14,128 matches
-
Sebastian și este pus în practică prin experiența navetismului încercat de 80-iști. Tocmai de aceea, autorul este egal sau sinonim cu fiecare paragraf al discursului său. "Oricând îmi poate reveni în minte și mi se poate potrivi (până la tare!) propoziția "Loco sum". În orice loc m-aș găsi al locului sînt. Sau de-al lui". (p. 117) Această adaptabilitate, labilitate cultivată dezvolta o atitudine dezinvoltă, detașată față de text. "Supraviețuiesc conștient metonimic. Și așa reajung zi de zi cine sunt: metonimeni
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
de spațiu. Mai interesant mi se pare felul în care textul final urmărește să producă sugestia oralității, a comunicării directe - în vreme ce textele de bază aplică adesea cu stîngăcie procedeele specifice codului scris. Textul revizuit e mai fragmentat, conține mai multe propoziții scurte, ba chiar generalizează formele conjuncte și eliziunile acolo unde autorii scrisorilor, probabil din dorința de a se conforma unei tendințe a stilului "înalt", le evită:"să o pot strînge în brațe" e rescris "s-o pot strînge-n brațe"; în loc de
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea este totul. numai ea este"(ibidem). De facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și civile, o lume paralelă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
periferie/ sînt elefantul desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă pe caiet nu mai are loc(...) eu sînt cel de la margine/ sînt zidul care se năruie de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează și încep să se șteargă/ sînt masă pe care joacă zaruri viitorul și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă în sine/ pînă la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la întîmplare/ într-o propoziție oarecare/ din caietul unui școlar cam nătîng" (Nouă glaciație). Înghețată, lumea eruptiva a expresioniștilor aspiră a-și reduce dimensiunile prin relativism și umilitate: "a înghețat lumea/ pînă în lavă vulcanului/ pînă în ochii sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
masa, minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
mi-a fost dat s-o aud chiar din gură unor oameni extrem de inteligenți!) că nici nu e nevoie să intrăm în Europa, pentru că noi suntem europeni de la naștere! Bineînțeles. Numai că noi ne-am născut în Europa de Est, în timp ce în propoziție era vorba de Europa de Vest! De când cu represaliile N.A.T.O., avem complexul Sârbiei pentru că noi am cedat părți din țară de câte ori s-a ivit prilejul, în timp ce ei s-au apărat cu arma în mână și în fața lui Hitler, si a lui
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă de nimicire a realului, putîndu-si regăsi principiul într-o propoziție a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite", p. 98); în același timp, propunea o interesantă metodă de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în funcție de solidaritatea lingvistică a textului scindat ("gradul de atracție gramaticala") și de gradul de incongruenta dintre limitele propoziției și cele ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
triumfului primăverii, a fost ziua și a unui alt mare triumf - triumful unei idei mari!a Primăvară (vară timpurie) este anotimpul obligatoriu pentru începutul unei povești de dragoste. O iubire care începe iarnă este inimaginabila". Dacă ar fi scris numai propoziția "Ion Creangă își alege 1 martie că data de nastere", Ioana Pârvulescu tot ar fi făcut dovada unei excepționale înzestrări literare. Într-o singură propoziție ea reușește să aducă un argument în plus în favoarea unei teze, să facă umor suprarealist
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
povești de dragoste. O iubire care începe iarnă este inimaginabila". Dacă ar fi scris numai propoziția "Ion Creangă își alege 1 martie că data de nastere", Ioana Pârvulescu tot ar fi făcut dovada unei excepționale înzestrări literare. Într-o singură propoziție ea reușește să aducă un argument în plus în favoarea unei teze, să facă umor suprarealist, să intre în complicitate cu cititorul, să transmită o undă de simpatie spre o epocă în care orice mai era (încă) posibil. Altor autori nu
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
a ne vorbi despre calitatea acestora, fenomenul respectiv ne spune un lucru esențial despre scriitura romanesca a lui Mendoza. Efectul scontat aici nu depinde de procedee afectând palierul - ca să zic așa - ămicro-stilistică, adică al cuvântului, sintagmei sau, cel mult, al propoziției. Virtuțile la acest nivel (atunci când există) sunt rareori funcționale în proza narativa. Specifice scriiturii poetice, ele centrează atenția (Jakobson dixit) asupra mesajului în sine, în sensul că îl fac vizibil; dar, prin chiar acest fapt, îl și ăopacizează, nelăsând privirea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Vianu în 1962, adică într-o altă epoca făcînd să supraviețuiască distincția maestrului sau la două războaie mondiale și la două decenii de comunism. Nici S. Cioculescu, P. Constantinescu ori Vladimir Streinu n-au gîndit altfel. Abia în 1939 o propoziție a lui G. Călinescu pune capăt acestei interpretări a lucrurilor: "În realitate, critică și istorie sînt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
profesorului Alexandru Duțu de Editură Meridiane. Schmitt, pe scurt, combină ambele chestiuni, pe cea a corpului și pe cea a retoricii comportamentale, descoperind și problematizînd de fapt în studiul său tocmai verigă de legătura dintre ele: gestul. Pornind de la o propoziție celebra datorată profesorului sau, Jacques Le Goff, aceea că întreaga lume occidentală ar fi o civilizație a gestului, Schmitt propune o reluare critică a acestei ipoteze, cercetîndu-i deci valabilitatea, si apoi o istorie a unei durăte foarte lungi, de zece
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
dă sau nu se dă..."), creîndu-se astfel o distanță față de agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări conduce, desigur, caracterul specializat al acțiunii exprimate în propoziție). Alegerea e supusă așadar constrîngerilor stilistice și logico-semantice, dar permite și desfășurarea unor strategii retorice.
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
totuși o mare porcărie că, pe banii noștri, să fim intoxicați cu tâmpenii de un asemenea sub-nivel! Placă demagogica a "românilor care se bat cu românii" e atat de grosolană, încât nu știi dacă oamenii care dau drumul unor asemenea propoziții sunt cu adevarat conștienți de semnificația cuvintelor pe care le întrebuințează. Dacă un senator al României nu face distincția între noțiunea de "infractor" și aceea de "român", înseamnă că nivelul său de inteligență e într-o groaznică suferință! Minerii bătuți
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de rugăciune, în propoziții mestesugit-pioase, al căror punct de plecare îl reprezintă boema modernă, viața metropolitană, tehnicizarea (procedeu dictat de necesitatea contrastelor ori a echivocului atît de liric productiv): Bînd ieftine băuturi în bucătărie cu tinerii/ și învățîndu-i o învățătură ce nu e în
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
fi pentru noi, si nu pentru semiții mozaici! Știm cât de iubiți sunt evreii în țările occidentale! Să încerce să ne ducă până la disperare și atunci să nu ne învinovățească dacă focul aprins...a". Nu s-a insistat asupra unei propoziții care trădează lecturi sau măcar dialoguri vieneze sau budapestane asupra temei: știm cât de iubiți sunt evreii... Dar un examen al textului ar fi necesar. Uneori frază pare a aparține altui scriitor, cu o vocație pamfletara mai bine exersata... 5
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
putea să se apropie de nivelul lor. Poate că da, sau, mai repede, poate că nu. Realitatea este că intelectul lucrează și că lucrează mult mai mult si mai bine decît acum patruzeci, treizeci, douăzeci și cincisprezece ani". Chiar dacă unele propoziții par grafiate excesiv omagial, adulator ("Regele dărîma și clădește în toate zilele, împuternicește, înnoiește și primenește. Cămașă sufletului vostru n-a fost niciodată atît de albă, ziua nu ne-a mai fost atît de adîncă, mîinile voastre, ca la un
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Mircea Mihăieș CONDAMNAREA lui Miron Cozma, amânată de-o veșnicie, s-a produs într-un moment când n-o mai aștepta nimeni. Ea ilustrează, pe de-o parte, propoziția despre încurcatele căi ale Domnului, iar pe de alta, pe aceea despre imprevizibilitatea românului. Are mai puțină importanță că imediat după anunțarea sentinței Miron Cozma a decis să mai ia o dată calea haiduciei, atrăgând într-o aventură iresponsabilă câteva mii
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
ideii socialist-comuniste. Imun multă vreme la seducțiile luptei de clasă, deoarece s-a fixat la idealul unei existente luminate, ordonate, stăpînite de "chibzuința", opuse penibilei "dezorganizări individuale", Arghezi vituperează teza revoluției atotizbăvitoare, prin formule ce s-ar cuveni antologate. Puține propoziții de critică a comunismului atît de pline de miez și de constrîngătoare expresiv găsim în literele românești. Glumind, am putea afirmă că poetul și-a ispășit păcatul compromisului final cu anticipație. Artificialitatea programului comunist, primejdia utopiei, calchiate după paradigmă religiei
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în sine, o modalitate de satisfacere a intereselor, mai mult sau mai putin meschine, ale camarilei și clientelei de partid, și în nici un caz o responsabilitate istorică de care să fie, cât de cât, conștient. Acestea fiind spuse, revin la propozițiile din debutul articolului. Din ce in ce mai frecvent, oameni altminteri cumsecade și nu proști par să intre în pielea vechilor suporteri, de prin 1990-1991, ai lui Iliescu. Ei țipă că din gură de șarpe că a spune adevăruri neplăcute despre non-politica domnului Constantinescu
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul se construiește în funcție de propoziția negatoare: nenăscut, el asociază vorbirea cu nașterea și cu moartea și cu ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere este ținta visată de copil; numai cînd este vorba despre ea discursul își permite viitorul indicativ
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]