280 matches
-
stabile, navigând cu ajutorul velelor și vâslelor. Puteau fi ridicate de echipaj și transportate pe uscat pe distanțe mari de la un râu la altul sau puteau fi aduse cu ușurință pe plaje, nefiindu-le necesare porturi amenajate. Capul de dragon de la prora avea menirea să înspăimânte spiritele rele, monștrii marini și inamicii. În secolul VIII, vikingii au început să părăsească Scandinavia în căutarea aventurii, bogățiilor și pământurilor fertile. La început desfășurau incursiuni de jaf în mânăstirile bogate și în orașele de pe coastă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
poziția așezat în barcă, pe un scăunel special, cu picioarele întinse, ușor îndoite din genunchi, și cu talpa sprijinită pe sistemul de cârmă. Este o ambarcațiune sportivă fără cârmă, cu unul sau mai multe posturi de vâslit, construită simetric, cu prora și pupa ascuțită și înălțată, care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite pagaie, din poziția în genunchi. Pagaia este un tip de vâslă prevăzută la un singur capăt cu o pală care intră în apă. Tehnica de
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
Depeyrot", specializat în probleme numismatice, în timp ce "Marcel Le Glay" situează asul de 4 uncii în 217 î.Hr. și de o uncie în 211 î.Hr. Motivele gravate pe față permiteau distingerea asului și a submultiplilor săi, în timp ce toate reversurile prezentau o proră de navă. Spre anul 145 î.Hr., raportul dintre as și monedele de argint a fost modificat : În anul 80 î.Hr., atelierul monetar din Roma și-a încetat emiterile de monede de bronz ("as" și "submultiplii săi"), din cauza penuriei de cupru
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
nord-est a bancurilor, în partea de sud a insulei, poziție care permite navelor să debarce proviziile pe partea babord, acoperind debarcarea cu bateriile de la tribord. Ordinele impuneau ca fiecare navă să se atașeze cu cabluri puternice la pupa și la prora de nava vecină, transformând astfel linia într-o barieră practic de neînvins. Brueys poziționează o a doua linie internă formată din patru fregate, la aproximativ 320 de metri la vest de linia principală, la jumătatea drumului dintre linie și coastă
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
franceze de către navele britanice. În plus, nu toți căpitanii au executat ordinul de a lega navele vecine între ele cu cabluri , ceea ce ar fi împiedicat o astfel de manevră. Problema este agravată de ordinul de a arunca ancora doar la prora, ceea ce a permis navelor să se balanseze din cauza vântului, lărgind golurile dintre ele. Ceea ce în același timp creează zone neacoperite de flancul navelor. Francezii au pregătit navele doar pentru lupta la tribord, de unde se așteptau să fie atacați, partea dinspre
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
separată de partea din față a liniei. Pentru a se asigura că în fumul și confuzia din timpul bătăliei nocturne navele sale nu vor deschide accidental focul una asupra alteia, Nelson ordonă ca fiecare navă să aprindă patru lămpi la prora și pe catarg și să ilumineze un pavilion "White Ensign", suficient de divers față de pavilionul francez. În timp ce nava lui se pregătește pentru luptă, Nelson organizează o ultimă cină cu ofițerii pe HMS "Vanguard" și spune "Mâine, înainte de această oră, voi
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
a proiectilelor trec pe deasupra, depășește capul liniei franceze. Căpitanul Thomas Foley observă că este un spațiu între "Guerrier" și bancuri. Din proprie inițiativă, Foley decide să exploateze această eroare tehnică și își schimbă cursul pentru a intra în acest spațiu. Prora lui "Guerrier" ajunge în raza de acțiune a lui "Goliath", care deschide focul și provoacă daune serioase, înainte de a ajunge pe latura babord, total nepregătită a lui "Guerrier" și infanteria marină de la bord împreună cu o companie de grenadieri austrieci ce
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
deschid focul cu muschetele lor. Foley prevăzuse să arunce ancora de-a lungul navei franceze, dar durează prea mult pentru a o coborî, iar nava sa o depășește pe "Guerrier" în întregime. "Goliath," se oprește în cele din urmă lângă prora lui "Conquérant" și deschide focul asupra noului adversar, aruncând ocazional câteva ghiulele, de pe partea tribord, asupra fregatei "Sérieuse" și asupra vasului bombă "Hercule", ancorate aproape de țărm. Atacul lui Foley este urmat de Hood, la bordul lui HMS "Zelous", care depășește
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Atacul lui Foley este urmat de Hood, la bordul lui HMS "Zelous", care depășește linia franceză și aruncă ancora alături de "Guerrier" în spațiul deschis de Foley și deschide focul asupra navei franceze. În mai puțin de cinci minute, catargul de la proră a lui "Guerrier" cade, ceea ce entuziasmează echipajele de pe celelalte nave britanice și face ca alte nave să li se alăture. Viteza atacului britanicilor îi ia prin surprindere pe francezi, ai căror căpitani se aflau încă în conferință la bordul lui
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
fost susținut și de vecinul său, HMS "Aquilon", care, fapt unic de partea franceză, trebuia să înfrunte un singur adversar, HMS "Minotaur". Căpitanul Antoine René Thevenard, își folosește arcul de pe lanțul ancorei pentru a pivota și realizează o lovitură asupra prorei navei amiralului Nelson, ce face mai mult de 100 de victime. Aproximativ la ora 20.30 Nelson este lovit peste ochiul orb de un șrapnel de pe "Spartiate". O bucată de piele îi atârnă peste ochi, orbindu-l și se prăbușește
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Germania", din 98 d.Hr. În "Germania 44, 45", el îi menționează pe suedezi ("suiones"), ca fiind un trib puternic (recunoscut nu doar pentru luptătorii și armele sale, dar și pentru navele puternice), care dispunea de corăbii care aveau o proră la ambele capete. Nu se cunosc regii ("kuningaz") care i-au condus pe suiones, dar în mitologia nordică se regăsește o dinastie lungă de regi legendari și semi-legendari, mergând până la ultimele secole de dinaintea erei noastre. Cât despre sistemul lor de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
străine, navele trebuie să arboreze pe lîngă pavilionul național propriu și pavilionul național al statului în ale cărui ape se află. Un pavilion național de dimensiuni mici, care se arborează de navele de luptă și de unele nave comerciale la proră, în timpul cât sunt acostate în port, poartă denumirea de "geac". O navă este considerată sub "pavilion de complezență" (denumit și "pavilion de conveniență" ) dacă proprietatea și controlul vasului se află în altă țară decât în țara pavilionului de navigație a
Pavilion (steag) () [Corola-website/Science/318163_a_319492]
-
pierdut viața 852 de persoane. O comisie internațională de experți a purtat o dispută prelungită pe tema cauzei catastrofei cu Meyer-Werft din Papenburg, unde fusese construită "Estonia". După părerea celor avizați, în noaptea tragediei s-au rupt zăvoarele porților de la prora vasului, împreună cu rampele adiacente. Cantitățile uriașe de apă care au pătruns în interiorul feribotului au provocat scufundarea acestuia. Șantierul naval Meyer a respins această interpretare a accidentului. În opinia reprezentanților săi, catastrofa a fost consecința întreținerii defectuoase a vasului și a
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
început vas de transport comercial și s-a numit "Earl of Pembroke", fiind lansat la apă în iunie 1764 din portul carbonifer și de baleniere Whitby din North Yorkshire. Vasul avea trei catarge și avea o construcție solidă, cu o proră largă și dreaptă, o pupă pătrată și o cocă alungită în formă de cutie și cu o cală adâncă. Avea lungime, și pe puntea inferioară, și un travers maxim de . După practica acelei vremi, capacitatea sa de transport era estimată
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
două portavioane erau apărate de 16 avioane de vânătoare "Zero". Bombardierele de pe "Yorktown" au început atacul asupra lui "Shōkaku" la ora 10:57 și l-au lovit cu două bombe de 454 kg, care au despicat partea din față a prorei și au produs pagube mari punților de zbor și hangarelor. Torpiloarele de pe "Yorktown" au ratat ținta, deși au consumat toată muniția. Două bombardiere americane și două avioane de vânătoare Zero au fost doborâte în cursul acestui atac. Avioanele de pe "Lexington
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
sa, aceasta s-a diminuat în timpul Primului Război Punic (264 - 241), când a ajuns la 290 - 280 de grame, scădere datorată marilor cheltuieli ale Romei pentru constituirea flotei sale. Spre anul 225 î.Hr., apare, pe "reversul" discului "aes grave", o proră drept omagiu adus puternicei flote militare romane constituite câteva decenii mai devreme. Cu trecerea de la turnarea la baterea monedelor cu ciocanul, asul a devenit o monedă fiduciară, a cărei valoare nu mai era legată de conținutul de metal, de valoarea
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
ținute deschise orizontal. Sunt cele mai mari traulere. Traulerele pot să tragă o plasă în comun, cu 2 sau mai mai multe vase care păstrează distanța între ele. Traulele laterale remorchează plasa conectată în lateralul vasului, la un capăt la prora vasului și la celălalt spre pupa. Era cel mai obișnuit tip de trauler în Atlanticul de Nord până spre sfărșitul anilor 1960. Sunt traulere care eliberează și retrag plasele pe la pupa. Cele mai mari au de obicei o rampă. Pot
Trauler () [Corola-website/Science/323540_a_324869]
-
35,3 m mai lung, cu 4,6 m mai lat și având o suprastructură de dimensiuni mai mari. Ca și la "Hiryū", teuga era ridicată la nivelul hangarului superior pentru a îmbunătăți vederea asupra mării. "Shōkaku" avea și o proră mai rotunjită și mai evazată care permitea pistei să rămână uscată oricare ar fi fost condițiile de vreme. Etrava lui "Shōkaku" era o etravă cu bulb, o dezvoltare nouă în acea perioadă, care reduce rezistența la înaintare și îmbunătățește astfel
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
arderea cazanelor. Coșurile erau suficient de înclinate în jos pentru a păstra puntea de zbor liberă de fum în orice condiții meteorologice. Puntea de zbor, placată cu lemn, în lungime de 242 m, se întindea pe aproape toată lungimea dintre proră și pupă. Era susținută de patru piloni de oțel înainte de hangar și de doi piloni după hangar, spre pupa. Puntea de zbor și ambele hangare (superior și inferior) erau deservite de trei lifturi, cel mai mare fiind cel dinspre proră
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
proră și pupă. Era susținută de patru piloni de oțel înainte de hangar și de doi piloni după hangar, spre pupa. Puntea de zbor și ambele hangare (superior și inferior) erau deservite de trei lifturi, cel mai mare fiind cel dinspre proră care avea 16 metri lungime și 13 metri lățime. Toate cele trei lifturi puteau să transporte avioane de cel mult 5.000 kg, iar urcarea sau coborârea dura 15-20 de secunde. Cele 9 opritoare acționate electric erau amplasate în același
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
13 metri lățime. Toate cele trei lifturi puteau să transporte avioane de cel mult 5.000 kg, iar urcarea sau coborârea dura 15-20 de secunde. Cele 9 opritoare acționate electric erau amplasate în același mod ca pe "Hiryū", trei spre proră și șase spre pupă. Firele puteau să oprească un avion de 6.000 kg care rula cu o viteză de 60-78 de noduri (111-144 km/h). A fost adăugat un grilaj de protecție și un ecran ușor, pliant, împotriva vântului
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
șase spre pupă. Firele puteau să oprească un avion de 6.000 kg care rula cu o viteză de 60-78 de noduri (111-144 km/h). A fost adăugat un grilaj de protecție și un ecran ușor, pliant, împotriva vântului spre proră, lângă suprastructură. Hangarele nu erau cu mult mai mari decât cele de pe portavioanele din clasa "Sōryū", astfel că atât "Shōkaku", cât și "Zuikaku" puteau să primească numai cu 9 avioane mai mult decât "Sōryū", ceea ce însemna că aveau o capacitate
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
apărare al lui "Shōkaku" consta în 16 tunuri tip AA antiaeriene și anti-navă, montate câte două. Acestea erau așezate sub nivelul punții, în construcții care ieșeau în afara navei, câte patru grupuri pe fiecare parte a corpului navei, două grupuri spre proră și două spre pupă. Au fost instalate patru sisteme de control al tragerilor, două la babord și două la tribord. Un al cincilea sistem de control al tragerilor era așezat în vârful suprastructurii (sub antena radarului) și putea să controleze
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
al tragerilor era așezat în vârful suprastructurii (sub antena radarului) și putea să controleze, după cum era nevoie, fie unele tunuri de calibru mare, fie pe toate. Inițial au fost instalate numai 12 tunuri AA, grupate câte trei, două grupuri spre proră, două spre pupă, pe ambele părți ale navei. În 1943 au fost adăugate alte tunuri. "Shōkaku" și "Zuikaku" au format Divizia a 5-a Portavioane. Avioanele au fost aduse la bordul acestora cu puțin timp înainte de Atacul de la Pearl Harbour
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
bombă lansată dintr-un avion a explodat și a detonat vaporii de kerosen care se împrăștiaseră pe toată nava. S-a ordonat abandonarea navei, dar înainte ca operațiunea de evacuare să fi făcut vreun progres, nava a luat apă pe la proră și s-a scufundat rapid cu botul înainte (într-un punct situat ), luând 1272 de oameni cu ea. Crucișătorul "Yahagi" și distrugătoarele "Urakaze" și "Wakatsuchi" l-au salvat pe căpitanul Matsubara și 570 de membri ai echipajului.
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]