289 matches
-
deplorabile, prin reducerea idealului vieții la simpla supraviețuire. De aceea, în vreme ce Vestul european cultiva omul activ, care cutează la înălțare (așa cum demonstrează elocvent stilul gotic), Estul și, în mod deosebit, românii cultivau omul umil și expectativ, care îngenunche și se prosternează. În acest climat, nu s-a putut dezvolta pasiunea pentru progres și acțiune, care să conducă la tendința pentru nou și orientarea spre descoperire, spre îmbogățirea cunoașterii și ameliorarea condițiilor de viață. În urma migrațiilor, românii au fost înconjurați și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cumplite, preotul vede în adepta vechilor zei singura scăpare a orașului : O singură ființă îi poate ajuta./ Aceea care zeii cei drepți și vechi cinstit-a,/ Casandră, vestitoarea cea neînfricoșată,/ Încearcă rugăciunea din urmă (IV 7). Apelul celor ce se prosternează spre a-i obține îndurarea (în fața ta cădem/ Și te rugăm, sărmană martiră, de iertare) este primit cu rezervă de tânăra sceptică în privința capacității muritorilor de a schimba hotărârile zeilor : Ce pot face eu, omul, când zeii altfel vreau ?/ [...] Mă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
clișeele suburbiei reușeau să-mi ofilească orice tresărire de entuziasm pentru noua mea viață de bărbat care încerca să se transforme în acel adult responsabil care probabil nu va deveni niciodată. După ce ne-am luat rămas-bun de la copii (Robby stătea prosternat în fața televizorului uriaș uitându-se la filmul lui Spielberg, 1941, și abia dacă ne-a băgat în seamă, în timp ce Sarah stătea cu Wendy în celălalt capăt al încăperii studiind Cliffs Notes pentru Împăratul muștelor) Jayne și cu mine am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile anunță amalgamul neliniștilor trăite de poet" ș.a.), chiar dacă motivele inspirației pot fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vreme de un Pater noster și, cu mintea înălțată, voi lua aminte cum Dumnezeu, Domnul nostru, mă privește etc., și voi face un gest de reverență sau de umilință. 76. A patra adăugire. Voi intra în contemplație când în genunchi, când prosternat la pământ, când întins cu fața în sus, când șezând, când stând în picioare, fiind mereu în căutarea a ceea ce vreau. Trebuie luat aminte la două lucruri: primul este că, dacă aflu ceea ce vreau în genunchi, să nu trec mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în sus, când șezând, când stând în picioare, fiind mereu în căutarea a ceea ce vreau. Trebuie luat aminte la două lucruri: primul este că, dacă aflu ceea ce vreau în genunchi, să nu trec mai departe; la fel și dacă sunt prosternat etc.; al doilea șeste căț acolo unde voi afla ceea ce vreau, acolo mă voi odihni fără nerăbdare de a trece mai departe, până mă voi îndestula. 77. A cincea adăugire. După terminarea exercițiului, vreme de un sfert de oră, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oprea În fața studentului respectiv și, uneori chiar la cererea acestuia, lovea ager, iar acțiunea părea să aibă efectul unei treziri abrupte. În ziua aceea venise și rândul meu. S-a oprit În fața mea și mi-a făcut semn să mă prosternez. El văzuse că spatele Îmi era Încovoiat. Într-adevăr, concentrarea Îmi slăbise de un timp și capul Îmi era ocupat cu dialogurile mele fanteziste obișnuite. Nu mai respectam nimic din ce ni se ceruse la Începutul sitting-ului: atenția ca șira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copii, bătrâni, toți cei ce nu încăpusem în Sfânta Sofia, înveșmântați în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
baierele inimii. Ai uitat dragostea de la început? A fost începutul, spune ea cu tristețe. A fost focul de paie al începutului. Apoi... ...Apoi, parcă și-a băgat dracu' coada, Doamne iartă-mă! continuă el și își face cruci peste cruci prosternându-se la icoane. Dracu' mă pune să păcătuiesc mereu înaintea Feței tale... Ștefan are o inimă caldă... Caldă? Nu s-ar spune. E de oțel. Și-o ascunde, ca un arici. Trebuie să te deschizi tu, ca să te primească în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a rugat de ei Împăratul Constantin: "Salvați-ne, pentru numele Mântuitorului, că aceluiași Dumnezeu ne rugăm!" a strigat el. A pus la cale unificarea celor două biserici dezbinate. Trimișii lui au făcut cărare bătând în lung și-n lat Europa, prosternându-se, milogindu-se după ajutor. Orgolii popești, dogme absurde, dorință de supremație, lupta pentru putere, interesele negustorești, dezbinarea, și de o parte și de cealaltă, au fost mai puternice. Discordia dintre Orientul grec-ortodox și Occidentul latin-catolic, Marea Schismă -, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale (care totalizau un considerabil batalion de mătuși de rezervă, așteptându-și cuminți ora asasinării)... Acum însă, în seara aceea, era mai beat decât alteori; disperat, plângea cu lacrimi patetice și, bucuros că i-am dat banii necesari, s-a prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
La început a fost cuvântul și cuvântul a fost al lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost cuvântul", și din nou vom accepta această formulă criptică, atât de misterioasă, încât sensul ei se ascunde în obscuritatea misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern cu fruntea la altar Și să cerșesc Tăriei vecinice-ndurarea, Un strop abia din infinitu-i har? Am vrut și eu să cred că tu ești Adevărul, Că toate sunt așa precum Isus, Suind Golgota și primind umil calvarul, Iudeilor ne
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și atunci când ne căiam pentru păcate. Incoerența mediatizării fenomenului dădea apă la moară preotului local, un personaj complet nepăsător față de viața cotidiană a comunității, dar mare amator de spaime colective. Ținea slujbe mai des, stătea în genunchi în fața altarului, se prosterna cu un glas disperat, spunând: „Doamne, iartă poporul român, cel mai păcătos popor, și abate năpasta de deasupra lui!”. În timpul eclipsei nu am reușit să scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi la icoane, plângând sfâșietor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Ch-14 d.Ch.). Muzeul Vatican, Roma. Fig. 7. Gemma Augustea, 10 d.Ch. (18,7 x 22,3 cm). Muzeul de istorie a artei, Viena. Fig. 8. Dipticul Barberini. Fildeș. Împăratul Anastasius (491-518). Muzeul Luvru, Paris. Fig. 9.a. Leon VI (886-912), prosternat în fața Pantocratorului. Mozaic, c. 920. Nartex. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 9.b. Christos Pantocrator cu papa Onorio III (1216-27) prosternat (detaliu). Mozaic, sec. XIII. Meșteri venețieni. Basilica San Paolo fuori le mura, Roma. Fig. 9.c. Încoronarea lui Ruggero II
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
domnie). Fig. 8. Dipticul Barberini. Fildeș. Împăratul Anastasius (491-518). Muzeul Luvru, Paris. Împăratul primește tributul adus de populațiile cucerite. Victoria lui este binecuvântată de Christos și reprezentată figural după iconografie de tradiție romană târzie. Fig. 9.a. Leon VI (886-912), prosternat în fața Pantocratorului. Mozaic, c. 920. Nartex. Hagia Sophia, Istanbul. În medalioane, Fecioara Maria și Arh. Mihail. Fig. 9.b. Christos Pantocrator, cu papa Onorio III (1216-27) prosternat (detaliu). Mozaic, sec. XIII. Meșteri venețieni. Basilica San Paolo fuori le mura, Roma
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru-al tuturora... Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adânc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare... Poetul e dreptvestitorul apostol "al unei vremi ce va să vie", care se prosternă în fața pădurii divine și, ca un predicator în catacombe, împărtășește norodului strâns în munți taina trecutului său împărătesc. Misterioasa religie își are hagiologia ei. Sfântul cel mare, Arhanghelul, e Ștefan cel Bătrîn: Acolo dormi și tu, arhanghel bătrân, Tu Ștefane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piesă română veritabil mistică. Surprinzător este doar punctul de plecare al misticii. Un biet arhivar cultivă, ironizat de toți, un cal de curse rebegit, învinge și devine pentru toți un vizionar, un om cu intuiții divine, în fața căruia soția se prosternă religios. Un solid succes, meritat și acesta, a avut comedia Titanic-vals de Tudor Mușatescu, în care se produce tot un om umil și de treabă, Spirache, funcționar la prefectură și câștigător pe negândite a cincizeci de milioane, ce nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau de inconștient individual ce apare la romantici precum S. T. Coleridge, John Keats sau P. B. Shelley.] Happiness / Fericirea - "Conștiința, nuanța schimbătoare a sufletului-Cameleon"*; "uciderea, oribilă cruzime"; "Preoție, tu orb universal al tuturor, / Tu idol, la picioarele căruia se prosternează neamurile toate, / Tată al restriștii, origine-a păcatului, / A cărui primă existență cu frica a-început", "Învăl[uindu]-ți Elizeul cu un nor al îndoielii"; "furtuna reflecției"; "Învățămîntule, pururea greșit, / Ție ți se cuvin blestemele-omenirii", " Un măcelar licețiat al speței
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care complică această biobrafie atât de simplă. Adepții lui Buddha mergeau în pelerinaj la locurile sfinte, unde avuseseră loc principalele evenimente din viața lui. Acolo, ei meditau asupra persoanei sale și depuneau flori, tămâie și lămpi aprinse ca ofrandă; se prosternau și aduceau laude Preafericitului. Mai târziu, aceste omagii au fost adresate și statuilor lui Buddha adăpostite în temple. Așa a devenit buddhismul o adevărată religie. În 1909 a fost descoperită aproape de Peshawar o stūpa, în care a fost găsit un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pregătite pentru el. Bodhisattva îl onorează pe fiecare cu vizita lui. Apoi copilul este condus cu alai la un templu brahmanic conform obiceiului. În momentul în care pune piciorul pe pragul sanctuarului, toate statuile, ridicându-se de la locurile lor, se prosternează la urmele pașilor săi și îi aduc nenumărate laude. Închinarea zeilor vrea să semnifice faptul că forțele naturii se supun spiritului uman. După patru luni, micul prinț intră în locuința tatălui său. 64 de ghicitori îi cercetează corpul și recunosc
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
scutură din cap. Apoi păși atît de hotărîtă pe răzor, încît soldaților din gardă nici nu le-a mai rămas timp să se arunce sub botinuțele ei. Printre bulgării de pămînt înflorea, singuratică, o peonia. Ciua, grădinarul cel tînăr, se prosternă tremurînd la picioarele împărătesei. Dar, în mod cu totul neașteptat, împărăteasa rămase cu desăvîrșire calmă. Privi, serioasă, planta care-și deschidea petalele, floare care nu era nici deosebit de mare și nici din cale afară de frumoasă, care doar înflorea. Singuratică, răzleață
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
așa cum sunt ele. Și cu vorbirea sa poetică patentează sau scoate la suprafață ( grecii numeau alétheia) ființa lor. Să ascultăm propriile sale versuri: "...Tot ce vreți dumneavoastră, domnule, dar sunt cuvintele cele care cîntă, cele ce urcă și coboară... Mă prosternez în fața lor... Le iubesc, mă lipesc de ele, le urmăresc, le mușc, le topesc... Iubesc atît de mult cuvintele... Cele nesperate... Cele ce se așteaptă cu nesaț, se pîndesc pînă cînd, deodată, cad... Vocabule iubite... Strălucesc precum pietrele colorate, sar
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
ajuns să știi ce vrei, să fii bătăios, încrezut, perseverent, atotbăgăreț, eventual și cu dare de mînă și porțile ți se vor deschide ca prin minune. Și ceilalți? Cei care nu au nici închinători, nici zei în fața cărora să se prosterne, nici familii grijulii și ambițioase, nici opere care să-i dea afară din casă? Sînt zerourile sociale care nu pot fi utile nimănui și, fapt și mai important, nu pot dăuna nimănui. Sînt indivizii nedotați în arta autoreclamei, în știința
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
găsește un tablou valoros reprezentând pe Christos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: pace vouă, eu sunt lumina lumii. In partea stâga jos se prosternează împăratul Leon al VI-lea cerând îndurare pentru greșala celor patru căsătorii ale sale. De o parte și de alta, în medalioane sunt reprezentați Fecioara și Arhanghelul Gabriel. La capătul de sud al "Nartexului interior", printr-o poartă amplă se
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]