1,439 matches
-
oamenii, refuzând să pronunțe cuvântul, și-au dat seama că întrebarea era absolut prostească, de vreme ce găina, orice găină de orice rasă, nu va reuși niciodată, oricât s-ar strădui, să facă altceva decât ouă. Părea deci că înaltele destine politice promise ministrului de interne fuseseră retezate din născare, că soarta lui, după ce aproape atinsese soarele, avea să fie aceea de a se îneca în mod nefericit în helespont, dar o altă idee, bruscă precum fulgerul care luminează noaptea, îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e cine știe ce de capul lui. Totuși, îi spune lui Rainer că o să încaseze o scatoalcă zdravănă dacă nu‑și dă mai mult silința atunci când joacă șah cu tata. Rainer spune că n‑are nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi‑dimineață. De unde i se trage oare? Șterge până și vasele. Mama încearcă să‑și uite eșecul ca mamă, refugiindu‑se în rolul de martiră și‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
speriat s-a trezit în coșmar pentru o clipă. Atunci, degetele tremurătoare și încărcate de milă, din perdeaua norilor au șters urmele iluziei, iar nădejdea aruncată pe umeri, m-a ajutat să urc în zâmbetul soarelui, din zorii unei zile promise, dar ne-ncepute încă.
Lacrima de la miezul nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83343_a_84668]
-
Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai grijă de mine, Cerescule Tată, Că vin spre lumea Ta imaculată. Voi trece la noapte spre Tine prin vis Pân-am să ajung la tărâmul promis. Ancorele la mal de-acum sunt tăiate Pornesc spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele. Să mă păstrezi cu desaga trupească Nici aripi n-aș vrea să-mi mai
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TE SIMT Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te simt Te simt în adierea vântului de seară, Ce îmi răsfiră părul încărcat cu vise, În așteptarea sărutărilor promise, Dulcege și cu gust de scorțișoară. Te simt în picături de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se preling, Împrăștiind parfum de mere pădurețe. Te simt în pâlpâirea focului arzând, Ce mistuie
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
derutei și lipsei de inspirație ideologică!?) pentru o minte pe fază și zburdalnică și darnică cu subtilități de limbaj care începuseră să sufoce „angrenajul” la pachet cu care își „bumbăcea” asistența, lăsată altădată cu „gura căscată” la atâtea amușinări paradisiace promise, puse acum în gură mai curând să reliefeze evidente „cârpeli” dogmatice, decât reușite în materie de „barbologie”! Cu toate că de fiecare dată își promitea sieși s-o „rupă” cu caraghioslâcurile, anatema și sarcasmul ce țintea (până la sângerare) adversarul politic, cădea exact
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
a fost prostit de-o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului șoptesc de răzbunare cu pârjol, iar muma fetii o strigă-n rugă să se-ntoarcă acasă... Beiul ordonă să se
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 6/7 Septembrie 2011. Aproape departe de tine mă știu, Tăcerea îmi surpă fântâna din Vis, În brațele tale e tot mai târziu Și toamna mi-amână din rodul promis. Strugurii ard în lumina flămândă, Vin graurii-n stoluri din alt calendar, Stă între noi veșnicia la pândă- Aproape departe mă simt și-n zadar. Copilul din mine aleargă desculț, Pe drumul din urmă e tot mai târziu, Miroase a
APROAPE DEPARTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361498_a_362827]
-
astfel preț de câteva minute. Apoi se hotărî să monologheze, să-și golească desaga de gânduri și dureri, stând în picioare, cu brațele ridicate și tot corpul lipit de bariera ușii, ca de un Zid al Plângerii. Povesti, argumentă, cerși, promise, făcu jurăminte. Se trezi brusc, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz, stupefiată că nu se gândise la copil, ci numai la ei doi, la dragostea lor pe cale să se stingă și a cărei flacără pâlpâindă ar fi dat orice să
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
litere umbre gânduri și mă aștern alături de oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de a fi ei înșiși sinceri cu ei cu mine cu întregul plec
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
Pinocchio nu a suflat niciun cuvânt despre creșterea deficitului bugetar și a datoriei externe! A României. Multe din proiecte furate de la liberali, au fost prost aplicate, astfel încât pierderile devin tot mai mari pe zi ce trece. Unde or fi autostrăzile promise, căile ferate rapide, unde sunt marile investiții (din nou s-a ajuns la blocarea fondurilor europene), unde-i milionul de locuri, unde e sistemul sanitar fiabil (nu amintesc de lansarea lamentabilă a cardului de sănătate), alimentele de bază au ajuns
TABLETA DE WEEKEND (115): UNDE-I ONOAREA? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362985_a_364314]
-
fondurilor europene), unde-i milionul de locuri, unde e sistemul sanitar fiabil (nu amintesc de lansarea lamentabilă a cardului de sănătate), alimentele de bază au ajuns să fie mai scumpe ca în țări occidentale (sic!), unde-i sistemul de învățământ promis (asistăm, pentru prima oară în istorie la ținerea cursurilor fără ca cei mici să aibă abecedare), unde-i grija față de mediul înconjurător (scandalul defrișărilor ilegale, girate de șobolanii roșii e în plină desfășurare)? Ați simțit politica de discreditare a noului ANAF
TABLETA DE WEEKEND (115): UNDE-I ONOAREA? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362985_a_364314]
-
păsările și cântecul cu dorul. 2 “Ce este patria,mamă?” -Este mormântul necunoscut al unchiului tău, mort pentru țară. Într-un nesfârșit hău. Este lacrima neîmpăcată După casa de comuniști demolată, Este minciuna ce ne-o spun Pentru un viitor promis Și bun. “Ce este patria,mamă?” Este ce vezi,de peste tot, Și nu e al tău E al celor care te văd Și te socot. Este Limba română dulce ca mierea Cu care minciuna ne-o spun Pentru un viitor
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă, Cu îngerii țesând lumină pură Pictând pe roata vremii de mătasă Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură... Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisă Cu blândul tău surâs înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în
AŞTEAPTĂ-MĂ, MEREU MĂ-NTORC LA TINE! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362306_a_363635]
-
Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă, Cu îngerii țesând lumină pură Pictând pe roata vremii de mătasă Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură... Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisă Cu blândul tău surâs înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem în suflet lumină/ și să fim mai curați și mai buni/ în speranța iubirii promise./” De Crăciun cu tine, mamă!). Poeta iubește locurile natale cu aceeași forță prin care se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
ele focul, a inimii văpaie/ Și-am exilat trăirea într-un ocean de stele.// Din zborul de albine și-a dorului credință/ Am împletit speranțe, descătușări de vise,/ Cortine ridicat-am purtând cu stăruință/ Cununi de gânduri pure spre verile promise” (Nostalgie). Aici dorul arde, răscolește și chiar viscolește, făcând sufletul să vibreze. Iar în aceste retorte sufletești, din flăcările vii se nasc scântei: „Mă arde-un tainic dor, mă viscolește/ Cu fulgi de foc și străluciri de stele” (Dorul). Și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
DE-UN SĂRUT Căutând ghiocei, mi-ai promis pentru primul găsit c-ai să-mi dai cerșitul sărut. Găsindu-l brațele mele ți-au spus, în cuvintele lor: - Mai mult decât visul atât mi-ești de dragă, dar unde-i promisul? Arătătorul pe buze mi-ai pus ridicând din sprâncene sfios: - Să căutăm un altul, acesta ascultă pe înger... Cu capul în jos, nu auzi cum se roagă? GRĂDINARUL ...și l-a-ntrebat Izvana, regina grădinii din ''a fost niciodată'', pe grădinarul ei
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
tăcerea și zâmbind. Se simte adierea lunii Sălășluind pe margini de balcon... Deschid al amintirilor oblon Și îmi salut străbunii... Vieți consumate printre vise, Imagini calde, mângâieri... Ce-a mai rămas din ziua cea de ieri? Doar zâmbete și-mbrățișări promise... Acum e noapte, dar lumina Din suflet naște și se-alintă, Uitarea în lacrimi o descântă Și timpului atribuindu-i vina... 2007 Referință Bibliografică: Amintiri / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 511, Anul II, 25 mai 2012. Drepturi
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361164_a_362493]
-
pentru a lua peștele pregătit de fochist, nu înainte de a le spune colegilor, ca în cca 15 min. îi aștept în foișorul din imediata apropiere a pavilionului, ce era de décor și loc de odihnă. Se preta perfect la surpriză promisa.Era și un prilej de a uita ... conform principiului ... “viața merge înainte” ! Am ajuns la timp, deorece fochistul se pregătea să predea schimbul și să plece acasă.. Peștele era fript și îl pusese într-o nișă de lângă cuptor pentru a
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ce spuneți voi muritorilor de teamă, vă agățați de fiecare clipă ca de firul Ariadnei? Vă dați mari cu nasul pe sus, nu vă mai ajung cuvintele, se rătăcesc de așteptările promise. Aș vrea să strig; cine vă credeți, de vă umflați atât în penele de corb cu ciocul de aur? Aș vrea să vă văd cum cântați morții cu vocile voaste hămesite de averi. Nimic nu mai poate fi sigur, totul
TOTUL STAGNEAZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364120_a_365449]
-
în ceașca de cafea. vin la vămi reziduale născocind povești în doi, lăsând totu-n voia sorții și dând timpul înapoi. haide, vin la mine-n gând, mi te-așează peste vise, prinde-mi ochiul meu flămând, dă-mi iubirile promise. vin la vămi reziduale să te văd când nu mai ești, zborul tău spre veșnicie e o carte cu povești. miercuri, 13 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: vin la vămi reziduale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048
VIN LA VĂMI REZIDUALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363175_a_364504]
-
de nonculoare non-viață non-simțuri răstălmăcite a fi bucurii în alternanța obositoare de banal și nimic la limita inferioară dintre ideea născută pe verticala vieții și cea a orizontalei pe care se reconstruiește la nesfârșit spațiul covorului de iarbă pentru o promisă așternere întru meditație în forma rugăciunii simple se spune Numele Domnului șoptit în fața frontierelor umanului apoi Numele Domnului în plinul inimii dincolo de hotarul dintre pas și plutire deasupra apelor uimire frică iubire renăscute într-un bol de pământ cu palmele
COVORUL DE IARBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363182_a_364511]
-
Mai am în tine prinse speranțe de-mprumut Și clipe de iubire, de care m-am temut. Nerăbdător de tandru, timid le vei seduce. Iubește-mă departe, în adâncimi de umbre Crescute pe altare nestinse de durere. Trecută prin săruturi... promisă mângâiere S-alunge clipa stinsă din gândurile-mi sumbre. Peste tăceri de noapte și peste albe zile, Un fir de amintire, predestinat uitării, Să creasca peste frunza din marginile verii, Cărare netezită, un drum venind spre tine. Referință Bibliografică: Iubește
IUBEȘTE-MĂ DEPARTE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368306_a_369635]
-
Doamne, cu voioșia mugurului de frunză când întâlnește raza de soare în plin trup, rătăcindu-și culorile printre ramurile copacului vieții. Nu mă uita femeie încovoiată în singurătatea asumată odată cu plecările lujerelor gândului unui viitor frânt. De unde să fur fericirea promisă odată, când țipam la lume că am sosit, iar capetele plecate ale adulților îmi gândeau poate de atunci pașii, uitând că Domnul, în celulele timpului meu, a lăsat să răsară tristețea durerea taina mișcării spre înainte, mereu înainte printre literele
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]