500 matches
-
în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Dar de ce să acceptăm în mod laș pretențiile despoților că ar fi de fapt democrați? O cobră nu devine porumbel pentru că așa spune stăpînul ei. Indiferent de ce ar pretinde liderii și propagandiștii unei țări, sîntem îndreptățiți să considerăm că o țară este o democrație numai dacă posedă toate instituțiile politice necesare democrației. Înseamnă însă acest lucru că pot fi îndeplinite criteriile democratice doar prin întreaga serie de instituții politice specifice democrației poliarhice
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
putere nevoia de credite pentru modernizarea exploatațiilor și creșterea productivității acestora, precum și de asigurări agricole colective împotriva unor evenimente nedorite (incendii, calamități naturale, boli și epizootii etc.). Răspândirea inițiativelor cooperatiste în această țară nu s-a datorat unor teoreticieni sau propagandiști ai cooperației, ci mai curând, unor organizații profesionale și confesionale (în special celei catolice) care erau puternic ancorate în structura socială a țării. În Olanda, țară cu suprafață agricolă redusă, agricultorii au învățat să răpească terenuri mării, iar activitățile desfășurate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
și de informație, sovietizare. Lipsa legăturilor de orice fel cu Occidentul creează un adevărat marasm cultural. E un eveniment senzațional când scriitorii pot ieși din țară și această îngăduință le este acordată numai celor care prezintă deplină încredere: oportuniștii și propagandiștii regimului comunist, care nu aveau de ce să rămână în străinătate. Un caz aparte, o excepție incredibilă, îl reprezintă Petru Dumitriu, unul dintre cei mai mari profitori ai comunismului românesc, un adevărat prinț roșu, un răsfățat care a beneficiat de tot
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
uneori musulmană. Holocaustul a eliminat în mod brutal minoritățile evreiești din Europa Centrală și de Est. Instalarea comunismului a transformat materialismul dialectic marxist-leninist în religie de stat, iar partidele comuniste au devenit, într-o măsură mai mare sau mai mică, propagandiști agresivi ai ateismului. Totuși, identificarea instituției bisericii cu opoziția față de comunism, în special în Polonia, a transformat prezența la biserică nu numai într-o dovadă a credinței religioase, ci și într-o manifestare politică împotriva regimului comunist. Pînă în momentul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
că așa stau lucrurile: dacă a fost făcut general, cum să nu fie comandant de oști? Și câți asemenea generali nu ajung la un fiasco îngrozitor pe câmpul de luptă? Și câți alde Pirogov n-am avut printre literații, savanții, propagandiștii noștri? Spun „am avut“, dar, desigur, avem și acum... Personajul narațiunii noastre, Gavrila Ardalionovici Ivolghin, aparținea celeilalte categorii; el ținea de categoria oamenilor „mult mai deștepți“, deși era molipsit cu totul, din cap până-n picioare, de dorința de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
daca poate fi vorba de deznaționalizare în Transilvania, unde românii se-ntăresc pe zi ce merge, sau în provinția mărginașă rusească, unde școalele lor se rusifică, unde preoți și mireni sânt trași cu toții pe acelasi calapod rusesc. Maghiarismul nu e propagandist, slavismul da. Și daca în Ungaria am și voi să facem propagandă, am începe-o oriunde mai nainte de-a o începe la români, în care nu putem ignora pe aliatul în contra inamicului comun, panslavist. Se pare chiar că în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
daca poate fi vorba de deznaționalizare în Transilvania, unde românii se 'ntăresc pe zi ce merge, sau în provinția mărginașă rusească, unde școalele lor se rusifică, unde preoți și mireni sunt trași cu toții pe același calapod rusesc. Maghiarismul nu e propagandist, slavismul da. Și daca în Ungaria am și voi să facem propagandă, am începe-o oriunde mai 'nainte de-a o începe la români, în cari nu putem ignora pe aliatul în contra inamicului comun panslavist. Politica neutralității este în adevăr
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
societatea românească după revenirea în forță la guvernare a partidului pe care I-a moșit Ion Iliescu (în fapt, un instrument pentru permanentizarea puterii în mâinile fostei nomenclaturi comunisto-securiste, ce și-a delegat urmașii, specializandu-i în "politicieni", "afaceriști" și "propagandiști" uniți într-o rețea de tip mafiot, omnipotenta și tot mai greu destructibila), modelul cizelat sub ochii noștri este de tipul "socialismului popular" latino-american, cu dese puseuri dictatoriale. România viitorului sumbru va cunoaște o foarte accentuată polarizare socială, fără "middle-class
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]
-
că toți artiștii sânt, sau ar trebui să fie, propagandiști sau (răsturnând complet poziția exprimată în propoziția precedentă) că toți artiștii sinceri, cu simț de răspundere, sunt moralmente obligați să fie propagandiști. După părerea lui Montgomery Beigion, scriitorul este un "propagandist inconștient". Adică, fiecare scriitor adoptă o concepție sau o teorie despre viață... Scopul operei este întotdeauna de a-l convinge pe cititor să accepte acea concepție sau teorie. Această acțiune de convingere este totdeauna ilicită. Cu alte cuvinte, cititorul este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
creadă ceva si el își dă încuviințarea sub hipnoză - arta prezentării îl seduce pe cititor... Eliot, oare îl citează pe Belgion, răspunde făcând distincție între "scriitorii la care e greu să te gândești ca fiind propagandiști" și scriitorii care sunt "propagandiști inconștienți" și o a treia categorie de scriitori care, ca Lucrețiu și Dante, sunt niște propagandiști "deosebit de conștienți si cu mult simț de răspundere" ; și Eliot consideră că judecarea simțului de răspundere depinde atât de intenția autorului cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
oare îl citează pe Belgion, răspunde făcând distincție între "scriitorii la care e greu să te gândești ca fiind propagandiști" și scriitorii care sunt "propagandiști inconștienți" și o a treia categorie de scriitori care, ca Lucrețiu și Dante, sunt niște propagandiști "deosebit de conștienți si cu mult simț de răspundere" ; și Eliot consideră că judecarea simțului de răspundere depinde atât de intenția autorului cât și de efectul istoric, *14 Multora ar putea să li se pară că noțiunea de "propagandiști cu simțul
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sunt niște propagandiști "deosebit de conștienți si cu mult simț de răspundere" ; și Eliot consideră că judecarea simțului de răspundere depinde atât de intenția autorului cât și de efectul istoric, *14 Multora ar putea să li se pară că noțiunea de "propagandiști cu simțul răspunderii" conține o contradicție ; dar interpretată ca un nod de tendințe contrare, ea are un înțeles. Arta serioasă implică o concepție despre viață care poate fi exprimată în termeni filozofici, și chiar si sub forma unui sistem.*15
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fost enunțată de V.I. Lenin, care prelua o idee a lui G. Plehanov. Lenin definea propaganda ca fiind comunicarea multor idei unui număr mic de oameni, în vreme ce agitația însemna comunicarea unui număr mic de idei unui număr mare de oameni. Propagandiștii lucrau deci asupra elitei de partid și a intelecualității, în vreme ce agitatorii mobilizau masele. Împreună realizau ceea ce s- a numit agit‑prop, controlul total asupra comunicării ideologice. Putem formula în acest moment o definiție a propagandei cu un grad ridicat de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ca și cum ai scrie istorie cu lumina. Singurul meu regret e că totul este atât de teribil de adevărat”. Ținta lui Griffith a fost succesul artistic și comercial. Din acest punct de vedere, situația lui e diferită de cea a marilor propagandiști ai cinemaului de mai târziu, S.M. Eisenstein și Leni Riefenstahl, angajați în promovarea ideologiilor de stat comunistă și nazistă. Ceea ce nu înseamnă că, pe lângă reușitele și inovațiile pur cinematografice, care au făcut din Nașterea unei națiuni o piatră de hotar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
viu - datorită intermediarului mașină, tiparniță sau aparat de filmat. Nu face obiectul acestei lucrări foarte interesanta estetică a marilor regizori sovietici din anii ’20. Ceea ce urmărim este modul în care au reușit să-și îndeplinească prin creația lor misiunea de propagandiști ai comunismului pe care regimul sovietic o aștepta de la ei. O deosebire fundamentală între „douăzeciștii” sovietici și regizorii români din perioada comunistă este absența duplicității. Fiecare în felul lui, „douăzeciștii” credeau cu adevărat în Revoluție, în comunism, în rolul progresist
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cinematografia românească 1949-1989, poate doar exceptând Puterea și Adevărul. Tocmai pentru că atunci când făceau cinema aveau în fața ochilor un om sovietic de tip nou, KEPVD (Kuleșov, Eisenstein, Pudovkin, Vertov, Dovjenko) au reușit ca artiști, dar nu și-au îndeplinit rolul de propagandiști decât în sensul definiției Plehanov- Lenin : a transmite idei multe și complexe unui număr mic de inși instruiți. Agitație, adică simple convingeri induse maselor largi, n- au ajuns să facă, din pricina nivelului de solicitare intelectuală prea ridicat al filmelor lor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
scenaristic al lui Titus Popovici - Valurile Dunării, Setea, Străinul, Pădurea spân‑ zuraților, Mihai Viteazul, Puterea și Adevărul, Cu mâinile curate, Actorul și sălbaticii, Lumini și umbre, Secretul lui Bachus, Mircea... -, constatăm că avem de-a face cu cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei socialiste și, de fapt, cu cel mai influent cineast al epocii comuniste. 1960-1971 Evoluții politice O delegație economică română face o vizită de lucru la Washington. Premierul Ion Gheorghe Maurer se duce la Paris. Dej se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu clopuri, sarici și mâna în brâu scoate un răcnet înfiorător, venit din negura vremurilor : „Aaaaa ! Iute-mi taie cuțâtu’, că l-am ascuțât amu’ !”. Înfruntarea este și ea orchestrată impecabil. Delenii strigă : „Vrem pământ, că ne- am luptat !”. Un propagandist de duzină n-ar fi îndrăznit să pună în gura lui Mitru Moț replica : „Unde te-ai luptat, în pat cu bărbat-tu ? !” adresată unei țărănci gureșe. Banalizând, umorul întărește realist scena. Aflând că moții n-au fost trecuți pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
întărește realist scena. Aflând că moții n-au fost trecuți pe listele de împro prietărire, Ardeleanu îl silește pe Moț să ia cuvântul și să le promită repararea nedreptății. Moții se liniștesc - din nou, aici ar fi oprit lucrurile un propagandist de duzină. Dar delenii lui Titus Popovici sar ca arși : adică de ce să ia moțoganii pământ, ca să le rămână lor mai puțin ? Setea de avere, rezervată până la acest film chiaburilor și moșierilor, iată că îi roade și pe țăranii săraci
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
CC al PCR. Considerăm sistemul bun și trebuie aplicat în continuare. [...] Notă Unele nemulțumiri apar la unii regizori (Daneliuc, Gulea, alții) pentru că nu se acceptă scenariile așa cum le prezintă ei, unele scenarii avînd o viziune deformată asupra realității actuale. Înaltul propagandist care semnează I. Rădulescu mai informează Comitetul Central că încă un grup de regizori, format din Mircea Daneliuc, Stere Gulea, Mircea Mureșan, Ștefan Roman, Iosif Demian, a fost primit pentru o discuție privind nesoluționarea unor probleme pe 6 iunie 1981
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
țării, conduse de Mihail Moruzov, un basarabean bun specialist și urmașul său , Eugen Cristescu. Pedepsele la care erau expuși cei care împrăștiau manifeste cu conținut subversiv, în tipografii clandestine, erau 92 destul de mari, ca și cle aplicate celor considerați agitatori, propagandiști ai Kominternului. Pactul Ribbentrop - Molotov a dat mână liberă atât Germaniei hitleriste cât și Rusiei staliniste să înceapă agresiunile și rapturile teritoriale. Masacrul armatei sovietice de la Katyn, unde ”floarea” ofițerimii poloneze a fost decimată, această localitate devenind un cimitir comun
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
o schimbare în armată. L.M.: În faza inițială, CADA s-a luptat împotriva tuturor consiliilor din armată formate din tot felul de generali etc. A fost o reacție aproape firească de primenire a acestor instituții din care se dorea îndepărtarea propagandiștilor partidului. În momentul în care au fost desființate acele consilii, au apărut instituții precum DMRU (Direcția Manager Resurse Umane). S.B.: În alte țări nu există o astfel de instituție? L.M.: Nu, există un departament separat. S.B.: Oamenii și-au obținut
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
și, în 2006, cea a lui Juan Evo Morales în Bolivia, pe fondul revoltelor „celor fără”, servesc de acum înainte ca fundal pentru scrierea utopiilor neocomuniste*. VIAȚĂ CULTURALĂ CULTURĂ DE MASĂ șI PROPAGANDĂ Construit de militanți marcați de experiența de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui în aplicare evoluează în funcție de inflexiunea priorităților politice. Cultură revoluționară și cultură elitistă Transpunerea revoluției bolșevice în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că-l folosesc și azi unii jurnaliști sau tineri scriitori!Ă -, ci progenituri ale unor țărani care refuzaseră să se Înscrie În colhozurile numite CAP-uri sau bieți posesori a câtorva hectare de pământ și care aveau Însă, spre ciuda propagandiștilor și a oportuniștilor locali, o anume autoritate În satul românesc al anilor ’50 - dar și mai târziu! - și care asistau țăranii, prinși În menghina partinică de-o parte și de cea securistă de altă parte, cu sfaturi, și exemplul lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de clasa II-a. Cred că mă voi juca cu ei. Voi face un învățământ tip Socrate. Voi pleca cu ei în toate sectoarele vieții sociale. Nu mai am răspunderi despre activitatea altora. Mi-a mai rămas doar munca de propagandist pe care o duc din anul 1950. eu și cu Lorica, suntem comuniști din 1947 și pe urmele noastre a intrat și fata - Jana. Lică este încă în UTC. A fost în practică la Roman. Cât pe ce era să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]