856 matches
-
noutățile, și mai prost, răspunse inspectorul, Era mai bine să fi rămas în pat să dormim, spuse agentul, Explicați-vă, În toată viața mea nu-mi amintesc să fi intrat vreodată într-o investigație în așa hal de absurdă și prostească, începu inspectorul. Pe comisar nu l-ar fi deranjat să-și exprime acordul, Nu știi tu nici pe jumătate cât e de adevărat, dar preferă să tacă. Inspectorul continuă, Era ora zece când am ajuns pe strada nevestei tipului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gât whisky-ul. Era un bărbat înalt și slab, la vreo cincizeci de ani, cu mustață pe oală și părul cărunt. Avea ochi albaștri spălăciți și o gură lipsită de fermitate. Îmi aminteam de la întâlnirea anterioară că are o față prostească și că e mândru de faptul că, zece ani înainte de a fi ieșit din armată, juca polo de trei ori pe săptămână. — Mă tem că doamna Strickland n-are chef să-i stau pe cap tocmai acum, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea spre ieșire. Un damf de vin Îi Împunse nările. Pentru o clipă, se simți tentat să se ia după dânsa, dar fu oprit de un zgomot de pași greoi. La capătul de sus al treptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație, pe care rațiunea putea și trebuia să o găsească. Totuși, Fecioara părea cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de iarnă, povestindu-și toate episoadele și făcându-le chiar mai gogonate și mai prostești, până la sosirea, o jumătate de oră mai târziu, a lui Louisette, bona primarului, o fată curajoasă ca o gâscă. — Așadar, cine-i? o întreabă coana Marchoprat. — Cine să fie? — Toanto! Fata cu cele două bagaje! — O fată din nord. — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nimeni, nu merita să fie plâns. Avusese tot ce-și dorise. Nu toată lumea poate spune asta. Poate că asta fusese rațiunea de a fi a lui Bassepin, să vină pe lume ca să strângă bani. Nici măcar nu e un gând mai prostesc decât altele. A profitat destul. După moartea lui, toți banii au trecut în posesia Statului: o văduvă frumoasă, Statul, mereu veselă și niciodată îndoliată. Când Matziev s-a mutat la el, Bassepin i-a dat cea mai frumoasă cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a-i întâlni pe nemți. Și, deocamdată încă mai puteau să glumescă. Străzile, ca și localurile, erau pline de uniforme. Un râu, un fluviu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să-l văd pe Bourrache, ochii lui sumbri, trupul masiv, să-i strâng mâna și să mormăi cuvintele prostești care se spun în asemenea ocazii. Niciodată nu mai văzusem înainte marea sală a localului goală. Nici un zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ia! și-a spus el amar. Mi-a stricat anul! SUPRAOMUL DEVINE NEATENT Într-o zi uscată de septembrie, Amory a sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu condamnarea În bloc de către Tom a romancierilor și poeților americani. Lui Îi plăceau Vachel Lindsay și Booth Tarkington și admira efortul artistic conștiincios, chiar dacă superficial, al lui Edgar Lee Masters. - Ceea ce nu pot eu să sufăr este trăncăneala asta prostească despre „Eu sunt Dumnezeu... eu sunt omul... eu călăresc pe vânt... eu privesc prin fum... eu sunt sensul vieții“. - E de neconceput! - Și mi-aș dori ca romancierii americani să nu mai Încerce să demonstreze că În spatele afacerilor se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine să zidesc un pic. M-a lăsat și am pus mortar și am lipit acolo câteva cărămizi, ca un fel de legământ sacru pe care-l făceam: să fiu loial, să fiu bun, să fiu neliniștit. Îmi trecuse ideea prostească de a fi director la teatrul din Botoșani, idee cu care i-am terorizat pe toți colegii mei de cămin timp de patru ani. Acum eram șef de promoție, eram primul, cum ar veni, aveam o hârtie în mână care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pentru a-și satisface orgoliile sale de regizor de La Mamma. Mi-am promis să nu spun nimic despre ăsta, dar iată că m-a luat gura pe dinainte și am scăpat-o, să-i fie de bine. PAGINĂ NOUĂ GÂNDURI PROSTEȘTI Tocmai am citit romanul lui Kazuo Ishiguro - Un artist al lumii trecătoare - și sunt foarte încântat. O lume care s-a prăbușit își distruge cu hotărâre până și adevărurile evidente în numele alteia și al altora care, probabil, vor repeta întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Marcela Rusu Radu Beligan Actorii minori Oameni și fapte obișnuite Jean Louis Barrault Marcel Marceau Jacques Lecoq Jozef Szajna Peter Schumann Peter Brook Ladislav Fialka Doar gânduri Octavian Cotescu Valentin Silvestru Profesorii mei Marcelino Să fi fost noi altfel? Gânduri prostești FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\SANSA redactata.doc PAGE 69
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a se ridica deasupra mediului în care trăiesc. Totuși literatura îndeplinește în mare măsură dorințele lui Rainer. Dacă gemenii sunt totuși invitați, contrar așteptărilor, la vreo petrecere mondenă, spun imediat nu, cu asemenea oameni nu ne amestecăm, astea sunt distracții prostești, lipsite de sens. Spun însă asta numai pentru că nu știu să danseze și nu suportă să fie vreodată mai prejos ca alții. Tinerilor le vine adesea greu să renunțe la ceva, celor în vârstă le e mai ușor, fiindcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
costa nici zece dolari. Mi-a povestit cum cumpărase vreo douăzeci de grame de cocaină pură adusă direct din Bolivia și făcuse o grămăjoară din ea pe masă, apoi o Îndesase În anusul unor prostituate metise, genul ăsta de teribilisme prostești. Atunci ne-am hotărât să ne bucurăm amândoi de serviciile unei femei plătite. El era un sadic În adevăratul sens al cuvântului, dar se pare că era prins Într-o dilemă. V-am spus și Înainte, cred: sadicul trăiește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prea merg În străinătate... Noriko vorbea puțin, de parcă avea limba legată, și tărăgăna finalul cuvintelor. Nici măcar liceenele sau studentele care-și pierdeau vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale proprii de a se proteja de pericole. Bolborosind cuvintele, tărăgănând ultimele silabe, Noriko Încerca să treacă drept o fată oarecare, deși era mai mult decât atât. Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
masturbeze, pe care am avut-o la un curs de cibernetică acum multă vreme. De fapt, discuția nu făcea parte din curs, ci am purtat-o după aceea, cu colegii de clasă, doar pentru amuzamentul nostru. Era o simplă discuție prostească, dar, amintindu-mi de ea, m-a cuprins brusc nostalgia față de vremurile de-atunci, față de colegii mei de clasă. Ce căutam eu În locul ăsta? Mă simțeam prins În capcana a ceva ce mă depășea. O teamă inexplicabilă puse stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îndemnuri de propagandă pentru a avertiza fetele să fie atente, am zis. — Ei, bine, în mod evident, ele nu au folosit la nimic, nu-i așa? zise Ganz. Liza era o fată inteligentă, Kommissare, nu genul care ar face ceva prostesc. Deci criminalul ăsta trebuie că e și el deștept. Iar eu văd lucrurile în felul ăsta: singurul mod de a le pune pe fete în gardă așa cum trebuie e tipărirea știrii, cu toate grozăviile ei. Ca să le sperii. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan (fr.). RĂSĂRITUL CRAILOR Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris se căftănește. Un om ciudat și destoinic, din misterioasele neamuri din miazăzi, vine să-l uimească cu foarte scumpe daruri. Bucureșteni, raiale, salutar bătute de părintele acestui om, la singurele voastre părți simțitoare pentru păcatele de somn, prostie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmbinat cu cel real, al trăirii în griul zilnic, uneori din nevoia fundamentală nu doar a noutății, ci a adevărului, înainte de toate, autoarea așază, de pildă, mizerabilele atacuri dirijate împotriva preacucernicului părinte protopop Gheorghe Nicolae Șincan, după un jalnic, penibil, prostesc și nedemn scenariu. În aceeași neliniște continuă include „blestemul aurului de la Roșia Montană”, cu interesele și sforăriile din jurul ei în veșnicele tensiuni ale prezentului. O tensiune personală implicată, total, în spațiul cunoașterii publice a dinamicii realului. Diferențierile de teme, abordate
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
vii în memoria oamenilor acuzațiile aduse, fără temei, cu concursul direct al unor membri zgomotoși ai CNSAS actorului Florin Piersic și tatălui acestuia, ca și celebrului ex-fotbalist Gică Popescu, pentru motivul c-ar fi deranjat cine știe ce interese sau din răzbunare prostească. [10] Este elocvent și regretabil faptul că presa scrisă sau audio vizuală din România, în general obedientă unor potenți politici sau unor moguli, nu a luat atitudine față de desființarea unei publicații de cultură. Nu știu dacă o asemenea absurditate s-
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
în oglindă. Simțeam nevoia să fac un duș, să-mi curăț trupul de zgura întâmplărilor prin care trecusem. Din fericire, apa caldă revenise. Suspicios, m-am uitat cu atenție în toate părțile, așteptându-mă la o altă glumă sinistră și prostească. Nimic altceva decât urmele legăturilor de pe corpul meu cu care fusesem țintuit și tatuajul cu secera și ciocanul. În rest, puteam respira lejer, nu mă stânjenea nimic. În cadă, apa curgea peste mine, împroșcând faianța, iar aburul ce se ridica
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și ele; că restul lumii nu merită decât să-l sfidezi, fiindcă prin relațiile subterane ale găștii, populația va trebui să se lase condusă de tine... Iată explicația faptului că aroganța despre care vorbim nu provine dintr-o simplă mândrie prostească și chiar mincinoasă, ca în afirmația ministrului de externe că și-a făcut datoria, ci, mult mai pernicios, provine din certitudinea ocultei legături mafiote prin care te simți susținut pe dedesubt într-atâta încât să poți sfida în afară, aruncând
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
în timpul dansului (de altfel, o superbă melodie din Caraibe) până la limita decenței, iar fata, nici mai mult, nici mai puțin îi trage o palmă în fața întregii asistențe celui mai puternic om din stat. Acasă începe calvarul: „A fost un gest prostesc din partea ta, îi reproșează una dintre surori.” Tatăl încearcă să calmeze spiritele și, naiv cum era, crede că o telegramă de iertare va aplana conflictul: Șeful va înțelege.” Precum imaginea lui Saddam, și portretul lui Trujillo stătea înrămat pe un
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
mai este președinte?!?... De unde și până unde are atâta grijă demisionarul de partidul din care a demisionat și atâtea certitudini în privința președintelui de care s-a rupt?!?... E un semn de regret sau o autodivulgare?!?... E o previziune, sau devoalarea prosteasca a unui plan pus la cale de amândoi?!?... Cand?... Păi la meditația din pustia unde au postit împreună în vreme ce gazetari veroși le inventau note de plată exorbitante! Nu mai spun nimic despre asemenea „oameni politici” dedați exact la dedesubturile care
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]