615 matches
-
totuși conchide că deplasarea obiectului are cauze pragmatice; includerea obiectului deplasat astfel în componentul presupozițional îl califică drept topic; deplasarea este deci de tip A-bar, poziția de extracție a obiectului fiind o proiecție de topic (TOPP) din periferia internă propozițională vP delimitată de Belletti (2004). Relevanța procedeuluiobject shift disponibilitatea derivării structurilor VOS prin object shift indică libertatea cu care obiectul direct se poate extrage din VP • lipsa efectelor de intervenție în atribuirea cazului nominativ subiectului postverbal în configurația VOS indică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acuzativului precedă procesul de object shift; considerând că subiectul este in situ în configurația VOS, adică în [Spec, vP] (Alboiu 1999; Gallego 2012), rezultă că centrul responsabil de atribuirea acuzativului structural este plasat într-o poziție inferioară în structura ierarhiei propoziționale (v. §2.5 infra) În acest punct, întrebarea este dacă poziția în care obiectul se extrage din VP prin object shift este poziția în care obiectul se extrage în mod obligatoriu pentru a asigura deplasarea VP în condițiile descrise în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
întrebare este negativ, din două motive: (i) object shift este procedeu facultativ (deplasare A-bar), generat de necesități discursive; complementul lui V trebuie extras în mod sistematic pentru a asigura deplasarea VP în modul descris mai sus; (ii) accesul obiectelor propoziționale în poziția de object shift este constrâns de focalizarea contrastivă a subiectului (32) (nu imposibil, după cum se spune în Alboiu 1999). (32) a. − Cine a zis că m-am purtat ca un domn? Ioana? − A zis că te-ai purtat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsătură se va șterge și atribuirea nominativului va avea loc în aceeași manieră ca atribuirea acuzativului, odată cu inserarea în derivare a centrului TS din domeniul flexiune, care machează temporalitatea principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului TO se desfășoară într-un mod asemănător, dar nu identic. În joc intră, în principal, trăsăturile elementului de subordonare și trăsăturile de temporalitate ale propoziției subordonate. Toate detaliile procesului se găsesc la Pesetsky și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Maria pe copiipe toți. b. I-a ajutat Maria pe toți copiii. În aceeeași linie de argumentare, posibitatea de lexicalizare joasă a copiei obiectului direct se observă și structuri de tipul (48), în care OD este deplasat în periferia stângă propozițională și cuantificatorul flotant care îl reia se lexicalizează la dreapta subiectului. Această distribuție indică o configurație inițială VSO, nu o configurație VOS în care obiectul s-a deplasat prin object shift la periferia internă propozițională, la stânga subiectului in situ. (48
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este deplasat în periferia stângă propozițională și cuantificatorul flotant care îl reia se lexicalizează la dreapta subiectului. Această distribuție indică o configurație inițială VSO, nu o configurație VOS în care obiectul s-a deplasat prin object shift la periferia internă propozițională, la stânga subiectului in situ. (48) a. Pe copii i-a ajutat Maria pe toți. (OiVSOi) b. Banii mi i-a dat Maria toți. 5) Un posibil contraargument. Alboiu (1999) discută situația obiectelor propoziționale, insistând că aceastea rămân in situ (deci
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasat prin object shift la periferia internă propozițională, la stânga subiectului in situ. (48) a. Pe copii i-a ajutat Maria pe toți. (OiVSOi) b. Banii mi i-a dat Maria toți. 5) Un posibil contraargument. Alboiu (1999) discută situația obiectelor propoziționale, insistând că aceastea rămân in situ (deci nu se deplasează la Spec,TOP), luând ca argument faptul că extracția wh- este disponibilă, deci nu apar încălcări ale Freezing Principle / Freezing Effect / Interdicția asupra subextracției din constituenți deplasați: (49) a. Petre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a spus că Ion s-a purtat ca un domn. b. Cumi a spus Petre [că s-a purtat Ion ti]? c. Cinei a spus Petre [că s-a purtat tica un domn]? Dacă analizăm mai îndeaproape însă distribuția OD propoziționale în raport alte argumente, e.g. OI, observăm extracția wh- este disponibilă și atunci când OD propozițional este la dreapta OI, și atunci când OD este la stânga OI; topica OD > OI este derivată prin deplasarea OD la stânga OI (50b, 51b), și cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că s-a purtat Ion ti]? c. Cinei a spus Petre [că s-a purtat tica un domn]? Dacă analizăm mai îndeaproape însă distribuția OD propoziționale în raport alte argumente, e.g. OI, observăm extracția wh- este disponibilă și atunci când OD propozițional este la dreapta OI, și atunci când OD este la stânga OI; topica OD > OI este derivată prin deplasarea OD la stânga OI (50b, 51b), și cu toate acestea extracția wh- este posibilă, indiferent de complementizatorul ales (că sau să): (50) a. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spus [să facă ti] Ioanei? (51) a. Cumi le-a spus vecinelor de scară [că s-a comportat ti]? b. Cumi le-a spus [că s-a comportat ti] vecinelor de scară? Pentru a testa extracția wh- dintr-un OD propozițional din poziție derivată, se cuvine să ne amintim că topica VOS este disponibilă pentru OD propozițional doar în condiții discursive speciale, i.e. sub focalizarea contrastivă a subiectului (v. (32) în §2.4 supra). Dacă îndeplinim condițiile pentru legitimarea structurii VOS
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a comportat ti]? b. Cumi le-a spus [că s-a comportat ti] vecinelor de scară? Pentru a testa extracția wh- dintr-un OD propozițional din poziție derivată, se cuvine să ne amintim că topica VOS este disponibilă pentru OD propozițional doar în condiții discursive speciale, i.e. sub focalizarea contrastivă a subiectului (v. (32) în §2.4 supra). Dacă îndeplinim condițiile pentru legitimarea structurii VOS cu OD propozițional, observăm că extracția unui element wh- din această poziție este permisă: (52) Cumi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
derivată, se cuvine să ne amintim că topica VOS este disponibilă pentru OD propozițional doar în condiții discursive speciale, i.e. sub focalizarea contrastivă a subiectului (v. (32) în §2.4 supra). Dacă îndeplinim condițiile pentru legitimarea structurii VOS cu OD propozițional, observăm că extracția unui element wh- din această poziție este permisă: (52) Cumi au spus [că m-am purtat ti] colegii mei de clasă? Rezultă deci că extracția wh- este posibilă în orice poziție s-ar afla OD propozițional. Există
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
OD propozițional, observăm că extracția unui element wh- din această poziție este permisă: (52) Cumi au spus [că m-am purtat ti] colegii mei de clasă? Rezultă deci că extracția wh- este posibilă în orice poziție s-ar afla OD propozițional. Există două posibilități de a interpreta această distribuție. O posibilitate este să considerăm că deplasarea OD nu induce Freezing Effects (cel puțin în română), o soluție cu totul indezirabilă întrucât presupune modificarea unui principiu sintactic bine întemeiat care derivă din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
presupune modificarea unui principiu sintactic bine întemeiat care derivă din constrângerile generale asupra deplasării sintactice în limbile naturale (v. Corver 2005). O altă posibilitate, cea pe care o considerăm corectă, este să presupunem că extracția wh- are loc imediat ce obiectul propozițional se inserează în poziția de complement al lui V, deci deplasarea ulterioară a complementului lui V, deși în mod potențial inductoare de Freezing Effects, nu mai are nicio relevanță pentru extracția wh-. Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vor fi examinate în capitolul IV), opțiunea deplasării verbului ca grup face ca verbul lexical să se deplaseze în mod sistematic la C, rezultatul fiind că expresia sistematică a gramaticii V2 este inversiunea 3. Nivelul deplasării verbului și structura nucleului propozițional În secțiunile următoare, ne propunem să identificăm proiecția din domeniul flexionar IP la care se deplasează în mod sistematic verbul românesc; analiza va fi cuprinde formele sintetice și analitice 30. O chestiune spinoasă apărută odată cu formularea IpotezeiAcordului Bogat (engl. Rich
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2014 și bibliografia) este determinarea trăsăturilor care determină deplasarea verbului la flexiune: trăsăturile nominale ale subiectului marcate de verb (trăsături sau trăsăturile verbale de mod, timp, aspect (cf. Biberauer și Roberts 2010). De asemenea, vom examina elementele funcționale din nucleul propozițional pentru a determina pozițiile în care acestea se generează/deplasează; vom arăta că elemente funcționale precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbale de mod, timp, aspect (cf. Biberauer și Roberts 2010). De asemenea, vom examina elementele funcționale din nucleul propozițional pentru a determina pozițiile în care acestea se generează/deplasează; vom arăta că elemente funcționale precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel că elementele lexicale care apar la stânga acestora sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3.1 Nivelul deplasării verbului în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel că elementele lexicale care apar la stânga acestora sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3.1 Nivelul deplasării verbului în româna contemporană 3.1.1 Deplasare V-la-I Odată cu rezultatele din Emonds (1978) și Pollock (1989) (v. §1 supra), româna a fost inclusă în clasa limbilor romanice moderne în care verbul se deplasează în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Această distribuție se extinde și la formele nonfinite 31; forma nonfinită pe baza căreia putem aplica testele sintactice este infinitivul verbal precedat de a32(59a), care prezintă extrem de multe asemănări cu formele finite (59b,c) (Nedelcu 2013: §§I; II): negație propozițională exprimată prin nu (nu prin ne-, ca la gerunziu); procliză pronominală (spre deosebire de encliza pronominală a gerunziului) (v. Niculescu 2013 și §§3.2; 3.3 infra)33. (59) a. a nuîl (mai) citiel b. nuîl (mai) citește el c. nul-a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu o marcă flexionară) și negația propozițională, care în limbile romanice și în română selectează drept complement grupul flexiune IP (Neg > IP) (Zanuttini 1997), fiind astfel elementul care marchează limita dintre domeniile IP și CP (v. §3.3 infra). (62) a. Pentru ca dessă-i vizitezi pe bunici, ai
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Roberts (2013) între alții 41: proiectarea unui Grup al Diatezei (notat cu VOICEP), care selectează vP (VOICEP >vP). Cercetările ulterioare au stabilit că acest grup, propus inițial de Collins (2005) în derivarea propozițiilor pasive, se proiectează în general în ierarhia propozițională, iar autori precum Baltin (2012) și Roberts (2013) insistă asupra faptului că VOICEP reprezintă limita domeniului flexionar, deci limita fazei propoziționale interne, ipoteză care aparent vine în dezacord cu teoria fazelor propusă de Chomsky, conform căreia vP reprezintă limita acestui
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
stabilit că acest grup, propus inițial de Collins (2005) în derivarea propozițiilor pasive, se proiectează în general în ierarhia propozițională, iar autori precum Baltin (2012) și Roberts (2013) insistă asupra faptului că VOICEP reprezintă limita domeniului flexionar, deci limita fazei propoziționale interne, ipoteză care aparent vine în dezacord cu teoria fazelor propusă de Chomsky, conform căreia vP reprezintă limita acestui domeniu fazal. Rouveret (2012) însă arată că Grupul Diatezei reprezintă o varietate de v42. O posibilă reetichetare a proiecției VOICEP este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a fost eliberat de dependenți interni, grupul VP constând în această etapă doar din centrul V0 și urma argumentului intern. Subiectul se generează ca specificator al vP și ulterior se deplasează în periferia stângă CP a propoziției (eventual tranzitând periferia propozițională joasă) (cf. discuția din §3.1.1 supra și §2 supra passim: constituenții preverbali, inclusiv subiectul, sunt deplasați în periferia stângă CP în română); în funcție de interpretare, este fie un element focalizat (focus informațional: Cine citește romane polițiste?), fie tematizat, focusul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
te-ar fi iubit. De asemenea, structura auxiliar + verb lexical precedă cuantificatorul flotant tot/toți, care reflectă o poziție joasă a subiectului în domeniul vP (poziția de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură. (86) a. Copiii au
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
înaltă: INSERARE în centrul MOOD0. Cu alte cuvinte, două procese s-au împletit în gramaticalizarea verbului a avea în structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus în română este aceeași ca și în celelalte limbi romanice (structura posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]