451 matches
-
dar cu permanentă deschidere simbolică, se întâlnesc filiera epicii ardelenești tradiționale cu tehnici narative moderne, mânuite cu îndemânare, chiar dacă uneori într-o manieră abuziv livrescă. Roman psihologic cu substrat filosofic, ancorat în actualitatea tranziției prelungite a anilor ’90, Marii fericiți (Prorocul) (2000) este animat - pe fundalul contrastelor dintre capitala levantină și Timișoara cosmopolită, cu nostalgii central-europene - de tensiunea înfruntării unor personaje cu soluții existențiale diferite: tatăl, care a optat pentru retragerea din lume, contemplată cu detașare, dar și cu melancolie, și
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Timișoara, 1986-1989; Casa de pânză, Timișoara, 1995; Demonul discret, Timișoara, 1996; Noaptea strigoilor (Martorul), Timișoara, 1996; Picătura de cucută, Iași, 1997; Remora (Jucătorul), Timișoara, 1998; O călătorie cu aeroplanul peste muntele erodat, Timișoara, 1999; Infinitul rău, Timișoara, 2000; Marii fericiți (Prorocul), București, 2000; Grădina lui Epicur, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Două debuturi, RL, 1979, 27; Val Condurache, Paul Eugen Banciu, „Sărbătorile”, CL, 1982, 3; Eugen Dorcescu, Proza lui Paul Eugen Banciu, O, 1982, 38; Cornel Ungureanu, Realul și posibilul
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici, ca și lirica populară s-au stratificat în alcătuirea poemului, modelându-i stilul. Cât privește influențele străine, scrierile lui Mickiewicz (Livre de la nation polonaise), Michelet (Le Peuple) și Lamennais (Paroles d’un croyant) au fost, fără îndoială
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
limbă. Ea Își dădu Însă seama că expresia aceasta se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv. „Pentru această creatură eu trebuie să fiu ca un fel de chit...“ Și, gândindu-se la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte povestea prorocului Iona care fusese Înghițit de o balenă uriașă ce l-a ținut prizonier În pântecele ei vreme de trei zile și trei nopți În șir și apoi l-a scuipat pe țărm. Povestea i se păru lui Ippolit destul de neverosimilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
beție ai săi și pe ale lui Însuși!? Și iată că acum cenușa din visul său luase Înfățișarea unui șobolan de dimensiuni impresionante, care ședea În fața sa, fiind gata-gata să-l Înghită... Numai că Ippolit era ceva mai deștept decât prorocul biblic și știa să se ferească de capcană. El era conștient că avea de-a face cu o viziune cu rădăcini Înfipte adânc În spaima sa. Era posibil ca șobolanul ce ședea În fața lui să existe În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întinde povestea asta până mâine... mai bine Îl las În plata Domnului să spună ce o vrea... Totuși, gândi ea, lumea din care vine nu pare prea diferită de cea de aici. Sunt și japonezi, și șobolani, și canguri, și proroci, și monștri biblici... Într-adevăr, tot ce-i aici există probabil și dincolo, doar că sub o altă formă, ceva mai deformată.“ Extraterestrul sorbi un gât din păhărelul de horilcă, după care continuă: - Alcoolul Îngurgitat cu noaptea-n cap Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dornici de-a oferi o mână de ajutor, majoritatea periferică a populației dăduse năvală În centru căscând gura, mai mult Îngreunând echipele de salvare. Pericolul unei degringolade În care oamenii buimăciți, Îmfricoșați de cutremurile dezastruase de pământ prezise de unii proroci ai timpului prezent să Încerce să-și facă provizii alimentare devastând magazinele, era eminent. Pentru a evita o teribilă Învălmășeală precum și a da un avertisment răufăcătorilor să nu facă agitație urmată de devastarea magazinelor ori distrugerea celor neafectate de cutremurr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ursake avea în el o bănuială că numele acelea - care se spuneau ori nu se spuneau - în curând aveau să ia ființă în Prelunci, schimbând toate. Din pricina asta, începea să fie iarăși neliniștit. În ajun de Tăierea cinstitului cap al prorocului Ion Botezătorul, carele se prăznuiește în august, ziua a douăzeci și noua, nana Floarea a avut treburi mai multe decât de obicei. A copt pâne, a sărat carnea de la un purcel, a umblat încolo, a umblat încoace; tot se tânguia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă aflu în valea mâhnirii... Chiamă pe rob sub lumina ta; contenește-i osânda. A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit negrului care s-a arătat sub perdeaua de catifea să cheme pe Selim-Hafiz. Bătrânul tâlcuitor al legii Prorocului a ascultat mărturisirea domnului meu. A luat în mânile-i cu unghii cârligate cărțile aflate. S-a cufundat în cetirea lor. După cetirea lor a oftat și a tăcut. Ce spui tu, Selim-Hafiz? a întrebat împăratul. Selim-Hafiz n-avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți. Chipul călugărului, luminat într-un anume fel, s-a profilat pe spațiul ușii. Părea un proroc.. --Bună dimineața și să-ți fie de bine masa. --Așa să fie, sfințite părinte. Bogdaprosti. Călugărul a pășit în chilie și s-a așezat pe marginea crivatului, lângă mine. --Te-am așteptat să vii, fiindcă am încă atâtea să-ți spun
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vodă se plânge de starea acestora: „În vremea de acum aflându-se spitalul la slabă și proastă stare n-am suferit domniia mea”. Constată apoi că mănăstirea Sfântul Spiridon are „sub protecția sa... mănăstirea Precista din târgul Romanului cum și... Prorocul Samoil din Focșani și biserica de piatră de la Bodești din ținutul Neamțului” înzestrate de voievozi cu „moșii și țigani și alte acareturi”. Apoi vodă mai spune că „Alexandru Constantin voievoda,... le-au desghinat de la mănăstirea Sfântului Spiridon”. Apoi „beizadea Ioniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ei moarte timpurie. Într-adevăr, după o meritorie carieră la Școala Generală din Ennistone, Tom reușise să intre într-un distins colegiu londonez, unde se descurca, pare-se, destul de bine, deși unii pretindeau că ar fi „talentat, dar leneș“. Unii proroci mai sumbri îi preziseseră o cădere nervoasă: în fond, băiatul își pierduse încă din copilărie ambii părinți și fusese crescut de o mamă vitregă excentrică, instabilă din punct de vedere emoțional, și de doi frați autoritari și ostili, care jucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
istoric român, om politic, profesor universitar, academician (vezi Academia Română). A studit istoria românilor și istoria universală, a scris numeroase cărți. islam - religie monoteistă, împărtășită de populații din Asia, în special de turci. Dumnezeu este unic (Alah), reprezentat pe pământ de prorocul Mahomed. Cartea sfântă, de rugăciuni, cu putere de lege spirituală, se numește Coran și este alcătuit din versuri. Islamismul nu recunoaște icoanele. Bisericile se numesc moschei și au un tunuleț, de unde credincioșii sunt chemați la slujbă. Religia islamică mai este
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
risipi creerii. - Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe regele Israelului, Jehu, plătind tribut monarhului asirian. Jehu apare în Biblie, iar acest obelisc, realizat de Henry Layard în secolul XIX, prezenta scena respectivă. Dar Jehu era un personaj minor în marea poveste a Bibliei. Despre eroii principali, de la proroci la Moise și Iosua, documentele arheologice erau nule. Până acum. Dar se afla în fața lui: confirmarea fizică a existenței marelui părinte însuși. Cu siguranță era prea frumos ca să fie adevărat. Dacă era un fals? Guttman își aminti de scandalul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cel Mic care a fost martirizat de evrei. Myrna apăruse la o cruce de barieră, purtând o placardă pe care scria: CONGRESUL NON-VIOLENT PENTRU CEI LIPSIȚI DE VIAȚĂ SEXUALĂ și începuse să-l șicaneze. „Isus va veni în fruntea noastră“, proroci maiestuos Ignatius - Sfântul James. Dar Myrna, râzând batjocoritor, îl împinse cu placarda între șinele metroului care tocmai venea în viteză. Se trezise exact când metroul era pe punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un chelner de cafenea care jucase În viața mea rolul prezicătorului din tragediile grecești, cel pe care-l puteam numi Tiresiasul meu, și, ca orice erou tragic care se respectă, nu voisem să-l ascult. Nu era orb ca augustul proroc chemat de Œdip În fața palatului din Teba, dar avea totuși un ochi ascuns de o bucată de piele neagră. Îmi spusese să nu-mi fac iluzii: În virtutea anumitor legi implacabile, norocul din urmă al unui jucător nu va putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu trebuie să lipsească. Ar fi trebuit să transcriu pagina aia și să i-o trimit. Trebuia să vorbesc despre toate astea cu cineva. Nu mai puteam s-o copleșesc iarăși pe Delphine cu lamentările mele care aduceau cu plîngerile prorocului Ieremia, și nici cu tînguirile mele de erou tragic abandonat de zeii Olimpului! Știind că citise și apreciase romanul meu, i-am telefonat lui Zscharnack, pe care nu-l mai văzusem de zece ani. I-am expus problema mea: — Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simțit, pe drept, vizat de ceea ce scrisesem la sfârșitul articolului „Falsa profeție”, scriere publicată În mensualul „Cuvântul Românesc” din Hamilton-Canada, la care am colaborat lunar În perioada noiembrie 1992decembrie 2005. Iată acea Încheiere de articol al meu: „Dar, ca să devii proroc nu-i de ajuns să te numești André Malraux, după cum nu-i destul să porți barbă ca să fii filosof ori să fii numit «Soljenițîn al literaturii române», cum pretinde un prozator bărbos (stabilit În Franța, unde fusese trimis de securitatea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu ar fi fost luată În serios de nimeni. Când, Însă, autorul este un om celebru, precum André Malraux, atunci asemenea elucubrație poate să persiste de-a pururi În memoria colectivă, ca urmare a unei mediatizări neîncetate! Dar, ca să devii proroc autentic, nu-i de-ajuns să te numești Malraux, după cum nu-i destul să porți barbă ca să fii filosof ori să fii numit „Soljenițân al literaturii române”, cum pretinde un prozator bărbos (stabilit În Franța, unde fusese trimis de securitatea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pre noi" și alte de acestea, pe care Aurica nu le distingea, fiindcă descoperise, sub epitrafil, că popă Țuică purta în picioare niște șoșoni umpluți cu hârtie și cu sfoară, fără ghete. "Dumnezeule, Mântuitorul nostru, cânta bătrânul, subțire, carele prin prorocul tău Nathan ai dăruit lui David, cel ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de piatră, indiferent de mărimea lor, au o piață centrală căreia, după gust, i se poate spune Piața Mare, Piața Armelor sau, de pildă, Piața Primăriei. Aici, în Piața Mare, începe povestea noastră. În locul acesta, printre vânzătorii de amintiri și proroci, pictorul își așeza într-un colț șevaletul, tuburile de vopsea și pensulele. Oamenii îi pozau neclintiți, cu capul ușor într-o parte sau cu privirile țintă înainte, după cum credeau că le șade mai bine. Își aranjau părul cu câteva gesturi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau acum lumii întregi : — Să te blagoslovească apa rea, boarea și crăpătura pământului, furnicăturile, încurgerile și junghiurile, păienjeneala, zgârcii și poceala ! Ologeala și urzicătura... Să te lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine, cu vânt rău și rugină, cu orbire și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]