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu și, bineînțeles, la celebrul ei mentor, Nae Ionescu. Tocmai de aceea este nevoie de Vulcănescu, căci acesta opune revoltei prometeice împotriva oricărei tutele a "bătrânilor, observația rece, limpede, lipsită de exaltare, preocupată nu doar de afirmarea violență a identității ei, ci și de analiză devenirii, a pretențiilor și, de ce nu, a legăturilor ombilicale cu trecutul de care nu puteau face
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentala, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictură noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria să pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
din Finciu în locul numit Sanțul Popii. De acolo coboară prin Mănăstireni, unde preia și apele Văii Răntșsti și înaintează pe sub Dealul Tăului, înalt de 798 m. După ce iese din Mănăstireni se aruncă într-o strâmtoare de munte și după zbateri prometeice deschide niște chei fermecătoare, își creează un culoar spectaculos, un defileu cu pereți abrupți și impunători prin maiestuozitate. Spre ieșirea din sat primește debitul mai multor văi și pâraie: Valea Podului, Valea Babat, Valea Mare, pâraiele Branului, Găini, Citeri, Custelicului
Bedeciu, Cluj () [Corola-website/Science/300318_a_301647]
-
în Polonia. El s-a oferit să furnizeze Japoniei informații în sprijinul războiului acesteia cu Rusia, și a propus crearea unei Legiuni Poloneze formată din polonezi, recrutați în armata rusă și căzuți prizonieri la japonezi. El a propus și proiect „prometeic”, având ca scop destrămarea Imperiului Rus — un obiectiv pe care mai târziu a continuat să-l urmărească. La întâlnirea cu , el a sugerat că declanșarea unui război de gherilă în Polonia ar distrage atenția Rusiei, și a cerut ca Japonia
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
au fost însă tensionate cu Cehoslovacia, dar cel mai mult cu Lituania. Relațiile cu Republica Germană de la Weimar și cu Uniunea Sovietică au variat de-a lungul timpului, dar în timpul mandatului lui Piłsudski ar putea fi descrise ca neutre. Programul prometeic al lui Piłsudski, conceput pentru a slăbi Imperiul Rus și succesorul său, Uniunea Sovietică, prin sprijinirea mișcărilor naționaliste de independență ale marilor popoare neruse ce trăiau în Rusia și Uniunea Sovietică, a fost coordonat de la 1927 până la izbucnirea celui de
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
influențat politicile Republicii Populare Polone, stat-satelit "de facto" al Uniunii Sovietice. În special, Polonia nu era în postura de a relua eforturile lui Piłsudski de a construi o federație "Intermarium" între Polonia și unii dintre vecinii săi; și un efort „Prometeic” de a „rupe statul rus în principalele sale părți constitutive și de a emancipa de țările care au fost încorporate cu forța în imperiu.” La un deceniu după al Doilea Război Mondial, Piłsudski a ajuns fie ignorat, fie condamnat de către
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
secolului al XIX-lea este reflectată adesea în literatură, care, odată cu a treia împărțire a uniunii statale polono-lituaniene, capătă avânt, fiind marcată de un profund patriotism, mai ales între 1830-1850. Edward Henry Lewinski Corwin caracterizează opera lui Mickiewicz ca fiind prometeică, care „sensibilizează nu doar inimile poloneze”, la fel ca și alți barzi ai Poloniei precum Zygmunt Krasiński și Juliusz Słowacki, iar George Brandes afirma ca poeziile lui Mickiewicz sunt „mai sănătoase” decat cele ale lui Byron, Shakespeare, Homer sau Goethe
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
altul în brațele nebuniei, barbariei și morții. Finalul fericit lasă un gust amar, deoarece doar providența îi salvează pe ultimii supraviețuitori ai decăderii umane. Jules Verne, care-și obișnuise cititorii cu viziunea optimistă a progresului aflat în mâinile unei omeniri prometeice, descrie aici oameni aflați în plin regres spre "barbarie". Publicul obișnuit nu a gustat această abordare, iar vânzările "Cancelarului" au fost slabe. Totuși, în cazul acestui roman, Verne a fost un inovator, deoarece a ales să-i dea poveștii forma
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
ca om și artist, putem aprecia activitatea lui Constantin Baciu, cea de ilustrator dar și de pictor liric al realitțților subiective - artistul unei epoci - cea pe care o parcugem, dar și al credinței în om și în destinul său unic, prometeic." - Virgil Mocanu.
Constantin Baciu () [Corola-website/Science/326194_a_327523]
-
elaborare mentală. Cum o asemenea ficționalizare a expresiei artistice și a lumii înseși nu avea cum să-și împrospăteze resursele, pe măsură ce presiunea ideologică a dat semne de relaxare, marii actori ai realismului socialist, adică obscurii autori ai unor conjuncturale gesticulații prometeice, s-au resorbit în penumbrele din care au apărut, iar artiștii adevărați au revenit, la începutul deceniului șapte, la uneltele lor. Pînă și Maxy și Perahim, care au anticipat sociologizarea artei printr-o renunțare aparent inexplicabilă la propriul lor program
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]